Monumente istorice pe care le-am...baut: Zghihara de Husi

Una rece una calda: dupa ce vorbeam mai devreme despre decrepirea ireversibila a Galbenei de Odobesti, iata ca la Husi, ruda galbenei – zghihara se tine mai bine. Poate datorita producatorilor locali, care se incapataneaza s-o mentina, in ciuda soiurilor straine care o pandesc de dupa gardul potgoriei.

O sticla de zghihara te lasa smerit ca in fata unei biserici moldovenesti. Cum sa bei un monument istoric? Pana si numele indica subiectul extras de mine la examenul de bacalaureat si anume etnogeneza si formarea limbii romane. De aceea nu prea imi vine sa cred ca “numele ii vine de la turci, acestia incercand sa descrie gheara care le strangea gatul cand dadeau pe gat acest vin. Si fiindca nu puteau pronunta corect romaneste nici cu, nici fara vin, a iesit Zghihara” .
Zghihara este un vin neutru, fara arome deosebite, gustul acrisor si dur, vin dintr-o bucata, ca razesii care-l beau racit in racoarea noptilor de straja. N-o sa gasim inflexiuni florale, frustoase si fineturi de salon in acest vin neaos, viu si clipocind in pahar cu vioiciunea unei mici salbaticiuni. Este un vin care acompaniat cu bucate nepretentioase- nitzcaiva telemea, o zacusca, un tar(tzir) sau o scumbie afumata, cu-n fir de ceapa verde, te lasa viu si slobod ca o ceata de hartz miloasa dupa ce ti-a usurat desagele. Ar merge chiar si cu o mancarica de stoici, dar nu congelate din Brazilia, si ametite in sosuri savante bechamel ci aruncate in sila in oala de un lipovean batran si atins de “apsoara”, cu gust de balta si usturoi tanar, vorba regretatului Radu Anton Roman.
L-am gustat in doua variante:
De la 7 pacate, Vincon Vrancea, 2007- podgoria Husi (nu mai stiu exact, dar parca in jurul a 10 RON) si de la el de-acasa din 2006 – 6-8 RON, imbuteliat de Speed srl (mai baieti, dati o fuga la Registrul comertului si schimbati-va denumirea ca prea aduce a vin de garaj sau de service auto). De la inceput, as spune ca nu am remarcat nici o diferenta intre ele, asa incat de dragul autenticitatii, l-as credita pe cel imbuteliat la Husi, pe langa faptul ca are diverse alte calitati, vorba amicului Ghitza: nu costa mult, nu face gaura in buget, este ieftin, nu iti sufla vantul prin buzunare, iti ramane si rest, etc. Vin onest- adevarat, cu gust de zarzara, atacul este la fel de discret ca un hot de buzunare, tiptil ca pisica nevesti-mi. Postgust usor amarui (un -), dar macar nu alcoolic (un+).
In concluzie, un vin sincer, sociabil, fara ocolisuri, care te respecta cate vreme ii dai ceva de mancare si vorbesti ore in sir despre lucruri serioase si alte nimicuri.

Despre:
“Zghihara este unul dintre soiurile românesti a cãrui luare în culturã se pierde în marile legende ale neamului nostru. El însusi fiind o legendã.
„Nãscut” pe malurile Prutului, pe dealurile însorite încãrcate de istorie, soiul Zghiharã a fost secole de-a rândul un reprezentant de seamã al vinurilor românesti. Trebuie mentionat faptul cã soiul Zghiharã este mult mai vechi decât localitatea Husi de unde si-a luat numele.
Zghihara de Husi a fost si este un soi care a avut o arie modestã de extindere, fiind cultivat mai mult în centrul Moldovei feudale, pe raza actualã a judetului Vaslui. În decursul timpului, a fost „botezat” de nenumãrate ori. Cred cã, dintre toate soiurile românesti, Zghihara are cele mai multe sinonime.”de Dr. Ing. Ec. Ion Pusca - oenolog, de fapt din cartea sa “Vechi soiuri de vinuri romanesti”
“Ca si Galbena, Zghihara de Husi se bucura de o buna mediatizare in timp. Numai ca Zghihara s-a dovedit mai "decenta", ramanand in limitele potentialului sau adevarat, fara a se lansa in aventuri care sa o departeze de naturalete si autenticitate. Ca si Galbena, Zghihara realizeaza la Husi productii ridicate (12-15 t/ha) care asigura vinuri usoare, acide, sprintare, de tip neutral. adica fara o aroma primara anume. Ea merge excelent alaturi de peste, de scoici, de mancaruri de legume, mai mult sau mai putin cu sos” Oniv

