Ca multi dintre dumneavoastra, sunt un consumator de vin. N-am avut niciodata pretentii de sommelier sau de oenolog, iar de multe ori vinurile au fost doar un acompaniament pentru masa sau pentru o vorba mai lunga. De curand insa, atins de o etapa mai reflexiva, am inceput sa incropesc o mica colectie de vinuri autohtone, intelegand prin aceasta soiuri de vin care nu mai exista in alta parte.
Ca nu vom concura prea curand cu tari care au devenit "brand"-uri in ale vitei de vie, asta este clar, iar stradania de a produce soiuri straine, taind vita "stramoseasca" imi pare un nou exemplu de fuga din calea sinelui, ca multe alte exemple nascute din realitatea inconjuratoare. Dintr-o data, de fapt de aproape o generatie, ca doar revolutiile au capacitatea de a schimba societatea "dintr-o data", cu o singura lovitura, Feteasca Alba a fost inlocuita de Riesling, Babeasca de Shiraz, iar Tamaioasa de Muscat Ottonel.
E dificil de spus cu exactitate de ce soiurile autohtone au cazut brusc in desuetudine. Cu siguranta, insa, din multiple cauze: necunoasterea, snobismul, recenta invazie (mult asteptata) a vinurilor straine gratie hypermarketurilor, curiozitatea fireasca a consumatorului pentru alte tari/soiuri/regiuni viticole, industrializarea comunista a viticulturii, legislatia stranie, calitatea indoielnica a multor vinuri romanesti, gustul nestandardizat, etc.
Apoi, din nou: refuzam evidenta. Vinuri ca Babesca si Feteasca nu sunt "super-vinuri", in sensul in care nu vor castiga prea curand medalii de aur in competie cu soiurile consacrate, dar in conditiile in care "alor nostri" le place "spritul" vinuri de masa de tipul celor de mai sus sunt adecvate, optime unei mese traditionale (stiti la ce ma refer: aniversarile cu mese intinse in sufragerie, pastele, craciunul, revelionul, etc.). Sunt vinuri ale caror prim epitet este "proaspat", "de cursa lunga", "vioi", etc., vinuri nepretentioase si prietenoase. Parca e mai pacatos sa indoi un Muscat Ottonel frantuzesc cu apa. Ale nostre sunt ca noi: obisnuite, parca, cu jumatatea de masura, adaptate spritului de vara, lenii balcanice si sictirului in fata absolutului. Ca apa distruge orice potenta a vinului- asta o acceptam, dar raspundem adesea fara dubii ospatarului care ne intreaba de la inceput cum il vrem: "Spritz!".
Dar despre viata, lume si vinurile ei, vom mai vorbi. Iata acum lista vinurilor neaose pe care le-am putut identifica in comert (am rugamintea sa-mi comunicati orice absenta sau greseala):
Albe:
Zghihara de Husi- 7 pacate- Vincon Vrancea, Speed Husi
Mustoasa de Maderat- Minis- Balla Geza
Feteasca Alba- vin comun
Feteasca Regala- vin comun
Tamaioasa- vin comun
Sarba- Levant, Beciul Domnesc- Vincon Vrancea
Galbena de Odobesti- daca mai are cineva curaj sa bea- Vincon Vrancea
Busuioaca de Bohotin- roze, dar...(mai multi producatori, din Moldova- evident)
Francusa(de Cotnari)
Grasa de Cotnari
Babeasca Gri-(Targu Bujor)nu stiu daca este un soi traditional sau daca este obtinut de curand.
Cramposie- Prince Stirbey
Negre:
Cadarca- Minis- Bella Geza
Feteasca Neagra- comun
Babeasca Neagra (pana sa gasesc Babesca Gri aveam impresia ca e un pleonasm)
Negru de Dragasani- Prince Stirbey
Novac- Prince Stirbey
foto:CulturaWine.com
Salutari celor de pe Vinul.ro si Winespirit
Lui Bogdan Rusu- astept pareri despre vinurile frantuzesti de la fata locului. Allez!
Si lui George Moisescu care face o treaba buna cu video-blogul sau. De ce s-a oprit?
http://www.vinul.ro/vitriol/
Deşi ideea articolului este alta, să nu uităm de ţările din lumea nouă, care au ridicat anumite soiuri europene la un cu totul alt nivel: Australia cu Shyrazul şi nu numai, Chile cu Carmenere şi Argentina cu Malbec-ul. Nu spun că asta ar trebui să facem şi noi, însă nu este neapărat o pistă greşită. Este foarte adevărat, pe de altă parte, că e păcat de Dumnezeu să aruncăm la coş soiurile locale, care ne-ar putea scoate, poate, mai rapid pe harta mondială a vinului dacât o vor face soiurile internaţionale. Însă, din nou, cine auzise de Chile acum 20 de ani?
RăspundețiȘtergereAsa este. Trebuie sa-l citez de tatal meu (ca pe multi alti tati din lumea asta):"Totul cu masura!". Trebuie gasit un raport echilibrat intre autohton si exterior. Altfel ori cadem in xenofobie, ori in xenofilii de genul "imbratiseaza diversitatea"!
RăspundețiȘtergere