Acest producator chilian, care a imprumutat numele jumatatii sudice a subcontinentului latino-american, nu are o traditie indelungata, dar stie ce face, cu siguranta.
Costa la fel ca cel de Cricova (12 lei), despre care am irosit acum ceva zile cateva cuvinte, e tot un vin ieftin, dar ce diferenta enorma! Vinul: sec, cu miros de iarba proaspata, fructe necoapte, frunza de vita de vie, nu are arome incantatoare, dar, dupa mine, este salvat de un rest de zahar in finish, lucru care-l face interesant si agreabil la mese lungi. Straluceste in raza sa de pret.
Concluzie: Merge!
Sunt foarte ok tipii de la Cono Sur. Dacă ai chef, poți încerca și Carmenere de la ei, și în gama de sus au un Pinot Noir foarte bun (a scris și Alin o notă de degustare despre el).
RăspundețiȘtergerePentru cine nu stie Pinot Noir-ul este targetul companiei. Pe site-ul lor scrie ca isi doresc sa faca cel mai bun Pinot Noir din lume
RăspundețiȘtergerePacat ca in Romania nu este apreciat decat Pinot dulce....gen posirca Murfatlar....
Apropos de vinul Cramele Recas prezentat mai sus: au in gama V legend of Transylvania un Pinot Noir super!!!
Victor,
RăspundețiȘtergereStiu ca sunt seriosi si ca pinot-ul e varful de lance. Bine, nu cel din gama asta...
Despre Recas in general numai de bine.
Cat despre obiceiurile consumatorilor romani- situatia e complexa:) Si despre chardonnay aveam aceleasi prejudecati. Dar iata ca lucrurile au inceput sa se schimbe- apar pana si tamaioase sec.