Galbena de Odobesti: sublima dar lipseste cu desavarsire

Galbena de Odobesti da un vin pe care nu cred sa fie roman sa nu-l poata recunoste. Gustul si buchetul sunt atat de unice, incat il recunosti din o mie de alte vinuri. Problema este ca romanul, in afara celui neaos si nascut mai devreme pe plaiurile criminalului din Miorita, n-a mai baut “adevarata” Galbena de vreo douazeci de ani, din doua motive:

1. In piesa shakespeariana, Hamlet isi vede tatal (adevaratul rege al Danemarcei) uzurpat de unchiul sau Claudius, care nelegitim isi aroga drepturile cuvenite unui monarh. Este un rege “de fapt”, dar nu va fi niciodata “de drept” (scuzati-ma ca murdaresc interpretarea cu asemena antinomii pseudo-juridice). Asa am vazut si noi Galbena de Odobesti otravita, murdarita, falsificata si inlocuita de celebrul si omniprezentul GOLDEN de Odobesti (care a reusit sa falsifice pana si sticla, tronand pe rafturi intr-un recipient din plastic). Golden-ul impricinat ma face sa ma gandesc doar la mahmurelile marsave si neprovocate dupa banchetul de sfarsit de liceu. Orice bautor onest se simte inselat dupa un pahar de “sinistru”. Vinul Golden, sau mai bine spus bautura aromata alcoolizata cu acelasi nume, este o rusine pentru viticultura romanesca, cum de altfel este o rusine si pentru VINCON VRANCEA care a inlocuit potgorenii cu managerii. Vinul nu este coca-cola!

2. Galbena de Odobesti, produsa evident in jurul localitatii omonime, este imbuteliata de VINCON VRANCEA in doua variante: in “brand”-ul Vita Romanesca ( 7-10 lei ) si in clasica sticla cu eticheta galbena, pe care o stie toata lumea (cu vreo 1-2 lei mai ieftina). Ambele sunt vinuri demidulci (desi unele etichete le dau demiseci), de un galben auriu, cu aroma de muscat si cu aciditate scazuta.

Aici e si problema: conform omologarii soiul Galbena produce un vin sec, de o culoare galbui-verzuie, acidulat. Deci, draga Vincon (Luchi, Netoiu, si care mai sunteti pe-acolo) ce ai facut cu Galbena de Odobesti? Unde este? O mai face cineva? Daca da, spune-ne si noua- sa ne facem provizii pentru posteritate!

Nu pot spune ca n-am dormit de nerabdare gandindu-ma la reintalnirea cu Galbena, dar am dat nas in nas accidental.

Galbena de Odobesti din 2006, Vita Romaneasca, Vincon Vrancea. Vin demidulce, foarte aromat. Atacul e fructos (sau mai ingrijorator: “parfumat”, indicand oaresce ajutor ingineresc) , “imbatator” si nesincer (cam ca ciobanul din balada). Evolutie buna. Post-gust alcoolic. Pentru pretul sau- nu-i rau, nici extraordinar, si nici macar nu-i Galbena de Odobesti.

