Domeniul Vladoi
Tamaioasa Romaneasca Anca Maria 2018. Vinificata in sec. Un vin cu arome asteptate, florale si picant-aromate, dar care surprinde placut prin aciditatea sustinuta, care ii confera o curgere rapida (pe gat). Un compromis intre cei carora le place intensitatea aromatica si cei care prefera un vin mai vivace. 84
Riesling Ravac 2017. Un companion foarte onest al discutiilor lungi, fara amprenta aromatica apasata, dar cu un corp bun si profil citric. Inteleg ca e o clona mai bizara de riesling italian, in fapt un cross cu rieslingul de Rin, de la care imprumuta unele caracteristici, insa nu foarte multe aromatic. Vin de a doua sticla. 85
Rose Anca Maria 2018. Syrah&Cabernet Sauvignon. Floral, usor picant, cu piersici si grapefruit zaharisit, cu o rotunjime placuta in gust, data si de o aciditate bine dozata. Vin de vara, bine facut. 86
Crama Histria
Ammos Rose 2018. Bine echilibrat, cu prospetime, arome de fructe rosii, capsune si piersici albe, usor tonic, lin curgator. Modern, lasa impresia de bine facut, fara mari interventii. 85
Nikolaos rose 2018. Merlot. Precum prima editie (2017) si 2018 este o reusita in clasa lui extrem de redusa, de nisa, din care mai pot aminti doar Cuvee-ul rose de la Balla Geza, pe de o parte. Pe alta, doar o mica crama din Vrancea- Ochean- si-a propus fermentatia in felul acesta. Avem un vin produs cu drojdii indigene/spontane/salbatice (in fine, drojdii care nu sunt selectionate, ci microorganismele care se dezvolta natural din pielitele acelorasi struguri care au dat si sucul). Rezultatul e un vin mai greu decat un rose modern, cu arome dintr-un registru mai vinos. Eu chiar as milita pentru catalogarea ca "rubiniu". Pentru cei trecuti de 40, asta chiar ar avea o semnificatie diferita.
Culoarea pare mai putin intensa decat 2017, insa tot e in plusul pigmentat al categoriei.
Arome de cirese si corcoduse coapte, usor floral. Atac solid, corp robust, structura solida, ceea ce nu se poate spune des despre un rose, cu gravitatie peste un G, remanenta medie, usor vinoasa. Un rose cu potential de evolutie. Sunt convins ca va putea fi baut cu satisfactie si peste 5 ani. 88
Alira
Grand Vin Merlot 2016. Culoarea intensa (desi parca nu la fel de intunecata ca la editiile anterioare) ne creeaza niste asteptari. Pe care le intalnim in mare parte. Arome de cafea, tabac, gemuri, fructe zaharisite, picanterii de dulce. Gustul este dens, invaluitor, seducator pentru neofiti, cu buna persistenta in registrul notelor de maturare. Eu unul mi-as fi dorit o aciditate mai pregnanta. Merge bine cu un cigar. 86
Grand vin Feteasca Neagra 2016. Si aici parca s-a lucrat mai mult la culoare. E mai naturala, mai putin caramizie. Aromele aduc cu cele pe care le descrie canonul pentru soi, doar daca iti doresti foarte mult sau in orice caz in categoria dulce, de gemuri si dulceturi din fructele cunoscute: prune, porumbe, fructe de soc, visine si asteptatele arome de tabac, cutie de lemn si pielarie. Gustul insa surprinde (nu foarte mult, sa fim seriosi), pentru ca prin meandrele de altfel apetisante, dense, cremoase ale licorii, furnizeaza un corp mediu, cu suficienta aciditate cat sa faca ansamblul agreabil. Postgustul e mediu, cu remanenta dulce-condimentata. 90. Insa nu e nicidecum un etalon pentru soi.
