Vanzatorii sunt foarte impetuosi in stabilirea pretului, gen 120 euro, 200, 800 lei, insa mult mai putin rigurosi in postarea detaliilor care conteaza in evaluarea unei sticle: nivelul de lichid din sticla, starea capisonului, poze clare cu eticheta principala sau secundara, daca exista, cum a fost pastrata si unde, amanunte care pot face ca o sticla de vin sa coste 200 euro sau 20, dupa caz. Adica daca ai un Chianti classico din 1985 cu un nivel de lichid pe la umerii sticlei...sunt sanse mari ca nu a fost pastrat corespunzator si prin urmare ceea ce vei gasi in pahar va fi foarte putin placut.
Un Nero d'Avola din anii '70? 450 lei! De ce? Habar n-am, dar e vechi si vinul vechi e mai bun, nu?
O alta varietate de vanzatori sunt cei care au cate o sticla de whiskey, cognac sau alte bauturi tari si cer sa zicem 120 euro. "Whisky de colectie, anii 80" sau "vechi de 40 ani". Imi vine sa rad, pentru ca timpul petrecut dupa imbuteliere a unei astfel de bauturi este irelevant, ba chiar cu cat a stat mai mult in vitrina din sufragerie cu atat e mai putin valoros(in afara cazului in care nu e o eticheta de gen editie limitata, care nu mai exista in portofoliul actual al producatorului si prin urmare poate fi atractiva pentru un anume gen de colectionar). Am zis ca timpul e irelevant, pentru ca aceste bauturi nu devin mai bune in timp. Ah daca ar fi fost pastrat in butoaie 20-30-40 ani, atunci e altceva, dar odata pus lichidul in sticla e cam "as good as it gets". Si cireasa de pe tort vine cand dai un google la eticheta si afli ca marele whisky de colectie costa de nou doar 120 lei!
Si mai fascinat sunt de "expertii" care apar imediat si-si dau cu parerea despre cat face o sticla sau alta. O sticla de Moet NV, probabil din anii 90? 300 euro fara discutie! Daca e Dom Perignon doar imaginatia e limita, ca deh, a auzit lumea de el! O sticla cu mari intrebari in ce priveste autenticitatea, de Clos-Vougeot din 1935 primeste evaluari foarte sigure intre 100 lei si 8900 lei. Si ii vezi cum anunta aceste preturi fara nicun argument, incredibil!
Apoi e si cumparatorul! O sticla de rachiu de pere din anii 70, cu para in sticla, tot ce trebuie, cu nivel pe la trei sferturi? Imediat vine unul si ofera 400 lei! Ca portofelul lui minte nu are!
Toate astea imi creeaza o stare complexa: pe de o parte sunt amuzat de habarnismul tuturor, pe de alta imi dau seama ca tot bazaitul vinosferei si al publicatiilor de profil e un nimic usor de ignorat si ca mi-am petrecut vreo 15 ani din viata in aceasta bula vetusta.
Nu exista piata secundara la noi, nu exista expertiza corecta, desi cativa cunoscatori ar fi, insa nimeni nu vrea sa le plateasca expertiza.
Intr-un fel, asta e si societatea in care traim. Pseudo-specialisti care ofera evaluari din burta, vanzatori care habar n-au ce vand, cumparatori care nu prea stiu ce cumpara, dar simt ca trebuie sa cumpere, doar licoarea e din anul nasterii sau alte asemenea criterii de achizitie. Oricum cand o vor deschide va fi fie aproape cognac, fie deja marmelada, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine ati venit! Va multumesc pentru vizita si pentru dorinta de a intra in dialog. Va sugerez sa utilizati un ton firesc, fara cuvinte jignitoare. Pe cat posibil as dori ca ideile sa se refere la articolul de fata. Daca aveti ceva personal cu mine atunci nu va referiti la articolul de fata, intrucat nu am obiceiul sa scriu despre mine insumi.