Dragi cititori, astazi va prezint doua vinuri al caror raport pret/calitate imbraca forma furtului calificat.
Sigur, se poate spune "Ghinion, amice! Eu am baut vinul asta si n-avea nimic...", sau "Sigur n-ai tu ceva?". Nu vreau sa aud asemenea comentarii. Sunt cam furios...
Feteasca Neagra 2007 Origini, Dealu Mare, Budureasca, 41 lei.
Aveam ceva asteptari de la acest producator relansat cu banii din IT ai Asesoftului. Degeaba. Un vin despre care nu pot spune daca e defect, prost pastrat sau pur si simplu prost facut. Nasul condimentat nu prevesteste dezastrul: o acritura sulfuroasa, cu o aciditate mare, dezechilibrat, prost, prost de tot. E catalogat ca super-premium. Cu asta vor ei sa intre pe piata !?
Asa ca ma indrept cu speranta spre Tue [tierra] Carmenere 2008, vin chilian achizitionat din Metro contra a 35 de lei. Aici este si vina mea: am luat vinul
fara sa stiu nimic despre el. Dar, retrospectiv, nici n-as fi putut. Importatorul (Cramele Halewood) da pe sticker un producator idiot si probabil inexistent. "Casa". "Casa" si mai cum? Daca te uiti pe winesofchile.com sunt sapte mii de "casa". In fine, acestuia i-am dat o sansa. Am dat de el doar pe niste site-uri rusesti, care spre rusinea mea, in ciuda a 3 ani de rusa, imi sunt inaccesibile. Totusi dadeau Caliterra ca producator. Pe site-ul lor, surprinzator, nimic despre acest vin.
L-am lasat sa-si aeriseasca umorile, evidente de la deschiderea sticlei. Am asteptat, si am asteptat. Dupa vreo trei ore a devenit baubil, dar cu un nas urat, de evitat. Ceva fructe negre de padure si condimente, dar atat. Cam monosilabic. Evolutia este delicata, fina, e drept! dar pentru 35 de lei e foarte putin.
Sunt alături de tine, George, ştiu cum e să dai cu sinceritate un ban grămadă pe un vin şi să primeşti în schimb un "sucker!" din partea producătorului, ambalat frumos într-o sticlă înşelătoare. Dar ce să facem, până la urmă noi suntem cobaii ce încearcă vinurile pe banii lor, iar ceilalţi ne citesc blogurile şi evită ţepe ordinare ca astea două spuse de tine aici.
RăspundețiȘtergereMihnea, mi se pare mie sau odata cu sezonul rece se inmultesc vinurile rosii dezastruoase? Sa fie vremea, transportul, pastrarea?
RăspundețiȘtergereFelicitari... nota 10 articolul...chiar vroiam sa achizitionez o sticla de feteasca neagra, Origini. Multumesc, chiar la tanc a picat articolul. o zi buna.
RăspundețiȘtergereCu respect. Darius Pripon
Primesc cu multumiri condoleantele dvs.
RăspundețiȘtergereStimate Domn,
RăspundețiȘtergereRegretabil ce vi s-a întâmplat. Niciun producător serios de vinuri nu-şi doreşte aşa ceva.
Am putea să încercăm să vă răspundem că suntem un producător foarte serios, că punem în sticlă ceea ce scrie pe etichetă, că avem vinificator englez cu mare experienţă în domeniu, că vinul de care aţi amintit a participat şi a primit aprecieri la concursuri internaţionale de profil... dar ar suna prea oficial, prea rece. Poate aţi avut pur şi simplu ghinionul să nimeriţi o sticlă cu defect de dop, chiar dacă ne-am îngrijit să achiziţionăm printre cele mai bune dopuri din plută de Portugalia. Din păcate, producătorul nu poate avea control absolut asupra a tot ceea ce se întâmplă cu produsul său după ce iese pe poarta vinăriei (condiţii de depozitare şi transport, temperatura de servire, minimă oxigenare ş.a.).
În loc de un astfel de răspuns oficial şi rece, avem rugămintea să ne onoraţi invitaţia de a ne vizita vinăria, vizită în cadrul căreia să puteţi alege orice sticlă de Origini Fetească Neagră 2007 din acelaşi lot şi să facem o degustare împreună.
Asigurându-vă de întreaga noastră consideraţie, aşteptăm răspunsul Dvs.
Cu mulţumiri,
Sorin PRICOPIE
s.c. BUDUREASCA s.r.l.
PS> http://www.capital.ro/index.php?section=articol&screen=index&id=129846&preview=1
Domnule Sorin Pricopie, va inteleg punctul de vedere. Vinul a fost comandat prin vinexpert si primit prin curier. Am citit in revista Wine Art de manifestarea MAE, si in parte de aceea am comantat doua sticle. In seara asta, voi deschide si proba a doua, si va astept pe blog cu ocazia unei noi postari. Cat despre invitatia dvs. o voi onora cu placere, la proxima descindere in Bucuresti.
RăspundețiȘtergereVă mulţumim şi vă aşteptăm!
