 |
| in fotografie, alaturi de o ruda tot cu inalta calificare |
Davino rezerva alb 2012, preponderent riesling italian cu aport de sauvignon blanc. Un nas de grapefruit, frunze de crizanteme, pastaie de vanilie, mosc, un gust fin, în care lemnul adaugă dulceață, tuse de para Williams, mar golden, cu o mineralitate bine exprimata. Un final dominat de aciditate vie, citrica. 13,8%, 6 luni in baric. 130 lei, 92 pct.
Aceasta e o nota de degustare tipica in zilele noastre. O insiruire de arome, cateva date tehnice. Ne transmit acestea "sufletul" vinului? A facut secretarul o treaba buna consemnand procesul verbal al impactului organoleptic? Isi va face cititorul o impresie exacta despre cum a fost acest vin, la momentul degustarii in papilele degustatorului?
Desigur ca nu.
A gusta un vin ar trebui sa fie un eveniment, un fenomen la incrucisarea dintre obiect si subiect. De ce mi-a placut? Intrebarea e valida pentru ca evident punctajul aplicat semnifica ca l-am considerat un vin de toata lauda. Nu e ravisant aromatic, nu e foarte fructat, foarte "parfumat" cum ar spune unii. Cred ca mi-a placut nu pentru ceea ce este el- intrinsec- daca ar fi sa fie degustat de o masina de detectat arome si acizi- ci pentru ceea ce sunt eu. Eu sunt un om de formatie "umanista", cum se spunea odata, un tip care si-a petrecut ceva vreme (nu suficienta, din pacate) studiind filosofia artei si estetica. Si acest om stie ca frumosul si valoarea estetica nu vin din cat de incarcata este o pictura (de exemplu).
O asertiune de tipul "Acest peisaj este minunat deoarece artistul a folosit 121 de nuante de culoare" este pentru mine o prostie. Sunt alte lucruri care dau valoare, cum ar fi perenitatea, compozitia, perspectiva sau resorturile interne ale categoriilor estetice metodic studiate de Kant, de Hegel, de Schopenhauer, Ingarden, Dufrenne si asa mai departe.
Asa stau lucrurile si cu acest vin de la Unicom Production. Ceea ce leaga ansamblul e sentimenul creat mie de eleganta, finete, durabilitate, rezistenta la timp. La noi exista doar doi alti producatori capabili sa-si plaseze produsele (e drept nu in fiecare an) in aceasta elevata categorie. Probabil intuiti care sunt acestia.
In rest sunt atatea vinuri albe care au sindromul imunodeficientei la timp, care sunt proaspete si delicioase cateva luni, un an-doi, dupa care fac implozie, sfarsind lamentabil.
Rezerva alb 2012 de la Davino este o bestie diferita. Face parte din specia pe cale de disparitie a vinurilor albe facute sa dureze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine ati venit! Va multumesc pentru vizita si pentru dorinta de a intra in dialog. Va sugerez sa utilizati un ton firesc, fara cuvinte jignitoare. Pe cat posibil as dori ca ideile sa se refere la articolul de fata. Daca aveti ceva personal cu mine atunci nu va referiti la articolul de fata, intrucat nu am obiceiul sa scriu despre mine insumi.