Aceasta postare despre Goodwine nu va fi un survol al intregului targ. Din pricina timpului limitat n-am putut sa trec pe la toate standurile. Nici nu mi-am propus, ce sa mai...De exemplu n-am gustat niciun vin de import, desi sunt constient ca pe acolo s-ar fi aflat vinuri intr-adevar memorabile.
Am ajuns chiar la deschiderea de vineri, la ora 12, mai ales deoarece Iulian Grigorescu e un sofer foarte bun, nu că Sorin Pamint, cel care m-a adus pana la Braila n-ar fi, dar totusi, 2,5 ore pe ceata si ploaie, Braila- miezul Bucurestiului...e ceva.
Dupa ce am platit biletul de intrare, am ramas surprins de doua lucruri. Unul a fost standul Wine of Moldova, care era vizibil din orice punct al salii, iar al doilea a fost infiintarea, in premiera nationala, a garderobei, treaba utila in vremuri in care oamenii au tendinta sa se inveleasca in mai multe straturi protectoare.
Apoi, deoarece am fost asaltat de invitatii din trei parti ca sa particip la conferinta de presa a fratilor moldoveni, am fost nevoit sa-mi rup 30 de minute ca sa aflu cine e din punct de vedere al vinului R.Moldova si ce vrea ea de la noi. Ce vrea e simplu, chiar daca invaluit in cifre si statisticile prezentate de Viorez Garaz, expertul in marketing al ONVV-ului basarabean: vrea sa-i bem vinul. Si ne va spune treaba asta mai des pana o sa intelegem. SI o spun foarte eficient. Dupa conferinta, am primit o sacosa de presa, ca altfel nu pot sa-i spun, cu o mapa continand informatii despre Republica Moldova, in format de hartie dar si pe un cd, un soi de caiet de degustare pentru vinurile prezente la targ (cu poze), un detaliu pilduitor, precum si una bucata material didactic (sticla plus pahar), fiecare altceva, dar oricum treburi de soi. Am gustat la sfarsit un Crisecco de la Cricova, o dovada de inventivitate onomastica basarabeana, cum sunt si ale lor divin si cahor, de altfel. E un charmat destul de aromat, cu o perlatie nu tocmai eterna, carbonatie la fel, dar la 22 de lei (cat inteleg ca e pretuit in Romania) sta foarte bine in peisajul bulelor autohtone.
Daca tot am zis destule despre R. Moldova, sa amintesc ca am degustat cateva treburi la standul lor. De la
Gitana Winery- Le Petite Sophie 2012 e un blend pe baza de chardonnay remarcabil, care sta foarte bine langa somptuosul Lupi 2011, un blend pe tip bordolez, dar cu saperavi minoritar in lucrare. De la
Vartely l-as remarca pe Taraboste 2011, un cabernet sauvignon rezerva serios, fructat si cu tuse de baric elegante. Budureasca, mare atentie!, geto-dacii au trait si pe teritoriul R.Moldova, desi vorbeau mai cu accent, adica cu varzî-barzî-brânzî! La
Fautor le-am incercat pe cele doua Illustro, cupajele de sus ale cramei. Mi s-a parut ca cel rosu (cab-merlot)- 2009- e nitel trecut (ori poate sticla era desfacuta de multa vreme), dar cel alb (chard-sauvignon-riesling de Rin)- un 2011- o duce foarte bine si cred ca o s-o mai duca cativa ani. Un vin elegant. Am trecut si pe la
Poiana Codrilor, care au prezentat un brand numit Ulmu, de la care am remarcat un cabernet 2012, cam tinerel, dar cu potential. De
Purcari (si de fratele sau -Bostavan) si nu mai zic nimic, chiar daca n-am trecut acum pe la ei, i-am testat pe indelete
la ei acasa. Imi mentin parerea ca la nivel de medie a produselor din portofoliul sunt peste ceilalti producatori moldoveni, fapt confirmat de cota de piata interna si de procentul mare destinat exportului, daca impresiile mele gustative nu va sunt de ajuns. Daca ar fi sa regret ceva, este ca pur si simplu n-am reusit sa-mi dozez timpul ca sa gust si noile vinuri ale Cramei Ceptura (care are aceiasi patroni ca Purcari). Dar inteleg ca vor apare repejor in rafturi, asa ca voi indrepta acesta scapare.
