"Articolul tratează cu umor şi ironie vocabularul imprecis şi ambiguu al notelor de degustare a vinurilor şi conchide că vinul prin însăşi esenţa lui este o ţintă pentru "aburitorii" care sunt atraşi de fenomen. Aceşti aburitori pretind că pot găsi în vin atribute care nu sunt deloc acolo, şi fac acest lucru cu o artă ce convinge publicul consumator credul şi reuşeşte să promoveze anumite vinuri în dauna altora." Mihnea Mironescu despre un articol de Richard Quandt
Pana la urma, scepticii ar putea spune: "a descrie un vin este ca si cum ai vrea sa descrii o piesa muzicala" sau "oricat ai incerca nu poti sa descrii infabilul". Ceilalti- consumatorii de note de degustare- ar putea spune ca prin acestea capata informatii pretioase despre un vin. Cand dai 40 de euro pe o sticla, ai vrea sa stii totusi parerea cuiva.
Acum, intradevar, "criticul de vin" este pus intr-o postura incomoda: daca afirmi despre un vin rosu ca aduce cu fructe de padure, prune,etc- vinul respectiv ar putea fi doar unul dintr-o suta de mii, care au aceeasi aroma.
Prin urmare, trebuie sa "inventeze" tot felul de arome- gen "coaja de paine prajita", sau "miez de paine prajita" sau "tulpina de trandafir"- pentru a in individualiza produsul. Pe de alta parte, daca ma gandesc la unul ca mine, "setul" meu de arome poate fi ori limitat ori vinul in sine poate fi limitat, de unde "micimea" de descrieri "tehnice". De unde nevoia de a-l descrie prin altceva, de regula prin mine insumi.
Si inca ceva: sa barbarizam si sa comparam vinul cu un ciocan. Un critic de ciocane, sa zicem- subsemnatul -publicand in revista Ciocanul.ro- ar putea descrie ciocanul respectiv- ultimul model al unui producator celebru, ca fiind fin, elegant, dar cu note robuste, pe scurt: un ciocan "corect", bine facut. Ring-a-bell? Acum sa ne imaginam un tamplar care vrea sa-si cumpere un ciocan si care citind cronica zice:"HA???".
Uneori(doar uneori) tot ce trebuie sa spui este daca e bun sau nu, daca merita sau nu, si ce anume poti sa faci cu el. Ciocan sau vin.
intr-un fel este partea a doua din: A scrie despre vin
Partea cea mai interesanta - despre care am sa mai scriu, poate, o scurta bucata - este ca s-au facut studii ce au dovedit ca nici macar "expertii" de vin nu pot potrivi cu suficienta precizie un vin pe care-l degusta cu descrierea lui facuta tot de un expert. Ceea ce ma face sa cred ca descrierile de vin nu au prea mare valoare, nereusind sa comunice aproape nicio informatie utila. Deci pentru vinul tau de 40 de euro esti, din pacate, on your own!
RăspundețiȘtergere