Despre Galbena:

“Vinurile sunt seci, usoare, vioaie si lasã în cavitatea bucalã o senzatie plãcutã de proaspãt si de rãcoare. De obicei, vinurile din soiul Galbenã de Odobesti se consumã tinere, adicã în primul lor an de viatã. Se recomandã sã acompanieze brânzeturile proaspete si mâncãrurile usoare pe bazã de peste, fructe de mare si carne de pasãre” Dr. Ing. Ec. Ion Pusca –oenolog http://www.topbusiness.ro/romania/archive/article/Galbena+de+Odobesti.html

“Un lucru trist este acela ca aceasta Galbena care se gaseste pe la Odobesti, Jaristea, Brosteni, Carligele, Cotesti si Bolotesti nu este soiul clasic, inregistrat in nomenclatorul de specialitate, ci unul demi-dulce, usor degenerat, in timp ce adevarata Galbena produce un vin sec, de o culoare galbui-verzuie, acidulat, care i-a facut de altfel si faima”-Marian Garleanu, Romania Libera

http://www.romanialibera.ro/a105055/odobesti-intre-turismul-istoric-si-cel-viticol.html

“Galbena nu acumuleaza foarte mult zahar, deci vinurile nu ies prea tari. Vinificat in sec e proaspat, placut, baubil, cu aciditate agreabila, gust memorabil si, cum se zice in general despre vinurile de Odobesti, „il poti bea in sanatatea altora fara sa ti-o ruinezi pe a ta". Se consuma ca vin tanar, ideal in primul an de viata. Ca mai toate soiurile albe autohtone, este si o buna materie prima pentru obtinerea vinarsurilor”

http://giony.ro/vin/vinuri-albe/galbena-de-odobesti/9

Romania 1908- THE GOURMET'S GUIDE TO EUROPE

O mica descoperire. Un turist profesionist, (Tony Bourdain credeai ca esti primul?) englez (ofiter rezervist din marina roiala- ) ne viziteaza tara. Chiar daca scurt si la obiect, este totusi interesant. Capsa, Sinaia, ospatari care vorbeau frantuzeste, vinuri vechi si noi, boema bucuresteana, Bucurestiul si Sinaia asa cum erau acum 100 de ani.

Daca doriti mai mult:

http://www.archive.org/details/gourmetsguidetoe00newnrich

THE GOURMET'S GUIDE TO EUROPE
BY
LIEUT.-COL.
NEWNHAM-DAVIS, 1908

"ROUMANIA- THE DISHES OF THE COUNTRY

IN Roumania you must never be astonished at the items set down in the bill of fare ; and if " bear" happens to be one, try it, for bruin does not make at all bad eating. The list of game is generally surprisingly large, and one learns in Roumania the difference there is in the venison which comes from the different breeds of deer. Caviar, being the produce of the country, is a splendid dish, and you are generally asked which of the three varieties, easily distinguishable by their variety of colour, you will take. A caviar salade is a dish very frequently served. The following are some of the dishes of the country : Ciulama, chicken with a sauce in which flour and butter are used ; Scordolea^ in which crawfish, garlic, minced nuts, and oil all play a part ; Baclavay a cake of almonds served with strop of roses. These three dishes, though now Roumanian, were originally introduced from Turkey. Ardei Ungelute is a dish of green pepper, meat, and rice ; Sarmalute are vine leaves, or leaves of the white cabbage, filled with meat and served with a thick preparation of milk ; Militel is minced beef fried on a grill in the shape of a sausage. Cheslas and Mamaliguzza, the food of the peasant, much resemble the Italian Polenta, and are eaten with cold milk. Chived, a ragout with all kinds of vegetables mixed in it, is a favourite dish of the country.

