Syrah-limited release, 2007, Cramele Recas, rosu sec, 14%
Cand eram mic (here we go again...) am ascultat de zeci de ori povestea Emirul si poetul din O mie si una de nopti, la picap (sau picup- dupa DEX- ce stiu academicienii astia?). Acolo, emirul Selim ben Mustafa (s-ar putea sa ma insel) se desfata cu mirosul neasemuit in lume al unor trandafiri de Shiraz.
In zilele noastre, am regasit acest nume pe etichetele sticlelor de vin, de regula din lumea noua. Se pare ca testele ADN au infirmat provenienta persana/iraniana a soiului, dar, ca de multe ori, stiinta nu face decat sa omoare povestile si legendele copilariei.
In Romania, soiul nu a fost cultivat pana curand, dar Cramele Recas s-au gandit sa ne surprinda. Syrah-ul lor e in editie limitata, din asa-numita gama "cocosul"(e mult spus "gama", caci sunt doar doua vinuri), si nu este rau deloc. La 25 de lei este un best-buy.
Vinul: bun, fructos, fructe negre de padure, cu finete de ciocolata si vanilie, cu un finish lung si aromat, doar ca un pic alcoolic. Vinul confirma faptul ca Recas devine un producator serios, de prima mana. Apoi, vinul a obtinut o medalie de argint la Syrah du Monde 2008 in Franta. Daca s-ar fi intamplat la noi, medalia de argint ar fi primit-o din oficiu, dar asa, a trebuit sa concureze cu alte 300 de vinuri (datorita lui Mihnea putem fi precisi: 384)
Concluzie: Aha, deci se poate!
Măi, au fost doar 384 de probe la concursul cela! Nu spun că nu-i un vin bun, cred că am luat până acum cel puțin 10 sticle, dar să respectăm adevărul istoric :-)
RăspundețiȘtergereVinul este cu atât mai suprinzător cu cât palierul de preț în care se află este gazdă, de regulă, de spălături de butoaie și otrăvuri meșteșugite. Felicitări din toată inima celor de la Recaș!
Desigur, asa este, Mihnea. Mi-a scapat o cifra in plus.
RăspundețiȘtergereCat despre vin, intradevar, are un raport pret/calitate foarte bun.
De departe cel mai bun vin rosu romanesc raportat la pret si calitate. Fix 20 de lei in Cramele Recas; fara figuri de stil pe eticheta (sau capodopere, mai putin de arta, in editii mai putin limtate) fara vreun nume pompos si fara carutza aferenta de laude.
RăspundețiȘtergereSubscriu la comentariul lui Florin. Este unul din putinele Syrahuri gustate de mine care are aroma de bacon ca la carte.
RăspundețiȘtergereLa naiba, exista consens!
RăspundețiȘtergereBine ca nu jurizam noi consursul organizat de Vinul.ro...Chiar: care credeti ca sunt cele mai bune 5 vinuri romanesti care se pot cumpara din supermarket?
Cred ca gainu' batran face bacon-ul bun.
RăspundețiȘtergereM-am intalnit la ceas de seara cu Syrah Cocosul, doar ca pasarea mea nu era mai batrana de un an fata de 2010, asa a dat Dumnezeu sa gasesc in Mega Image (dupa sufletul omului ar zice multi reflectand mai ales la felul in care tin eu post).
In doi ani, cat i-au lipsit Cocosului meu sa aiba varsta celui testat de George, multe lucruri s-au intamplat: s-a nascut Michi, ne-a uimit criza, eu mi-am schimbat domeniul de activitate, George a dat drumul la un wine-blog excelent etc. Iar fratele mai mare a luat si o medalie de argint.
Nu stiu sigur ce face Syrahul in astia doi ani (care ii lipseau cocosului meu) dar cred sincer ca taria alcoolica devine mai detectabila iar bacon-ul de care vorbea Mihnea se iveste si el cumva.
Vinul: unul dintre cele mai "sensibile" vinuri autohtone mirosite de mine pana acum (irelevant ptr cititorii cu experienta), cu o delicata mascare a puterii alcoolice, usor mai astringet decat ma asteptam. Inca il "respiram" cu placere la o ora dupa degustare. Au lipsit: ciocolata si baconul. Oricum nu aveam rabdare 2 ani. Foarte bun si praslea.
Sau mai exista ipoteza foarte plauzibila ca nu pot detecta eu baconul sau ciocolata ...
Catalin,
RăspundețiȘtergereAroma de bacon e mai mult un barbarism tehnic. Americanii il folosesc foarte mult si s-a repercutat si in limbajul de degustare de la noi. Practic, o anumita bacterie(sau microorganism, nu sunt biochimist:) aflata in strugure in mod natural, fiind mai prezenta la unele soiuri, ii confera acest caracter. Vorbim de fapt de mirosul de afumatura.
Vanilia este rezultatul baricarii, a invechirii vinului in butoaie de stejar. Stejarul transmite vinului o aroma, mai pronuntata sau mai delicata, in functie de tipul de stejar, gradul de prajire al lemnului si durata baricarii.
Despre degustarea in sine, eu intotdeauna merg pe un principiul sanatos, recomandat de revista Decanter(parca): "Nu da inapoi! Ti s-a parut ca vinul are aroma de violete, scrie ca are aroma de violete!".
Da...Syrah-limited release, 2007, Cramele Recas, o surpriza tare placuta...!
RăspundețiȘtergere@Anonim: asa mi s-a parut si mie
RăspundețiȘtergere@george: bacteria e microorganism; nu stii cestia asta fiindca nu esti microbiolog, nu biocimist. iar eu nu am litera h pe tastatura. adica o am, dar ca la meteo, pe alocuri, moderat.
