 |
| foto: vindor.ro |
Trandafiri. busuioc, citrice, nuante vegetale, flori de soc aparute de niciunde, sau poate din niste drojdii ciudate. Sau poate chiar dintr-un sauvignon blanc? Atacul e mai usor decat anticipam, aciditatea mare facandu-l destul de usor de baut. Nu trebuie baut prea rece, va parea putin lipsit de substanta, cu un finish cam prea repede trecator. Cred ca si varsta pubera a viilor participa la acest sentiment.
Oricum fata de alte busuioace sau pseudo-busuioace din comert sta foarte bine. Practic in domeniul dulce-demidulce este no 1, dupa retragerea suratei 2011 de la Basilescu.
E foarte bine ca soiul nu se preda, e foarte bine ca Averesti propune acest strugure intr-o calitate buna (83 pct) si un volum suficient, accesibil in supermarketuri (cum ar fi Kaufland) la un pret ok- 30 lei.
Un cititor anonim mi-a reprosat ca nu fac bine vinului punandu-l in asociere cu diverse chestiuni care-mi trec prin minte la momentul respectiv. Cum a fost cazul de ieri cu chardonnay-ul frantuzesc si carticica despre chelfaneala a lui Pascal Bruckner, francez si el pana la proba contrarie. E adevarat ca in lipsa de fructe de mare si carne de vanat mi se intampla uneori sa-mi vina asocieri mai creative cu care sa pun in legatura lichidul.
Azi ar fi usor. Maine e Valentines Day, vinul e dulce si rose. Vine si Fifty Shades of Grey in cinematografe. As putea sa va recomand romanul lui Boris Vian- Spuma zilelor- pe care-l consider o sfarsietoare poveste de dragoste. Dar eu sunt de alta faptura, asa ca....
Gandindu-ma la judetul Vaslui, in al carui nord locuieste Crama Averesti, as fi dorit sa va recomand ceva care nu are nicio legatura cu busuioaca de Bohotin. Dupa Dealuri, filmul lui Cristian Mungiu, inspirat din cartea scriitoarei Tatiana Niculescu Bran, e musai de vazut, din pricina atmosferei si universului descris. E un film lent cu tensiune apasatoare, inspirat oarecum din celebrul caz de la manastirea Tanacu.
Dar nu e tocmai potrivit, intr-adevar. Ma gandesc la drumul Vaslui-Iasi si la indicatorul de la cativa kilometri de la iesirea din Vaslui care arata spre Tanacu. via Muntenii de Sus. Iar daca vine vorba de Muntenii de sus, iata o stire relativ proaspata din respectiva localitate. Se moare in lume, dar numai moartea unora e glorioasa. In acest caz, mai degraba ironica, dar de o ironie poetica de buna calitate. Poftiti de cititi aici.
Adevarul ca era mai bine sa fotografiez sticla langa langa niste trandafiri si sa va spun ca merge bine cu chocolate cake, ca placinta cu branza dulce nu mai mananca nimeni in tara asta, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine ati venit! Va multumesc pentru vizita si pentru dorinta de a intra in dialog. Va sugerez sa utilizati un ton firesc, fara cuvinte jignitoare. Pe cat posibil as dori ca ideile sa se refere la articolul de fata. Daca aveti ceva personal cu mine atunci nu va referiti la articolul de fata, intrucat nu am obiceiul sa scriu despre mine insumi.