THE RESTAURANT OF BUCHAREST
Capsa's Restaurant takes a high place amongst the good restaurants of the world. Capsa is a Frenchman who has learned his duties as cook and confectioner in some of the best houses of Paris, and coming to Bucarest, he has brought French taste to bear upon the cookery of the country, and at his restaurant there is always a choice of dishes of Bulgaria, and of French plats.
...Capsa's list of the Roumanian wines may safely be taken as a guide to what is best of the country vintages. Dragasani, Odobesti, Cotnar, Tamaiosa are the white wines, some of which are of vintages as distant in date as 1879; and the red wines are Nicoresti, Odobesti, and Dealu mare. A bottle of champagne of G. H. Mumm's " Cordon Rouge"of no guaranteed year costs 22 francs, and a bottle of Allsopp's Pale Ale costs 5 francs 50 centimes. At Capsa's all the waiters have a knowledge of French, and that language is generally talked by the habitues of the restaurant, for a Roumanian of the upper classes is always proud of speaking French with Parisian fluency and accent.
........................
SlNAIA
Sinaia is the hill station in the Carpathians where the King and Queen of Roumania have built their summer palace. The village is intentionally kept small, and there are only three hotels. Two good express trains run both ways during the day, and the journey from Bucarest is not a long one, and is interesting.
At Ploesci, a junction on the line where all trains stop, there is a refreshment room where a cheap and plentiful table d'hote meal is served. Sinaia is very fashionable in the summer, for most of the ministers and many of the foreign diplomatists follow the King and Queen up to the picturesque village in the woods below the great grey crags. Capsa has a gay little restaurant on the Boulevard Ghica, a little pavilion of iron and glass, painted and gilt, which is open during the summer months; and George Riegler has a dainty little coffee-house and terrace and a tiny garden where a cascade falls over miniature boulders next door to one of the bandstands.
The Hotel Caraiman, on a hill just above the station, is open summer and winter. In summer it is crowded to its holding capacity. In winter a score of guests have the big hotel to themselves. I can answer for the meals at the hotel being simple and well cooked, and a stranger arriving during the " offseason"is flattered with much attention."

D’ale fetelor. Feteasca de pension sau de la hora

Feteasca regala. Prahova Valley 2007 Special Reserve. 15-20 RON
Feteasca regala, Dealu Mare, Comoara Pivnitei 2006, 9-15 RON
Fete de boier, educate la un Pension din Paris. Vorbesc frantuzeste, verisoare cu Muscat Ottonel- de vita nobila si el, te adorm cu parfumuri mestesugite si te fac sa visezi la locurile lor natale de ca si cum ar fi un tinut exotic; babac cu strai turcit dar cu ceasloave in buchie apuseana aruncate langa narghilea. Soi obtinut la inceput de secol- priveste cu superioritate pe ruda sa de la tara- Feteasca alba. Fata mai mare (Prahova) poate fi maritata din dragoste in strainatate, daca interesele o cer…

Feteasca alba- Jidvei 2007 (an mai debraba intuit decat citit)-10-15 RON.
si Feteasca Alba, Prahova Valley 2007- 10-15 RON. La comun, caci asa se traia in casele batranesti.
Fata sprintena din popor, originea ca familiile din popor- veche dar lipsita de arbore genealogic. Poate usor cam “vitaminizata”, probabil de la consumul de legume si fructe proaspete. Sau poate din alte cauze usor de intuit. Mezina este mai frumoasa decat sora ei de pe tarnave, care-ti lasa un gust acru-amar netipic. “Vinul de Feteasca alba nu este de mare personalitate, este un vin fara o anume aroma de soi, dar este in schimb un vin de aleasa finete, rotund, catifelat, amplu, corpolent” (http://www.oniv.ro/page.php?id=442&info=449)
Tradare, dar o stim si noi: ideala la spritzul de vara (in sensul in care pahatul de apa de langa sa fie mai plin si mai rece, dar ce credeati?!) slabuta (cum ii sade bine unei codane) si fara calorii prin comparatie cu cealalta bautura de vara, vorba rapsodului: mai bine la Fetesti decat la Beresti