Oricum, despre Moldova numai de bine. Dar unul e conceptul, altul subiectul. Am remarcat asta si in R.Moldova, la sarbatoarea nationala a vinului. Lor le cam lipseste conceptul de targ de vinuri cu degustare gratis. De aceea, unora (doar unora, sa fim cinstiti) le cam tremura mana cand toarna, sau te onoreaza cu vreo 10 ml peste reziduu vinului anterior, plus o privire lunga. Eu as fi de acord ca si la Goodwine- cand e vorba de un vin vreun import de 500 lei- daca vrei sa-l gusti sa marci banul, nu e vorba de moca neconditionata. Desi e si punctul de vedere ca mai bine nu vii cu licoarea daca n-ai de gand s-o deschizi sau s-o oferi tuturor. In plus, e drept, e foarte greu sa torni si sa torni catre oameni pe care nu stii de unde sa-i iei. Poate ca unii chiar vor sa-ti cumpere vinul, dar cand dai peste unul ca mine, care iti mai si ocupa standul vreo cinci minte, gusta tot, scuipa tot, si pune o multime de intrebari, la care n-ai vrea sa raspunzi, dupa care pleaca fara ca macar sa dea de inteles ca va achizitiona ceva, chiar ca te enervezi.
Ei, asta inca nu poate sa o rezolve PR-ul de ce mai buna calitate. O vor rezolva doar ani de targuri si de contact prietenos cu lumea. Ah, ca era sa uit, si un nivel de calitate al vinului ceva mai bun. Frate-frate, dar vinul e pe bani!
De fapt, mi-e mai usor sa spun la ce standuri am fost, decat sa enumar toate lipsurile. Am fost la Crama Delta Dunarii, ca sa vad cum arata babeasca neagra La Sapata 2013. E buna, sa stiti. Are si tipicitate si jovial si un pic de eleganta. E ciudat sa auzi asta, dar feteasca 2013 nu se ridica la valoarea suratei negre. Apoi, pentru ca erau peste drum- am vizitat si standul celor de la Senator- unde am reperat o sarba 2013 din gama ieftina. Vin onorabil, Monșer! Am gustat babeasca hereditas 2011. Totusi nu mi s-a parut la nivelul celei din 2010. Remarcabil felul in care a rezistat babeasca gri 2011, tot din gama Monser, singurul reprezentant al acestui strugure in retail.
De la SERVE am gustat noul Milenium 2013, acum ceva mai lucrat decat precedentele- cu o invechire in lemn mai pronuntata. E un vin care se apropie mai tare de profilul fratelui mai mare Cuvee Amaury decat o faceau exemplarele din recoltele trecute. Oricum, e un vin de luat in seama in sine!
Am trecut pe la Vincon, fie si numai ca sa-l salut pe Cosmin Tudoran, care asigura servicii de somelarie la domiciliul clientului. Am gustat o gama noua, de retail, prognozata undeva la 15-20 lei- numita Doua Vorbe, avand pe eticheta doi Florin Piersic care aparent vorbesc intre ei. Nu stiu daca e o ironie pe seama limbutului maestru, sau asa s-a nimerit, dar eu ca mi-am cam pierdut concentrarea. Desi am fost cam distrat in momentul degustarii, va trag atentia asupra a ceea ce eu am inteles ca este sauvignonului blanc 2014, un vin sec, curat, tipic. Doamne-ajuta! Parca-parca vin semne bune si de la colosul vrancean, care pare a intelege ca lumea nu vinuri bune de 80 de lei asteapta, ci vinuri bune de mare retail, de 15-20 lei!
Am gustat si doua fetesti negre bune si diferite, cu personalitate bine conturata. Una este produsa de Casa de vinuri Cotnari- in gama Domenii- 2012- un vin clar, cu suculenta si cum un profil aromatic distinct de asteptari, virat spre fructe rosii, cu un final pronuntat picant. De la Crama Ratesti, din Satu Mare, a venit a doua lucrare diferita. Un vin de o culoare stralucitoare, de pinot, cu aromatica impetuoasa, florala, fructata, tot virata aromatic spre rosu- coacaze rosii si visine- si cu piper proaspat rasnit. Eu unul cred ca este bine ca depasim incet-incet limitarile unui canon, care nu face decat sa produca vinuri fara personalitate, cu celebrele prune uscate in prim plan si cu o iluzorie uniformitate. Nu cred ca o feteasca din Dealu Mare poate avea exact aceleasi repere organoleptice precum una din Banat, din Dobrogea sau iata! din nordul tarii, si nici n-ar trebui urmarita aceasta unitate.
De la Halewood, am gustat chardonnay-ul Theia 2013. N-am uitat ca a fost unul din primele untoase de pe la noi si in buna masura si-a pastrat aceasta caracteristica apreciata de fanii chardonnay-ului baricat. De la Vitis Metamorfosis am gustat doua licori numite Coltul Pietrei. Fara suparare, sunt incercari comerciale solide, dar cred ca mai e nevoie de timp aici pentru ceva intr-adevar remarcabil.
