Pentru mine și, bănuiesc, pentru mulți dintre cei născuți
cu mărul lui Adam la purtător (deși cunosc și niște distinse doamne care
achiesează la opinia noastră), cumpărăturile sunt o necesitate care se face
grabnic și fără o plăcere deosebită. E pur și simplu un lucru care trebuie
făcut. Cele mai elaborate și detaliate cumpărături le fac în maximum o oră.
Știți rutina: lista, plan mental al raioanelor magazinului, rapid, eficient!
Singurul raion la care zăbovesc ceva mai mult este cel de vinuri, ca sa observ
ce e nou și ce are un preț bun. În rest, a-mi cumpăra șosete e la fel cu a pune
în coș detergent, pâine sau creioane colorate. Nu m-a prins microbul
shopping-ului, asta e!
Vineri, 5 mai, a fost pentru prima oară în îndelungata
mea existență când mi-am petrecut 5 ore într-un magazin. Probabil deja intuiți că
singurul motiv pentru aceasta a fost că în interiorul său se desfășura un
eveniment dedicat vinului, anume un spin-off al festivalului Ro-wine, numit Festivalul
RO-Wine HoReCa.
Eram
curios cum s-a organizat topografic chestiunea. Ei bine, de cum intrai în
magazin, standurile expozanților se întindeau în partea dreaptă, într-un mod
similar cu Ro-wine-ul de la Fratelli București, de anul trecut, adică aceleași
standuri din metal și lemn, luminate de spoturi și aproximativ cinci vinuri pe
cap de producător.
Trebuie subliniat ca acțiunea a fost un Festival și nu un
târg, mai pe înțelesul tuturor, vinurile nu se puteau achiziționa de la stand,
ci doar direct din magazin, în măsura în care se găseau în portofoliul SELGROS. Apoi ca a fost un
eveniment destinat HORECA, segment mult mai dezvoltat pe litoral decât în alte
părți.
Într-o carte de Terry Pratchett este descris momentul
când o broscuță, din cele minuscule care trăiesc toată viața lor în frunzele
mari ale plantelor exotice numite bromeliade, din pădurea amazoniană, se ridică
accidental peste marginea micului său univers și vede alte zeci și sute de
frunze asemănătoare cu populația lor aferentă de broscuțe. Asa și cu bloggerii
de vin care, robinsonați în lumea lor specifică, se ridică peste margine și
descoperă o multitudine de alte lumi, a bloggerilor de bere, a cigar afficionados
dar și, într-o frunză mai mare, pe cea a bloggerilor culinari.
Selgros cauta pasiunea este un proiect
destinat în special celor pasionați de gătit, însă iată ca mi-am găsit și eu
zona de confort, ca să zic așa. Pe cât s-a putut i-am împărtășit și colegei de
campanie Carmen Paraschivescu aka Garda culinară, din geografia exotică
a lumii îmbuteliate la 0,75.
Cramele și importatorii au oferit spre degustare o
selecție destul de largă. Glumind, fiți încredințați că deși am gustat un număr
semnificativ de vinuri, cămașa mea albă a rămas imaculată, deși undeva pe la
Vadu Oii, pe drumul de întoarcere, un pahar de cafea fierbinte și amortizoarele
defecte ale microbuzului mi-au dat mari emoții.
Am reținut cu surpriză vinurile micii crame Dragași,
din Drăgășani, exploatând doar 7 hectare de viță de vie. Întâmplarea a făcut să
gust anul trecut câteva dintre vinurile din recolta precedentă și cred că prin
cele din 2016 s-au realizat progrese. Dar toate vinurile (etichetate sub brandul
Pelerin) au oferit un sentiment de plin și crocant, de la rosé-ul din Cabernet
franc, la un Pinot grigio rosé, cu nuanțe de cupru, etichetat Ramato (după
metoda italiana a fermentării pe pielițe). Sauvignon-ul blanc 2015 are încă o
aciditate revigorantă.
Tot din zona Dragășanilor am apreciat Avincis Cuvée
Grandiflora 2013, încă infant, un cupaj puternic de Cabernet sauvignon, Merlot
si Negru de Drăgășani, precum si Cuvée Petit 2014, un sauvignon blanc cu aport
de lemn care mi-a plăcut foarte mult. Tot din zonă, Domeniile Mennini au
propus câteva vinuri frizzante, realizate în stil popular, direcționate evident
spre sezonul estival, numindu-se Stelle di Mare. Pentru a nu lăsa loc la
interpretări inutile, gama entry se numește "Cu bule".