Feteasca Neagra, Val Duna 10-15 RON
Feteasca Neagra, Prahova Valley- 2008- 15-20 RON
Feteasca Neagra- “regina vinurilor romanesti” intr-o democratie republicana. Ca in fotbal “eterna speranta” a oenologiei romanesti, soiul cu care speram sa iesim in lume. Dar s-a nascut talent si a murit speranta. Cate bordeie (producatori) atatea obiceie. Gustul nu este unitar, soiurile se mai amesteca la sursa “ca sa iasa treaba buna”. Cele doua de mai sus reprezinta specificul national inbuteliat de straini (Hallewood din Prahova, Marea Britanie si Carl Reh din Dobrogea, Germania). Si, sincer, nu e o idee rea sa-I lasi pe altii sa-ti managerieze sperantele. Noi am esuat lamentabil, oricum. Fratilor japonezi, nu va intereseaza o tara mica-mijlocie cu forma de calcan si dumf de Aligot Sarica-Niculitel?
Apoi, noi n-aveam regine pe vremea cand nea’Gheorghe si nea’ Ion obtineau din greseala populara soiul feteasca neagra. Aveam Doamne. In ziua de azi, doamnele la treisferturi sunt ca cele umblatoare: doamna si vanzatoarea comunista de la aprozar (cea cu caciula de vulpe polara indesata pe scafarlie cu mana murdara de pamant), doamna si doamna Stirbei sau Bibescu. Asa si cu feteasca neagra. Doamna vinurilor romanesti si aia la 5 lei ce n-a vazut Baricu’ (dar e educata: a vazut manualul de chimie) si aia de 100 ce a vazut Parisu’ si s-a ciocnit pe rue Saint Honore cu paharul de Bordeaux.

Babeasca Neagra: genocidul la trei sferturi

Greu de gasit. Din mai multe motive. Unul ar fi ca Babesca este un vin de masa, rar unul superior, iar producatorii (si consumatorii) prefera inscriptiile cu mai multe initiale. Sincer, in magazine nu cred sa fie vreo sticla "adevarata". La supermarket, pe rafturi, babesca neagra (fiinta straveche, care la fel la zimbrul sau daca doriti marmota carpatina :), se intalnea din abundenta, acum arealul sau fiind pe cale de disparitie), lipseste aproape cu desavarsire. La Real gasesc o babeasca cam de 7 lei, de undeva din Vrancea (cu nume de brand nemtesc: de ce?) motiv pentru care nu l-am retinut. Indicatie geografica: ATENTIE: DEALURILE MOLDOVEI. Localizarea este atat de precisa incat coborand in orice gara din Moldova ai fi in arealul vinului respectiv. Asteptam cu nerabdare: Dealurile Romaniei, Dealurile Balcanilor, Dealurile Africii, si de ce nu: Dealurile galaxiei Calea Lactee. Un gust trivial (a se intelege: de nebaut, o posirca ingrozitoare, care nici macar babeasca proasta nu este), a-l bea e un pariu cu sanatatea. Uz profilactic: de desfundat scurgerea chiuvetei. Poate este vina retailerului sau a lantului de distributie. Nu stiu. In orice caz, sunt defecte bacteriene.
2. la chioscul din apropiere: babeasca neagra, dealurile covurluiului - nota bene! VINTON (nu vincon) Galati- 5 lei (da, stiu, sunt lipsit de orice demnitate...). Pare a fi de origine controlata (desi...dealurile covurluiului?! ma rog! e mai precis totusi decat dealurile precedente). Arata si miroase mai bine decat rivalul din categorie, color rubiniu (cam prea pentru babeasca), coacaze, tinerel (o baba mai in florea varstei- de vreo 2 ani), etc- ce vreti, discutii de eticheta. Dupa ceva vreme un norisor de migrena se instaleaza pe fruntea greu incercata de posirci a subsemnatului. Ce sa-i faci, producatorul are o mare experienta in fabricarea de otet (google stie tot), iar trecerea de la chimie alimentara la vinificatie nu e intotdeuna lina. Dar macar are caracteristicile unei babesti din anii cei mai nefavorabili.
Dar, ma rog, alte Babe Negre n-am gasit- neam!

later: am gasit un articol interesant, chiar daca improbabil (dpdv istoric). Cardinalul Richelieu si babesca neagra!? Hai sa fim seriosi.