RăspundețiȘtergereCe spuneai de pasa proasta, George? :)
RăspundețiȘtergereIntr-un fel, aceste situatii fac parte, inevitabil, din "meseria" noastra - vorba lui Mihnea. Totusi, aceste experiente se intampla cam des cand vine vorba de vinurile noastre si mai rar cand ne oprim asupra vinurilor din afara. Ceva se intampla...
Dupa mica poveste horror a lui Razvan despre "celebrul" depozit de vinuri al celor de la Recas, iti vine sa o iei rara pe campii; dupa cateva secunde insa, iti dai doua palme zdravene peste fata si-ti amintesti pe ce meleaguri traiesti de atata amar de vreme...
In curand, o sa fim nevoiti sa umblam din poarta in poarta pe la vinarii sa ne luam vinurile dorite.
Putam sa jur ca am pus un comentariu dimineata aici...cred ca a disparut in eter sau s-a intors la origini. :D
RăspundețiȘtergerep.s.: oricum era o simpla parere cum ca vinul chilian sunt tentat sa il atribui celor de la Caliterra prin simpla analogie cu celelate eticheta ale lor.
@ciprian: la ce fotbal avem, pasele proaste sunt o traditie:)Spuneai ceva de o poveste de-a lui Razvan. Unde e, ca n-o vad?
RăspundețiȘtergere@alin: pe site-urile rusesti aparea pe eticheta numele Caliterra. Pe asta "romaneasca", nu.
Cauta in comentariile la articolul despre sticla de Piccini Montepulciano...ai sa vezi ce poveste interesanta dar, nu stiu, parca deloc surprinzatoare :))
RăspundețiȘtergereCipriane, ai dreptate! Exact la asta mă gândeam şi eu zilele trecute: făceam inventarul contactelor pe care le am la vinăriile care mă interesează, şi oftam după unul de la Recaş. Pentru că magazinele lor sunt aproape o glumă la capitolul depozitare, ca să nu mai vorbim că nu acceptă carduri de parc-ar fi mafioţii de la Trattoria il Calcio.
RăspundețiȘtergereDe regulă vinurile se cumpără pe vreme rece, dar nu pe îngheţ, pentru că şi frigul supără vinul ca şi arşiţa. Ideală este luna mai, sau poate aprilie, dacă avem o medie de 10-15 grade zi-noapte. Unde să depozitezi apoi la tine acasă cutiile de vin, asta e altă curcă-n altă traistă...
George, Răzvan ne-a povestit nouă la o degustare despre depozitul celor de la Recaş, pe care l-a vizitat în persoană într-o vară şi unde a văzut sticlele de vin de la Masi, alături de altele de la Recaş, aşteptând tăcute şi asudate la 40 de grade să le ridice cineva milostiv şi să le puie la măcar 16 grade.
RăspundețiȘtergereOff, abia astept primavara sa mai cumpar ceva vinuri french :)) Pana atunci, strang din dinti, strang cureaua si alte cele...
RăspundețiȘtergereCiprian, Mihnea: Am gasit. Nu ma surprinde. Daca Recas face astfel, ma intreb ce face Vincon. Ah, ei cred ca nici nu le depoziteaza, le scot pe piata direct invechite. "Ce doriti, o tamaioasa din 2004?". Pac o eticheta si s-a facut:)
RăspundețiȘtergereDar totusi, sa faci asta cu vinuri de peste 100 de lei?! E sinucigas...
Sau din ciclul: "nu trebuie sa asteptati 10 ani sa beti vinul favorit. Noi vi-l invechim instant" :))
RăspundețiȘtergereNu este ceva sinucigas pentru ei. Pur si simplu se profita de o anumita categorie de clienti care nu prea au habar cum sta treaba cu bautura asta numita vin. Acesti clienti - culmea, majoritari - cumpara vinuri scumpe doar pt a se da mareti in fata semenilor; chiar daca vinul ala e copt la propriu, crezi ca astfel de oameni vor sesiza defectul? Ba din contra, vor fi entuziasmati :)) Ehhh, este o teorie, dar ceva imi spune ca ma apropii de adevar :)
Scuze, scriu pe graba si neglijent.
RăspundețiȘtergereCred ca-i reala observatia ta. Am vazut-o si gustat-o! Oameni in toata firea care-si laudau vinul preferat, desi era o sticla cu defect (note sulfuroase, mercaptani)
Am răsfoit cel puţin un material care spunea că aşteptările pe care le ai de la un vin, mai ales cele induse de marca vinului, preţ, notorietate, etichetă, sporesc extrem de mult plăcerea degustării acelui vin. Chiar şi Emile Peynaud spunea că nu-i nicio distracţie să deguşti un vin mare în orb. Deci este o umbră de adevăr în ce-aţi spus voi, mai ales dacă o combini şi cu exhibiţionismul arivist neaoş.
RăspundețiȘtergereAsta sigur. Primul lucru pe care l-am facut in Franta a fost sa-mi cumpar un pachet de Gitane si un 20 de Calvados (ca asa-i "jumatea" la ei, zgarcitii, de 20ml). Mi s-au parut cele mai bune lucruri din lume. Chiar sunt? Pai, daca le dezbraci de aura lor, nu.
RăspundețiȘtergere