Tamaioasa Romaneasca Anca Maria 2018. Vinificata in sec. Un vin cu arome asteptate, florale si picant-aromate, dar care surprinde placut prin aciditatea sustinuta, care ii confera o curgere rapida (pe gat). Un compromis intre cei carora le place intensitatea aromatica si cei care prefera un vin mai vivace. 84
Riesling Ravac 2017. Un companion foarte onest al discutiilor lungi, fara amprenta aromatica apasata, dar cu un corp bun si profil citric. Inteleg ca e o clona mai bizara de riesling italian, in fapt un cross cu rieslingul de Rin, de la care imprumuta unele caracteristici, insa nu foarte multe aromatic. Vin de a doua sticla. 85
Rose Anca Maria 2018. Syrah&Cabernet Sauvignon. Floral, usor picant, cu piersici si grapefruit zaharisit, cu o rotunjime placuta in gust, data si de o aciditate bine dozata. Vin de vara, bine facut. 86
Crama Histria
Ammos Rose 2018. Bine echilibrat, cu prospetime, arome de fructe rosii, capsune si piersici albe, usor tonic, lin curgator. Modern, lasa impresia de bine facut, fara mari interventii. 85
Nikolaos rose 2018. Merlot. Precum prima editie (2017) si 2018 este o reusita in clasa lui extrem de redusa, de nisa, din care mai pot aminti doar Cuvee-ul rose de la Balla Geza, pe de o parte. Pe alta, doar o mica crama din Vrancea- Ochean- si-a propus fermentatia in felul acesta. Avem un vin produs cu drojdii indigene/spontane/salbatice (in fine, drojdii care nu sunt selectionate, ci microorganismele care se dezvolta natural din pielitele acelorasi struguri care au dat si sucul). Rezultatul e un vin mai greu decat un rose modern, cu arome dintr-un registru mai vinos. Eu chiar as milita pentru catalogarea ca "rubiniu". Pentru cei trecuti de 40, asta chiar ar avea o semnificatie diferita.
Culoarea pare mai putin intensa decat 2017, insa tot e in plusul pigmentat al categoriei.
Arome de cirese si corcoduse coapte, usor floral. Atac solid, corp robust, structura solida, ceea ce nu se poate spune des despre un rose, cu gravitatie peste un G, remanenta medie, usor vinoasa. Un rose cu potential de evolutie. Sunt convins ca va putea fi baut cu satisfactie si peste 5 ani. 88
Alira
Grand Vin Merlot 2016. Culoarea intensa (desi parca nu la fel de intunecata ca la editiile anterioare) ne creeaza niste asteptari. Pe care le intalnim in mare parte. Arome de cafea, tabac, gemuri, fructe zaharisite, picanterii de dulce. Gustul este dens, invaluitor, seducator pentru neofiti, cu buna persistenta in registrul notelor de maturare. Eu unul mi-as fi dorit o aciditate mai pregnanta. Merge bine cu un cigar. 86
Grand vin Feteasca Neagra 2016. Si aici parca s-a lucrat mai mult la culoare. E mai naturala, mai putin caramizie. Aromele aduc cu cele pe care le descrie canonul pentru soi, doar daca iti doresti foarte mult sau in orice caz in categoria dulce, de gemuri si dulceturi din fructele cunoscute: prune, porumbe, fructe de soc, visine si asteptatele arome de tabac, cutie de lemn si pielarie. Gustul insa surprinde (nu foarte mult, sa fim seriosi), pentru ca prin meandrele de altfel apetisante, dense, cremoase ale licorii, furnizeaza un corp mediu, cu suficienta aciditate cat sa faca ansamblul agreabil. Postgustul e mediu, cu remanenta dulce-condimentata. 90. Insa nu e nicidecum un etalon pentru soi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine ati venit! Va multumesc pentru vizita si pentru dorinta de a intra in dialog. Va sugerez sa utilizati un ton firesc, fara cuvinte jignitoare. Pe cat posibil as dori ca ideile sa se refere la articolul de fata. Daca aveti ceva personal cu mine atunci nu va referiti la articolul de fata, intrucat nu am obiceiul sa scriu despre mine insumi.