RăspundețiȘtergerein alta ordine de idei, am si eu o sticla de cocos din asta la frigider si astept sa gatesc ceva ce merge cu vin rosu ca sa ma dau la ea...
de fapt intrebarea mea e daca bacteria aia n-o fi un mucegai care produce aceeasi aroma ca mucegaiul nobil de pe bacon si alte mezeluri fine? ca aroma de fum m-as mira sa produca vreo bacterie.
RăspundețiȘtergereDane, asa este nu sunt nici de unelea. M-am impacat deja cu gandul ca n-o sa fiu nici un mare pianist, sau administrator de bloc, iata acum nici microbiolog. O sa trec asta la CV-ul meu negativ(care contine toate lucrurile care nu-mi plac si toate atributele pe care nu le am:).
RăspundețiȘtergereDa, ai dreptate e un microorganism, un fung.
Ceea ce da mirosul(si gustul) de bacon si afumat este compusul "4-ethylguaiacol: Bacon, spice, cloves, smoky". Asta ar fi despre fum si mirosul, gustul de bacon.
Eu nu cred ca are vreo legatura cu produsele din carne. Cred ca mezelurile au gust de bacon(sunca) si afumat deoarece SUNT din sunca si sunt afumate. Parerea mea!
foarte interesant. bacteria aia e o drojdie, insa una rea; daca e prea multa strica vinul, daca e sub un anumit prag cica ar da caracter...
RăspundețiȘtergerede acord cu ce spui tu despre mezeluri, mai ales despre alea afumate, insa sa stii ca sint multe mezeluri ne-afumate in care se folosesc culturi de bacterii pentru gust si pastrare, mai ales salamurile italiene fermentate.
acuma e musai sa deschid cocosul deseara sa vad daca are aroma de fum...
Ai dreptate, se folosesc mucegaiuri(hamonul spaniol, italienii cu ale lor, pana si salamul nostru de sibiu e stropit cu oratanii d'astea). In ce priveste vinul, pe mine nu m-a izbit baconul in syrahul asta, Mihnea zice ca este- o fi, cert e ca am intalnit acest gust mai degraba ca defect intr-o multitudine de vinuri, ultimul fiind o sticla de Menestrel Rotenberg 2007 (insa sigur nu este o generalitate- am avut eu ghinion)
RăspundețiȘtergereMa bag si eu in seama mai tarziu, c-am dat de blogul asta destul de recent, dar am ceva de spus despre mucegaiuri nobile. Nu despre cele din branzeturi sau cele din preparatele de carne ci despre mucegaiurile legate de vinuri. Cu mai multi ani in urma am fost in Ungaria intr-o excursie prelungita, in care am gustat din plin bucatele lor nationale si am degustat mai multe feluri de vinuri. Printre altele am fost si la pivnitele de la Hajos, o localitate colonizata cu sasi in secolul XVIII si unde acestia au extins cultura vitei de vie inlocuind soiurile locale cu unele noi. Ce este interesant este faptul ca pivnitele sunt la cativa kilometri de sat, sapate in deal, toate pietruite si in functie de vechime au un strat de cativa centimetri de mucegai pe tavan si pereti. Am fost la mai multe degustari acolo, iar traditia locala spune sa lipesti drept pret o moneda pe tavan (in mucegai). in unele pivnite sunt adevarate gauri care au in mijloc o moneda veche de zeci si uneori sute de ani, care nu se mai zareste si la care nu mai ajungi cu degetul. Cand un localnic sau altul isi face o pivnita noua, trebuie sa se roage de altii sa-i de-a mucegai ca sa poata sa-si incubeze pivnita. Unele pivnite se spune ca sunt ramase de pe vremea stapanirii romane, in orice caz este un prilej grozav sa le vizitezi. eu am fost si la o petrecere intr-o astfel de pivnita, de fapt in casa de deasupra, si dupa ce am baut mai multe feluri de vin, stapanul m-a condus in pivnita, unde avea butoaie asezate in ordine descrescatoare ca volum, cele mai mici si mai departe de ochii lumiii avand vinuri foarte vechi. Asa ca trebuie sa gusti ca sa nu ofensezi gazdele vinuri de la nunta, de la prima comuniune, de la botez etc. E mai rau cand iesi afara la caldura. Undeva in arhiva mea de fotografii am si poze de la pivnitele din Hajos, inclusiv cu monede lipite de pe vremea lui Franz Josif.
RăspundețiȘtergere@poemil: foarte interesat. Acestea sunt chestiuni care vorbesc despre o traditie neintrerupta. Cu toate acestea, ma intreb la ce-o folosi mucegaiul cu problema, in afara faptului ca e primitor de monezi:)
RăspundețiȘtergereNu stiu, in zona unde umblu eu in Ungaria si care este zona viticola cea mai mare a tarii vecine (Kiskoros) pivnitele sunt uscate ca iasca. Am intalnit insa si-n alte parti din Ungaria pivnite mucegaite de exemplu la Eger.
RăspundețiȘtergereHm, o fi vreo manie locala. Eu unul, daca as avea o pivnita, as prefera sa nu fie atacata de mucegai. Una ca as asta cam mult in ea, admirand exponatele, si sporii dauneaza sanatatii, a doua ca nu prea face bine la dopuri si etichete.
RăspundețiȘtergere@Poemil: dupa vizita la Pivnitele Rhein am inteles ca mucegaiul de pe pereti este de un anumit tip, avand rolul de a controla umiditatea. Nu-i acelasi cu hulitul mucegai casnic:) Deci, draga Poemil, aveai dreptate. La fel si oamenii din Hajos si Eger:)
RăspundețiȘtergere