La un Rapsod Merlot 2012 (Cramele Rotenberg) in restaurantul garii din Medgidia

Cel mai accesibil merlot produs de Cramele Rotenberg (Ceptura, Dealu Mare) se prezinta in recolta 2012 intr-un mod foarte placut mie. Exista un fel de eleganta pudrata pe un vin mai degraba rustic. Tuse vinoase si fructate se impletesc cu impresii de baric, visinele (proaspete, confiate) cu nuante de cafea, foarte perceptibile mai ales in gust si o virgula vanilata. Ceva ierburi aromate pe final. Vin vanjos, nefiltrat, cu taninuri prezente, dar in modul dulce-picant. Alcoolul (13,2%) se ascunde bine printre pliurile catifelate ale licorii. E un vin reusit la 20-25 de lei. Sunt tentat la un rating de 84. Cred ca ceea ce il diferentiaza e tocmai impresia de rustic, de vin de tara bun peste care s-au aplicat notele glicerice si de cafea. Presupun ca e un mix de vin nebaricat cu cel provenit din recipiente de stejar. Oricum ar fi, nu i-as spune niciodata nu, mai ales la masa. Pentru mine niste rosii si masline uscate, cateva felii de saucisson sec si de cascaval de Covurlui au fost o asocierea foarte buna.

Din alte puncte de vedere, va recomand un roman romanesc care se citeste cu sorbituri mici si grabite. Medgidia, orasul de apoi (2009), de Cristian Teodorescu (un interviu interesant cu autorul: aici), spune prin capitole scurte (de maxim doua pagini) si oarecum "detasabile" din context, povestea unui oras si a locuitorilor sai, incepand din interbelic si pana in anii 50. Aduce aminte de un magnum opus al literaturii sud-americane- anume Tocaia Grande al lui Jorge Amado. Imaginea orasului prins sub curentii agitati ai istoriei din mijlocul secolului 20, vazuta cand din restaurantul garii, tinut de bunicul autorului, cand prin usa cazarmei maiorului Scipion, cand prin ochii negustorilor armeni sau evrei, sau din inaltul minaretului, se citeste pe nerasuflate si incapsuleaza o lume care-fatalmente- nu mai exista.
Eu cred ca vinul de azi, amestec de rustic si civilizatie precum Medgidia romanului lui Cristian Teodorescu, merge foarte bine cu lectura cartii. Nu de alta, dar din ea aflam ca Fanica Theodorescu, carciumarul si axul in jurul caruia se roteste lumea din acesta ucronie dobrogeana, isi cumpara vinul renumit de la anume crame din Dealu Mare. Stia el ce stia.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Bine ati venit! Va multumesc pentru vizita si pentru dorinta de a intra in dialog. Va sugerez sa utilizati un ton firesc, fara cuvinte jignitoare. Pe cat posibil as dori ca ideile sa se refere la articolul de fata. Daca aveti ceva personal cu mine atunci nu va referiti la articolul de fata, intrucat nu am obiceiul sa scriu despre mine insumi.