Manifest: Vinurile Romanesti

Ca multi dintre dumneavoastra, sunt un consumator de vin. N-am avut niciodata pretentii de sommelier sau de oenolog, iar de multe ori vinurile au fost doar un acompaniament pentru masa sau pentru o vorba mai lunga. De curand insa, atins de o etapa mai reflexiva, am inceput sa incropesc o mica colectie de vinuri autohtone, intelegand prin aceasta soiuri de vin care nu mai exista in alta parte.
Ca nu vom concura prea curand cu tari care au devenit "brand"-uri in ale vitei de vie, asta este clar, iar stradania de a produce soiuri straine, taind vita "stramoseasca" imi pare un nou exemplu de fuga din calea sinelui, ca multe alte exemple nascute din realitatea inconjuratoare. Dintr-o data, de fapt de aproape o generatie, ca doar revolutiile au capacitatea de a schimba societatea "dintr-o data", cu o singura lovitura, Feteasca Alba a fost inlocuita de Riesling, Babeasca de Shiraz, iar Tamaioasa de Muscat Ottonel.

E dificil de spus cu exactitate de ce soiurile autohtone au cazut brusc in desuetudine. Cu siguranta, insa, din multiple cauze: necunoasterea, snobismul, recenta invazie (mult asteptata) a vinurilor straine gratie hypermarketurilor, curiozitatea fireasca a consumatorului pentru alte tari/soiuri/regiuni viticole, industrializarea comunista a viticulturii, legislatia stranie, calitatea indoielnica a multor vinuri romanesti, gustul nestandardizat, etc.
Apoi, din nou: refuzam evidenta. Vinuri ca Babesca si Feteasca nu sunt "super-vinuri", in sensul in care nu vor castiga prea curand medalii de aur in competie cu soiurile consacrate, dar in conditiile in care "alor nostri" le place "spritul" vinuri de masa de tipul celor de mai sus sunt adecvate, optime unei mese traditionale (stiti la ce ma refer: aniversarile cu mese intinse in sufragerie, pastele, craciunul, revelionul, etc.). Sunt vinuri ale caror prim epitet este "proaspat", "de cursa lunga", "vioi", etc., vinuri nepretentioase si prietenoase. Parca e mai pacatos sa indoi un Muscat Ottonel frantuzesc cu apa. Ale nostre sunt ca noi: obisnuite, parca, cu jumatatea de masura, adaptate spritului de vara, lenii balcanice si sictirului in fata absolutului. Ca apa distruge orice potenta a vinului- asta o acceptam, dar raspundem adesea fara dubii ospatarului care ne intreaba de la inceput cum il vrem: "Spritz!".
Dar despre viata, lume si vinurile ei, vom mai vorbi. Iata acum lista vinurilor neaose pe care le-am putut identifica in comert (am rugamintea sa-mi comunicati orice absenta sau greseala):

Albe:
Zghihara de Husi- 7 pacate- Vincon Vrancea, Speed Husi
Mustoasa de Maderat- Minis- Balla Geza
Feteasca Alba- vin comun
Feteasca Regala- vin comun
Tamaioasa- vin comun
Sarba- Levant, Beciul Domnesc- Vincon Vrancea
Galbena de Odobesti- daca mai are cineva curaj sa bea- Vincon Vrancea
Busuioaca de Bohotin- roze, dar...(mai multi producatori, din Moldova- evident)
Francusa(de Cotnari)
Grasa de Cotnari
Babeasca Gri-(Targu Bujor)nu stiu daca este un soi traditional sau daca este obtinut de curand.
Cramposie- Prince Stirbey

Negre:
Cadarca- Minis- Bella Geza
Feteasca Neagra- comun
Babeasca Neagra (pana sa gasesc Babesca Gri aveam impresia ca e un pleonasm)
Negru de Dragasani- Prince Stirbey
Novac- Prince Stirbey

foto:CulturaWine.com
Salutari celor de pe Vinul.ro si Winespirit
Lui Bogdan Rusu- astept pareri despre vinurile frantuzesti de la fata locului. Allez!
Si lui George Moisescu care face o treaba buna cu video-blogul sau. De ce s-a oprit?
http://www.vinul.ro/vitriol/