Poate va amintiti de Boris the Blade aka Boris the Bullet-Dodger ("because he dodges bullets, Avi!") personajul din Snatch, filmul lui Guy Ritchie. Stiti care: rusul aparent indestructibil care se ridica fara mari probleme dupa un groaznic accident de circulatie sau dupa multe gloante incasate ("apparently it's just impossible to kill the bastard").
La fel si cu acest cabernet sauvignon de Minis, din struguri culesi tarziu, cu aproape 13 ani la bord din care 14 luni in baric, cine stie cati cine stie pe unde si inca doi intr-o debara neclimatizata. Deci a fost chinuit nitel. Acum doi ani, cand l-am incercat ultima data, nu parea ca o mai duce mult, insa aparentele inseala. Ieri s-a ridicat din nou. E tot un vin altfel decat gustul catifelat si moale al modernitatii, foarte taninos, insa taninurile au devenit ceva mai putin uscate, mai integrate in sensul ca dau "fibra" vinului decat sa fie deranjante cumva. Alcoolul nu e perfect integrat, insa daca lichidul e racit pe la 16-17 grade, va fi suficient de mascat incat sa nu iasa prea mult din peisaj. Aromatica e frumoasa, schimbatoare, insa cel mai frumos moment este cand aromele de fructe zaharisite, dulceturi si cernelurile, pielaria, tutunul, menta si pastaia de vanilie se aliniaza. E genul de aromatica care sugereaza imagini: poate o cabana de vanatoare, un tutun aromat de pipa, etc. Puteti divaga dupa imaginarul personal. In gust as merge pe afine, prune afumate si ceva picanterii pe final. Numai la halci suculente de carne de poti gandi cand ai in mana un pahar din acest vin si cred nici cel mai talentat somelier din lume n-ar putea sa ma contrazica.
La fel si cu acest cabernet sauvignon de Minis, din struguri culesi tarziu, cu aproape 13 ani la bord din care 14 luni in baric, cine stie cati cine stie pe unde si inca doi intr-o debara neclimatizata. Deci a fost chinuit nitel. Acum doi ani, cand l-am incercat ultima data, nu parea ca o mai duce mult, insa aparentele inseala. Ieri s-a ridicat din nou. E tot un vin altfel decat gustul catifelat si moale al modernitatii, foarte taninos, insa taninurile au devenit ceva mai putin uscate, mai integrate in sensul ca dau "fibra" vinului decat sa fie deranjante cumva. Alcoolul nu e perfect integrat, insa daca lichidul e racit pe la 16-17 grade, va fi suficient de mascat incat sa nu iasa prea mult din peisaj. Aromatica e frumoasa, schimbatoare, insa cel mai frumos moment este cand aromele de fructe zaharisite, dulceturi si cernelurile, pielaria, tutunul, menta si pastaia de vanilie se aliniaza. E genul de aromatica care sugereaza imagini: poate o cabana de vanatoare, un tutun aromat de pipa, etc. Puteti divaga dupa imaginarul personal. In gust as merge pe afine, prune afumate si ceva picanterii pe final. Numai la halci suculente de carne de poti gandi cand ai in mana un pahar din acest vin si cred nici cel mai talentat somelier din lume n-ar putea sa ma contrazica.
Spunea cineva pe facebook (probabil Dan Micuda) ca mai are un cartus (adica o sticla din aceasta licoare) si nu e sigur cand sa-l traga. Eu cred ca mai bine sa-l tragi cat insa mai functioneaza arma, daca intelegeti ce vreau sa spun. Mi-e ca peste doi-trei ani sa nu-i para rau ca n-a deschis-o mai devreme.
Dar nu se stie cand se ridica iar Boris the Blade. In fond, in ciuda cantitatii mari de fier pe care o acumuleaza la un moment dat, nici din film nu se deduce ca Boris e definitiv terminat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine ati venit! Va multumesc pentru vizita si pentru dorinta de a intra in dialog. Va sugerez sa utilizati un ton firesc, fara cuvinte jignitoare. Pe cat posibil as dori ca ideile sa se refere la articolul de fata. Daca aveti ceva personal cu mine atunci nu va referiti la articolul de fata, intrucat nu am obiceiul sa scriu despre mine insumi.