Aurel Rotarescu a absolvit facultatea de Horticultura din cadrul I.A.N.B, in anul 1990. Un an mai tarziu si-a inceput activitatea ca sef de crama la Dionysos Ceptura. Din 1994 si pana in prezent este oenologul S.E.R.V.E. Ceptura, companie fondata de regretatul Guy Tyrel de Poix, cunoscuta publicului larg prin gama Vinul Cavalerului, dar si (celor mai pretentiosi) prin gama Terra Romana, cu varfurile numite Cuvee Charlotte si Cuvee Amaury, carora li s-a adaugat recent un vin exceptional, inca necomercializat, un cabernet ajutat de putina feteasca neagra- Cuvee Alexandru 2007.
Trebuie sa amintesc ca “subiectul” nostru de astazi a mai adaugat, relativ studiilor, ca “tot o scoala consider a fi practica, si mai ales cand ai ocazia sa fi langa oameni care pot si vor sa-ti transmita informatii valoroase”.
Cuvee Charlotte este unul dintre putinele vinuri din Dealu Mare (si din Romania) care justifica fraza de marketing privind amplasarea similara cu Bordeaux, pe paralela 45. S-a urmarit intentionat aceasta similitudine de structura si gust?
Nu as spune ca am urmarit in mod intentionat sa creem un vin tip bordeaux ci un vin bun. In plus, din ce am vazut eu, amplasarea este similara insa in Bordeaux suprafetele cultivate cu vita majoritatea sunt plane, avem in vegetatie mai multa apa, clima are influenta oceanic, deci putem spune ca avem conditii diferite.
Piata romanesca este atipica, fapt arhicunoscut. Gusturile consumatorului obisnuit sunt diferite de cele ale unui consumator din tarile din vest. Cum poate un vinificator care trebuie sa raspunda nevoii de dezvoltare pe piata interna dar si dorintei de recunoastere internationala sa impace gusturi atat de diferite?
Eu as spune ca piata locala a evoluat si evolueaza in continuare (poate nu atat cat ne dorim noi), exista oameni care stiu din ce in ce mai bine ce beau (norocul nostru), noi ne adresam in primul rand acestora. Cred ca trebuie sa ne asumam si rolul de educatori ai gusturilor, noi facem asta inca de la inceput, din ‘94, cand vinul sec era privit ca “acru”, rozeul trebuia sa fie neaparat dulce.
Plecam de la ideea de a face un vin cat mai bun, e posibil ca acesta sa fie primit mai bine pe piata externa, decat pe cea interna, de exemplu pinot noir care se vinde mult mai bine afara ca in tara, dar in general, consider ca un vin bun va fi apreciat de un consumator avizat indiferent ca e in Canada sau in Romania.
Beneficiati la SERVE de o crama moderna. In aceasta ordine de idei cat de dependenta este astazi calitatea de tehnologie? Se mai poate obtine un vin de calitate constanta in maniera “artizanala”, dependenta doar de maiestria vinificatorului?
Este adevarat ca avem o crama moderna, dar cred ca nu asta este totul.
Noi la S.E.R.V.E. credem ca vinul incepe sa se faca in vie si mai exact incepe din momentul in care te-ai gandit sa infiintezi o plantatie. De aici pana la a turna in pahar e un drum lung si multe lucruri pot influenta calitatea.
Sunt situatii cand ai un strugure foarte bun si cu o tehnologie minima poti face un vin deosebit, dar nu totdeauna natura te ajuta.
Ce oameni sau circumstante si-au lasat amprenta asupra carierei dvs.?
Cred ca au fost multe situatii si oamenii care m-au ajutat in cariera, as aminti, in ordine cronologica, mai intai pe d-nul Bahrim (director la S.C. Dionysos Ceptura), cel ce a avut incredere in mine si m-a ajutat ca la 25 de ani sa incep cariera ca oenolog intr-o crama ce vinifica productia de pe 600 ha cu vita de vie.
Apoi faptul ca d-nul Guy s-a oprit si a gustat din vinul facut de mine in 1994.
D-nul Guy Tyrel de Poix care a fost pentru mine un patron si un mentor in acelasi timp, omul langa care timp de 16 ani am invatat foarte multe. Cred ca pentru noi, toti cei din echipa S.E.R.V.E., acum cand dansul nu mai este, a devenit o obligatie dar si o onoare necesitatea de a continua traditia si calitatea impusa inca de la inceput.
Este "vinul de autor" un raspuns pentru industrializarea exagerata a vinului sau e doar o alta strategie de marketing?
Da, cred ca da, vinul poarta, intr-o oarecare masura, amprenta celui ce l-a creat. Dar mai corect cred ca am putea vorbi despre “terroir”, incluzand toti factorii care influenteaza calitativ un vin, si in acest contest cred ca se poate evidentia rolul oenologolui. Vinul se diferentiaza de alte produse prin faptul ca este nereproductibil, nu are reteta, este viu, unic in felul lui, asa cum este si amprenta oenologului.
Cum a fost anul 2010 comparativ cu recoltele precedente, de la mult laudatul (in presa) 2007 incoace?
Multi ar spune ca a fost un an dificil, ca au fost probleme cu inghetul in iarna, cu ploile in iunie si la recoltat. Asa este, nu a fost un an usor ci unul pentru oameni pregatiti.
Pentru vinurile albe a fost un an foarte bun, am avut acumulari bune de zahar, in acelasi timp o buna aciditate.
Pentru vinuri rosii a fost mai dificil, deoarece nu am avut suficienta maturitate. S-a produs un blocaj in evolutia coacerii, dar totusi nu putem spune ca a fost un an prost.
Numiti un vin romanesc [altele decat ale dvs.] de +90 puncte.
Sunt multe vinuri romanesti care cred ca ar merita 90 puncte, din an in an mai multe si asta e bine. Nu as numi un vin anume.
foto: vinul.ro
Despre cateva vinuri create de Aurel Rotarescu puteti citi aici, aici, aici si aici.
Imi place, scurt si la obiect :)
RăspundețiȘtergerein acelesi ganduri cu Ciprian :)
RăspundețiȘtergere@Mari, Ciprian: nu pot decat sa fiu de acord cu voi:)
RăspundețiȘtergere