D’ale fetelor. Feteasca de pension sau de la hora

Feteasca regala. Prahova Valley 2007 Special Reserve. 15-20 RON
Feteasca regala, Dealu Mare, Comoara Pivnitei 2006, 9-15 RON
Fete de boier, educate la un Pension din Paris. Vorbesc frantuzeste, verisoare cu Muscat Ottonel- de vita nobila si el, te adorm cu parfumuri mestesugite si te fac sa visezi la locurile lor natale de ca si cum ar fi un tinut exotic; babac cu strai turcit dar cu ceasloave in buchie apuseana aruncate langa narghilea. Soi obtinut la inceput de secol- priveste cu superioritate pe ruda sa de la tara- Feteasca alba. Fata mai mare (Prahova) poate fi maritata din dragoste in strainatate, daca interesele o cer…

Feteasca alba- Jidvei 2007 (an mai debraba intuit decat citit)-10-15 RON.
si Feteasca Alba, Prahova Valley 2007- 10-15 RON. La comun, caci asa se traia in casele batranesti.
Fata sprintena din popor, originea ca familiile din popor- veche dar lipsita de arbore genealogic. Poate usor cam “vitaminizata”, probabil de la consumul de legume si fructe proaspete. Sau poate din alte cauze usor de intuit. Mezina este mai frumoasa decat sora ei de pe tarnave, care-ti lasa un gust acru-amar netipic. “Vinul de Feteasca alba nu este de mare personalitate, este un vin fara o anume aroma de soi, dar este in schimb un vin de aleasa finete, rotund, catifelat, amplu, corpolent” (http://www.oniv.ro/page.php?id=442&info=449)
Tradare, dar o stim si noi: ideala la spritzul de vara (in sensul in care pahatul de apa de langa sa fie mai plin si mai rece, dar ce credeati?!) slabuta (cum ii sade bine unei codane) si fara calorii prin comparatie cu cealalta bautura de vara, vorba rapsodului: mai bine la Fetesti decat la Beresti

Feteasca Neagra, Val Duna 10-15 RON
Feteasca Neagra, Prahova Valley- 2008- 15-20 RON
Feteasca Neagra- “regina vinurilor romanesti” intr-o democratie republicana. Ca in fotbal “eterna speranta” a oenologiei romanesti, soiul cu care speram sa iesim in lume. Dar s-a nascut talent si a murit speranta. Cate bordeie (producatori) atatea obiceie. Gustul nu este unitar, soiurile se mai amesteca la sursa “ca sa iasa treaba buna”. Cele doua de mai sus reprezinta specificul national inbuteliat de straini (Hallewood din Prahova, Marea Britanie si Carl Reh din Dobrogea, Germania). Si, sincer, nu e o idee rea sa-I lasi pe altii sa-ti managerieze sperantele. Noi am esuat lamentabil, oricum. Fratilor japonezi, nu va intereseaza o tara mica-mijlocie cu forma de calcan si dumf de Aligot Sarica-Niculitel?
Apoi, noi n-aveam regine pe vremea cand nea’Gheorghe si nea’ Ion obtineau din greseala populara soiul feteasca neagra. Aveam Doamne. In ziua de azi, doamnele la treisferturi sunt ca cele umblatoare: doamna si vanzatoarea comunista de la aprozar (cea cu caciula de vulpe polara indesata pe scafarlie cu mana murdara de pamant), doamna si doamna Stirbei sau Bibescu. Asa si cu feteasca neagra. Doamna vinurilor romanesti si aia la 5 lei ce n-a vazut Baricu’ (dar e educata: a vazut manualul de chimie) si aia de 100 ce a vazut Parisu’ si s-a ciocnit pe rue Saint Honore cu paharul de Bordeaux.