Am trecut si pe la
Petrovaselo, unde Mihai Nicolici m-a asaltat cu intregul portofoliu. Sincer sa fiu, dupa ce am trecut prin toate, chiar si prin ilustrul PV Gran Cru 2013 (cel mai scump vin din Romania- cu un pret de peste 200 lei), daca e sa ma gandesc la Petrovaselo ma gandesc la bule (sunt foarte bune, mai ales cel din pinot noir). Cat despre scumpete, ce sa va zic, ca-i cel mai bun vin al lor, asta e clar. E un cules tarziu de pe parcele selectionate, un blend de cab si merlot, are peste 15% alcool si da o senzatie dulceaga care excede cu mult numarul de 4 (grame/litru, in fine 3,9- 4,1- ramane de stabilit). E un vin foarte bun, asta e sigur. Fiind o editie de 3100 si ceva de sticle nu exista presiunea vanzarilor si probabil de aici si pretul inedit pentru piata noastra. Am avut si o mica discutie legata de denumirea vinului, fara mare succes din partea mea, avand in vedere ca am dezbatut problema cu oenologul italian, care chiar nu intelegea de ce mi se pare ciudat ca un vin romanesc sa poarte respectiva mentiune pe etichete. De fapt, nu e doar mentiune, e chiar denumirea vinului. Ma rog, in afara de acestea, la vinuri linistite, Ovas 2011 (cabernet sauvignon/merlot) este un vin respectabil, cum a fost si antecesorul sau.
In alta ordine de idei, daca ar fi sa dau o steluta pentru liga mica, aceasta ar merge catre
Crama Tata si Fiul (Apcovin Focsani), care au vii in doua podgorii- Cotesti si Nicoresti. Vinurile albe- mai ales- cu preturi de 12 lei pe sticla- ofera impresia unor vinuri curate si racoritoare. E daca vreti un soi de Averesti mult mai mic, dar chiar mai ieftin! Nu sunt foarte multe crame care sa ofere vinuri oneste la un pret atat de mic.
Daca tot suntem in Vrancea, am gustat si noul vin al Tenutei Odobesti, pardon,
Chateau Odobesti. E vorba de cu totul altcineva, dar parca n-ar fi. Vinul e ok, un sauvignon blanc 2013, vin care ar sta bine sub 20 de lei, desi ma indoiesc ca asta e planul. Eu am completat sondajul pe tableta la stand, am primit si confirmarea pe mail. Pana la urma e bine ca se intreaba si publicul cum vad respectivul vin. Dar, la naiba, Chateau Odobesti...Oare cate chateau-uri sunt in Portugalia?
Am trecut si pe la standul Asociatiei Producatorilor din Dragasani, unde am gustat vinuri de la Avincis si Stribey. De la
Avincis mi-a ramas in memorie cupajul de feteasca regala si pinot gris- un vin cu "pulpa", cu plinatate, e drept parca usor mai putin fin decat primul din soiul sau- acel mix de ani lansat in trecut. In rest, cu toate ca se vede profesionalismul si dorinta, acestea nu pot suplini varsta mica a plantelor. Cu totul altfel stau lucrurile la
Stirbey. Nu chiar invers, pentru ca si aici exista profesionalism. Ma refer la varsta viilor. Sauvignonul blanc se prezinta foarte bine. Indiferent de an. Cele doua vinuri remarcabile sunt cele cu eticheta vintage- un Novac 2007 si un Merlot 2006, vinuri absolut remarcabile. Si cele doua spumante (alb din cramposie si rose din novac) sunt printre cele mai bune din patria noastra, desi pretul e cam intimidant (80/90 lei).
Si a trebuit sa fug, pentru ca la 16 incepea lasarea de carte a Marinelei Ardelean- "50 Romanian Wines", eveniment pe care l-am onorat partial, cu regret fie spus. Prea multe vinuri, prea putin timp. Oricum ma voi revansa, va promit.
Si dupa ce, in drum spre garderoba, m-am targuit pentru un borcanel de carpaccio de trufe (cine o fi de vina pentru pretul de 57 lei, cand acum vreo 2 ani acelasi lucru costa 35? Incalzirea globala, inflatia, anul prost pentru trufe, etc?) mi-am dat seama ca sunt in mare pericol sa pierd trenul, intrucat pe vremea aceea mohorata si ploioasa tot bucuresteanul iese cu masina si merge cu 30 km/ora. Noroc cu soferul de formula 1 al celor de la SERVE, care si-au facut mila de-un suflet sarman si astfel am ajuns la gara fix la timp.
Ca veni vorba de CFR, as zice ca la 4 ore si 92 de lei (intamplator mai erau bilete doar la clasa I) macar o sticla de apa ar putea fi cumparata de undeva din tren. Mi s-a facut dor de nenea cu "racoritoare, bere, cipsuri avem!". Ironia face ca pentru a da impresia ca este un intercity- trenul stationeaza prin gari cate 1-2 minute, insuficient chiar si pentru Usain Bolt sa dea o fuga dus-intors pana la un chiosc. Mare ironie sa mori de sete dupa atatea ore de degustat vinuri, nu? Noroc cu investigatia lui Patrick Modiano din
Dora Bruder si cu mix-ul meu de delta blues, care m-au mai facut sa uit de sete.
