Pe 15 octombrie 1905, la Paris, Claude Debussy si-a prezentat noua creatie, cu ajutorul orchestrei Lamoureux. Compunerea ei a durat 3 ani. Lucrarea are in functie de interpretare intre 23 si 24 de minute. E formata din trei parti: "De l'aube à midi sur la mer", "Jeux de vagues" si "Dialogue du vent et de la mer".
Debussy avea asteptari mari. "Schitele simfonice" (cum le-a numit, nefiind tehnic o simfonie) aveau o structura avangardista, inovatoare si neconventionala.
Debussy avea asteptari mari. "Schitele simfonice" (cum le-a numit, nefiind tehnic o simfonie) aveau o structura avangardista, inovatoare si neconventionala.
"La Mer" (link youtube) a fost un fiasco. Criticile au facut sa para lucrarea ca o umbra a mult mai cunoscutei opere Pelleas si au culminat cu parerea lui Pierre Lalo care a scris ca n-a auzit, n-a vazut si nici n-a simtit marea in notele lui Debussy (cf. Janácek Studies, ed. Paul Wingfield). Daca o ascultam azi, cu urechile noastre formate de pop/rock/etc pare destul de adecvata, ambientala, ca o muzica de film, fara tonalitati perimate. Poate aceasta a fost un motiv pentru receptarea critica nefericita a piesei. Era usor in afara structurii clasice, la acea vreme.
Dar mai e ceva care explica dezastrul. Lumea buna din Paris era scandalizata de relatia extraconjugala pe care compozitorul o avea cu Emma Bardac, o cantareata in voga. Debussy o cunoscuse in timp ce compunea La Mer. Astazi canapelele talkshow-rilor de noapte ar fi primitoare cu personajele, le-ar folosi si lor in cariera, ca sa zicem asa; ar scrie de ei ziare gen Libertatea&Click ("Debussy, rusinica!","Emma, ce-ti mai place Marea"), insa in plin Belle Epoque lumea tinea inca la decenta.
De dragul adevarului istoric, trebuie sa spun ca n-a fost doar un adulter. A fost totul nitel mai flaubertian. Nesuportand umilinta, doamna Debussy a incercat sa se sinucida, si nu asa oricum, ci tragandu-si un glont in piept, ziua in amiaza mare, in Place de la Condorde... A supravietuit, dar glontul i-a ramas prins intre vertebre toata viata. Va dati seama ce scandal...Asa ca nu mare ne e mirarea ca in ziua premierei domnul Debussy isi cam pierduse simpatia publicului (si a criticilor).
Oricum, de ce va vorbesc despre compozitori impresionisti? Pentru ca vinul alambicat de azi, blend aiuritor de (stati, sa-mi dreg vocea): Cabernet Sauvignon, Pinot Noir, Merlot, Cabernet Franc, Touriga Nacional, Feteasca Neagra, Syrah si Marcelan, are pe eticheta niste note muzicale. Care provin din partitura "schitelor" lui Debussy. La Mer. 8 struguri rosii are Segarcea, 8 note muzicale in gama majora, ergo Simfonie.
Oricum, un asemenea amestec eterogen, mai rar! Ce fel de vin e? Este unul care in ciuda aparentelor (cand ingramadesti atatea soiuri, te-as astepta la un "concentrat", ca un gem) este un vin de corpolenta medie, plin de fructe si arome picante, lemnoase, mustos, galgaitor. Curge, stropeste, face valuri. Nu e o nava spatiala, un vin maret, dar este unul de buna calitate, agreabil.
Oricum, un asemenea amestec eterogen, mai rar! Ce fel de vin e? Este unul care in ciuda aparentelor (cand ingramadesti atatea soiuri, te-as astepta la un "concentrat", ca un gem) este un vin de corpolenta medie, plin de fructe si arome picante, lemnoase, mustos, galgaitor. Curge, stropeste, face valuri. Nu e o nava spatiala, un vin maret, dar este unul de buna calitate, agreabil.
Nu stiu daca acest asamblaj cu de toate este tocmai o simfonie, sau mai bine zis, nu stiu daca impreuna dau ceva suficient de elevat incat sa merite intru totul asocierea, insa mi s-a parut mai degraba ca un jam session de jazz, in care instrumentistii fac solo-uri pe rand. Astfel, in cateva ore, vinul s-a exprimat diferit, cand fibros si fructat, cand cu arome uscate de toamna, cand parfumat, cu tuse de dulceturi vanilate. Are 13,5% alc, procent foarte bine integrat. E imbuteliat doar in magnum (1,5l), care face in jur de 90 de lei, deci sta binisor.
Ca sa ma intorc la Debussy, povestea compozitiei continua mult dupa moartea lui (din 1918). Incet incet, gusturile s-au schimbat. Incet-incet La Mer a ajuns hip, intai in lumea muzicii simfonice, si apoi in cultura pop, unde a trecut prin coloana sonora din Jaws, ba chiar pastisata pe Fragile, albumul din 1999, al celor de la Nine Inch Nails.
Ma indoiesc ca Simfonia doamnei Ghislaine Guiraud va avea soarta simfoniei lui Debussy, dar indubitabil ambele au patina si amprenta frantuzeasca.
Pai daca tot au Touriga Nacional, or fi zis sa faca un vin de inspiratie portugheza in ceea ce priveste amestecul de soiuri...
RăspundețiȘtergereSa stii ca nu-i departe:) Sau de un Languedoc mai mustos
RăspundețiȘtergere