La Casa de vinuri Cotnari (a nu se
confunda prea tare cu mai bătrânii Cotnari SA) am apreciat, pe lângă Grasa de
Cotnari Colocviu la Moscova 2015, și noul spumant brut natur obținut prin
metoda tradițională din Frâncușă numit Colocviu la Viena. În ce privește
spumantul din Busuioacă (Colocviu la Veneția) îmi permit să cred că alte metode
de obținere a vinului spumant sunt mai adecvate caracterului profund aromatic
al strugurelui decât metoda tradițională. Vincon m-a surprins cu
Egregio Muscat Ottonel 2012, care în ciuda așteptărilor mele, s-a prezentat
neașteptat de proaspăt și curat. Tot din zona Vrancei am apreciat spumantul
româno-italian Cuartz Brut Alb de la Crama Gîrboiu. Nu departe,
la Domeniile Panciu am degustat unul dintre cele mai bune
spumante obținute prin metoda tradițională la noi în țară, anume Blanc de blanc
brut, într-un lot nou, vintage, precum și probabil cel mai bun cidru romanesc,
intitulat Ana are... cidru de mere, într-o varianta mai elegantă decât
precedenta, în sensul ca aromatica e mult mai curata și prin urmare mai
agreabilă.
Am trecut granița spre est către frații de peste Prut.
Aici am trecut prin deja cunoscutele și apreciatele la noi vinuri de Purcari,
unde rosé-ul, Pinot grigio și Sauvignonul blanc sunt an de an alegeri sigure,
prin câteva vinuri de linie ale înrudiților de la Crama Ceptura, apoi prin
câteva noutăți "exotice" din Transnistria, de la Kvint (pe
filiera Produse Moldovenești), care pe lângă divinurile bune
au propus și două vinuri liniștite: Electio 2015, un sauvignon blanc competent
și un...o Viorica 2015, un strugure de-al lor, din familia muscatului. M-au
surprins aceste denumiri, pentru ca nu cred ca au fost vreodată alegeri în
Transnistria, iar Viorica e de fapt Natașa pe acolo. La Gitana Winery numai
de bine, atât vinurile de linie cât și mai prețioasele Lupi 2012 și Petit Sophie
2015 prezentându-se foarte bine, iar Chateau Vartely stă bine
cu spumantul lor brut și cu liniștitele Individo, toate proaspete și pline de
fruct.
Hai să acceleram, că-mi pleacă microbuzul :) SERVE:
cupajul Sauvignon Blanc/Fetească Albă 2016 foarte bun și repede curgător,
ca de obicei; Crama Rătești: două vinuri excelente din 2016: un
Sauvignon blanc și un Traminer, Basilescu: Feteasca Neagră Îngeri
2013, Golemul roșu; Sâmburești: Toate cele trei Chateau Valvis
(Chardonnay 2014, Fetească neagră 2013, Cabernet sauvignon 2013); Tohani:
Cuvee Nicolae 2016; 1000 de chipuri: mi-au plăcut noile Albe 2016:
Tămâioasă și blendul de Tămâioasă și Sauvignon blanc. Mențiune speciala pentru
Fetească Neagră 2015, un vin cu peste, Doamne iartă-mă, 17% alcool, însă foarte
bine integrat. Viticola Sarica Niculițel: gama Caii de la Letea,
vinuri moderne, foarte diferite de ce se făcea pe acolo acum 3-4 ani. Budureasca:
Fumee sec ediția pentru Horeca, foarte reușit an de an;
Clos des
Colombes: nu poți să nu remarci Viognierul și Sauvignonul cramei, două
vinuri foarte bune cu un profil distinct de ce există pe piața noastră; Vifrana:
un pinot noir nou (2015, dacă nu ma înșel) etichetat Draculette (???),
suculent, amabil. Mențiune speciala pentru vinurile argentiniene de Mendoza
(Mauricio Lorca) propuse de importatorul Wine Hunter: Gran Lorca
Poetico Gran Malbec 2009 și Lorca Poetico Cabernet franc 2012, lucrări de toată
isprava, poate cele mai bune vinuri prezente. Și așa îmi închei periplul cu un onest mea culpa pentru cele câteva
standuri sărite.
Aș remarca și sfertul de oră în care târgul a fost
paralizat de prezența lui Gheorghe Hagi. Nu avea niciun rost să insiști, toți
erau preocupați de obținerea unui suvenir foto cu fostul mare fotbalist, și nu îi
poți condamna. În plus, se pare că i-a purtat noroc și lui, dacă ne gândim
că în urmă cu doar câteva zile, echipa sa, Viitorul Constanța a câștigat
campionatul național de fotbal.
Evenimentul a fost bine organizat. Nici nu mă îndoiam,
având în vedere puterea de foc concentrată acolo. Eu unul am plecat de acolo cu
"biblioteca" mărită, gustând lucruri noi și destul de promițătoare. E
bine că și evenimentele dedicate vinului încep sa țină pasul cu această
"industrie" în plină dezvoltare.
(credit foto Carmen
Paraschivescu, George Mitea)
