Anul trecut, pus in fata unei sticle de Aligote Gramma 2009, am intitulat articolul Etimologia unui vin bun. Anul acesta, pus in fata cuvee-ului, unicul vin care va purta pecetea producatorului iesean in acest an, sunt nevoit si bucuros sa intitulez review-ul dupa cum vedeti. Trei soiuri diferite, asamblate intr-un singur vin, armonios si unitar, dar identificabile in asamblajul final. Asadar, o excelenta antologie a micii colectii ampelografice din Dealul Visanilor, mosita si in acest an de oenologul Catalin Zamfir.
Cuvee Visan 2010 Gramma, prod. Casa Olteanu, Iasi, vin alb sec, 12%, single vineyard Dealul Visanilor.
Anul 2010 n-a fost foarte reusit. Pentru a pastra calitatea a trebuit redusa drastic cantitatea. Dupa spusele producatorului daca anul trecut productia a fost de 100.000 sticle, recolta 2010 vine doar in aproximativ 20.000. Din aceasta cauza s-a optat pentru un cuvee obtinut din cele trei varietati cultivate pe proprietatea Casei Olteanu, adica feteasca alba, feteasca regala si aligote, si nu asa cum s-a intamplat cu recolta 2009- adica imbuteliarea fiecarui soi in parte.
Proportiile sunt 40-40-20, in care minorul este aligote. Dimensiunile, dar si plinatatea trupesa a acestui cupaj, ma duc cu gandul spre spre celebrul 90-60-90, dar va las pe voi, dupa ce veti gusta vinul, sa identificati care e care.
Culoare alb-aurie
Olfactiv: boaba de strugure coapta, un iz tamaios, ierburi aromatice, mandarina din compot, flori albe;
Gust: mar, para, caisa, piersica, portocala, un tenta de fruct tropical si o adiere de...lemn;
Final puternic, ierbos, amintind de aligote-le de anul trecut, lemongras, lamaie, citrice.
Un vin armonios, cu aciditate buna, plin, racoritor, un vin cu finetea tipica a unei fetesti albe, dar cu vivacitatea si fructuozitatea unei regale si caracterul delicat si tonic dat de aligote. Alcoolul (12%) este foarte bine integrat. Avem in fata o noua reusita, in crestere fata de anul trecut, care intareste impresia de producator de calitate cu care Casa Olteanu a strans atatea laude pentru vinurile recoltei 2009.
L-am incercat cu pastrav la cuptor, in folie (asezonat doar cu sare si rozmarin) scaldat in farfurie cu sos bechamel „fortificat” cu putin parmezan si usor usturoiat. Asocierea a fost minunata, punand in evidenta fructul si aciditatea vinului, dar si delicatetea preparatului culinar.
Disponibil in curand pe aceleasi canale- Horeca si magazine specialitate. Sticlele nu sunt inca etichetate.
85 pct. Un alb romanesc de top.
PS: Pentru ca simt ca acest vin ar merita un adaos de spiritualitate, si pentru ca intamplator mi-am amintit de un poem minunat, trebuie sa marturisesc ca mi-am dat seama, prin acumulari cantitative, ca alambicul meu liric nu va da niciodata distilate sufletesti de intensitatea si taria altora. Dar niciodata. De aceea am incetat sa mai incerc. As fi dorit sa scriu eu poemul din acest link si sa i-l dedic sotiei mele. Daca as fi fost adolescent, probabil as fi facut-o fara remuscareJ Asa trebuie sa precizez ca este scris de Mircea Cartarescu, si a aparut in volumul Totul (1985, Cartea Romanesca).
EDIT: unui cititor fidel amorul lui Cartarescu i s-a parut ceva mai tenebros decat vinul. Asa incat somelierul cultural isi cere scuze si ofera la schimb o elegie vesela, in sunet de fanfara CFR. Sa va fie de bine!
Dupa Aligote-ul de anul trecut care a fost foarte reusit (de fapt cel mai reusit varietal de Aligote de pe la noi; parca am mai gustat unul bun de la Niculitel, dar nu se compara) astept cu nerabdare sa incerc cupajul...
RăspundețiȘtergereFelicitari pentru poezie, desi eu as fi o asociat-o mai degraba la un vin rosu, mai greu si corpolent..
Multam. Acu', si un cognac de 100 de ani ar fi mers:)
RăspundețiȘtergereCorect...sau un Armagnac ca e mai aspru, in ton cu inceputul poeziei!
RăspundețiȘtergereAsta merge mai bine?
RăspundețiȘtergere