Vinul între pop și bătuta moldovenească

foto: www.banaterra.eu

Nu mi-a placut niciodata muzica populara. Am crescut intre blocuri.

In copilarie costumele populare si universul descris in versuri mi se pareau straine, anacronice. 

Nici astazi in playlistul meu nu exista vreo melodie populara, insa am inceput sa privesc problema cu mai multa intelegere. De fapt gresesc. Am o piesa "populara", insa straina. Un Nusrat Fateh ali Khan. De ce o ascult? Pentru ca emana o muzicalitate stranie, exotica.

Daca privim universul muzicii cu ocheanul autenticitatii, muzica populara, fie ea tribala, africana sau chinezeasca, araba, etc. puncteaza masiv la acest capitol. Muzica contemporana s-a detasat de radacini. De exemplu blues se canta azi oriunde pe planeta asta, insa inima bluesului este evident in delta marelui Mississippi. Mai bine zis a fost, pe vremea plantatiilor sau pe vremea detinutilor scosi la munca silnica in lanturi. Ce ascultam azi este precum lumina stelei moarte.  

Daca e sa ne intoarcem la muzica noastra populara, as observa ca e inca destul de vie, dar un viu anacronic, incremenit. Muzica populara n-a tinut pasul cu vremurile si in afara de subiecte eternele, de tipul amorului rural dintre mandruta si badita printre capitele de fan, cumva modernitatea este tinuta la distanta. In muzica populara nu exista masini, rate la banca sau iphonuri. 

Muzica pop, dance sau cum s-o mai numi curentul la moda, este un alt gen de metafora. E ca un ocean planetar. Din Romania sau din Coreea de Sud- nu e nicio diferenta. Este azi numitorul comun al globalizarii. De oriunde ai fi- calculatorul te va ajuta, iti trebuie doar doua randuri de onomatopee, o coregrafie spasmodica si cu noroc si credinta in sfantul youtube- nu se stie cand dai lovitura! O sa ai momentul tau de glorie cateva luni, dupa care va trebui sa lasi ringul urmatorului castigator in loteria pop a lumii. 

Ei, in lumea vinului lucrurile stau cam la fel. Vinul modern, industrial, produs cu toti adjuvantii pe care legislatia si cartea invatata in facultate ii permit, este exact ca aceasta muzica pop. Toata e la fel. Feteasca regala, viognier, furmint, pinot gris? E doar o materie prima, o indicatie de pe eticheta. Pret mic, complexitate zero, autenticitate la fel. Precum muzica. Prostuta, dar fun, o auzi in mall si la petrecerile copiilor. Bumzi-bumzi, urmatoarea diferita, dar exact la fel. Daca e suficient de smechera va deveni prilej de dans sincron la nunti, cam asta ar fi aspiratia maxima. Peste un an lumea va retine tra-la-la-ul din refren, dar va uita cine erai si cum se numea piesa.

Vinul e la fel, direct, usor de inteles, fara nicio necesitate de gust dobandit sau cultura. 

Vinul folk insa va fi receptat diferit. Ca melodia sufi a lui Nusrat Fateh ali Khan din playlistul meu.

Pentru ca transmite ceva autentic, unic, chiar daca inaccesibil mie in detaliu, imi va spune ceva despre locul din care provine, despre cultura si traditia locului acela. Un pahar din acel vin nu va fi doar un act de delectare hedonica, va fi nitel mai mult- un mic excurs cultural. Vinul ciudat, traditional georgian, feteasca regala gustata la un prieten in curte, Tondonia atat de pomenita in online zilele astea, din motive bizare, acel rioja de moda veche, cu drojdii native, Morgonul Lapierre si cate si mai cate- ne spun cate ceva despre strugure, despre pamant, despre cantecele locului. Asta e seducator si transcede valoarea organoleptica a lichidului exprimata in puncte sau alti demoni. 

  

Muzica noastra populara, oricat de anacronica ne-ar parea unora, este mai aproape de conceptul de "romanesc" decat Inna sau alti vremelnici intrati intr-un top sau altul. 

Vinul din Dobrogea ar trebui, macar in parte, macar pe o nisa, sa transmita ceva din folclorul dobrogean. Vinul din Vrancea ar trebui sa ne transmita ceva din ritmul indracit al batutei sau al sarbei moldovenesti. Si asa mai departe. 

Tot auzim ca vinul e parte din cultura. Din cultura cui e acest vin modern, industrial produs de toti si oriunde? Cum relationeaza cu sufletelul meu indigen un cabernet sauvignon produs intr-o instalatie cu toate celea in el? Ce legatura este intre traditia olteneasca si un marselan?

Nu sunt naiv, nu ma refer si nu sugerez ca intreaga noastra industrie de vin se indrepta spre lipsa de sine si fara sa-si dea seama va pierde exact ceea ce face un american sau un neamt sa vrea sa guste un vin romanesc. Adica iluzia autenticului, a unicului, a locului exotic si strain accesibil lui intr-un pahar, in zona lui de confort, contra a catorva euro sau dolari. 

E bine ca avem o industrie moderna si orientata spre gustul mondial, dar cred ca producatorului roman de vin trebuie sa-i fie reamintite aceste asteptari si panseuri ale unui blogger neprofesionist de provincie, care insa nu e singur in asteptarile sale pe care multi iubitori ai vinului le impartasesc.

Macar un vin, daca nu o gama, macar un strop ar trebui sa fie expresia terroir-ului, dar aievea, nu ca gogorita de marketing care nu mai inseamna nimic pentru nimeni.   

Si mai cred ca vinurile adevarate, vinurile ca vehicul cultural, vinurile autentice (si nu in acceptiunea limitata de "natural" sau "eco") sunt fiecare precum blues-ul sau flamenco sau muzica indiana. Sau ca doina românească. O poate canta oricine si oriunde, de ce nu? Dar nicaieri nu-i ca la ea acasa.