
Din alte puncte de vedere, va recomand un roman romanesc care se citeste cu sorbituri mici si grabite. Medgidia, orasul de apoi (2009), de Cristian Teodorescu (un interviu interesant cu autorul: aici), spune prin capitole scurte (de maxim doua pagini) si oarecum "detasabile" din context, povestea unui oras si a locuitorilor sai, incepand din interbelic si pana in anii 50. Aduce aminte de un magnum opus al literaturii sud-americane- anume Tocaia Grande al lui Jorge Amado. Imaginea orasului prins sub curentii agitati ai istoriei din mijlocul secolului 20, vazuta cand din restaurantul garii, tinut de bunicul autorului, cand prin usa cazarmei maiorului Scipion, cand prin ochii negustorilor armeni sau evrei, sau din inaltul minaretului, se citeste pe nerasuflate si incapsuleaza o lume care-fatalmente- nu mai exista.
Eu cred ca vinul de azi, amestec de rustic si civilizatie precum Medgidia romanului lui Cristian Teodorescu, merge foarte bine cu lectura cartii. Nu de alta, dar din ea aflam ca Fanica Theodorescu, carciumarul si axul in jurul caruia se roteste lumea din acesta ucronie dobrogeana, isi cumpara vinul renumit de la anume crame din Dealu Mare. Stia el ce stia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine ati venit! Va multumesc pentru vizita si pentru dorinta de a intra in dialog. Va sugerez sa utilizati un ton firesc, fara cuvinte jignitoare. Pe cat posibil as dori ca ideile sa se refere la articolul de fata. Daca aveti ceva personal cu mine atunci nu va referiti la articolul de fata, intrucat nu am obiceiul sa scriu despre mine insumi.