La un Rapsod Merlot 2012 (Cramele Rotenberg) in restaurantul garii din Medgidia

Cel mai accesibil merlot produs de Cramele Rotenberg (Ceptura, Dealu Mare) se prezinta in recolta 2012 intr-un mod foarte placut mie. Exista un fel de eleganta pudrata pe un vin mai degraba rustic. Tuse vinoase si fructate se impletesc cu impresii de baric, visinele (proaspete, confiate) cu nuante de cafea, foarte perceptibile mai ales in gust si o virgula vanilata. Ceva ierburi aromate pe final. Vin vanjos, nefiltrat, cu taninuri prezente, dar in modul dulce-picant. Alcoolul (13,2%) se ascunde bine printre pliurile catifelate ale licorii. E un vin reusit la 20-25 de lei. Sunt tentat la un rating de 84. Cred ca ceea ce il diferentiaza e tocmai impresia de rustic, de vin de tara bun peste care s-au aplicat notele glicerice si de cafea. Presupun ca e un mix de vin nebaricat cu cel provenit din recipiente de stejar. Oricum ar fi, nu i-as spune niciodata nu, mai ales la masa. Pentru mine niste rosii si masline uscate, cateva felii de saucisson sec si de cascaval de Covurlui au fost o asocierea foarte buna.

Din alte puncte de vedere, va recomand un roman romanesc care se citeste cu sorbituri mici si grabite. Medgidia, orasul de apoi (2009), de Cristian Teodorescu (un interviu interesant cu autorul: aici), spune prin capitole scurte (de maxim doua pagini) si oarecum "detasabile" din context, povestea unui oras si a locuitorilor sai, incepand din interbelic si pana in anii 50. Aduce aminte de un magnum opus al literaturii sud-americane- anume Tocaia Grande al lui Jorge Amado. Imaginea orasului prins sub curentii agitati ai istoriei din mijlocul secolului 20, vazuta cand din restaurantul garii, tinut de bunicul autorului, cand prin usa cazarmei maiorului Scipion, cand prin ochii negustorilor armeni sau evrei, sau din inaltul minaretului, se citeste pe nerasuflate si incapsuleaza o lume care-fatalmente- nu mai exista.

Eu cred ca vinul de azi, amestec de rustic si civilizatie precum Medgidia romanului lui Cristian Teodorescu, merge foarte bine cu lectura cartii. Nu de alta, dar din ea aflam ca Fanica Theodorescu, carciumarul si axul in jurul caruia se roteste lumea din acesta ucronie dobrogeana, isi cumpara vinul renumit de la anume crame din Dealu Mare. Stia el ce stia.

Trei Brate 2013 Alcovin Macin

Cand am citit denumirea acestui vin mi-au venit in minte niste imagini. Sigur, in realitate este vorba de cele trei brate ale Dunarii, dar sa dam dovada de imaginatie. 

Trei brate. Ah, anecdota cu Alexandre Dumas care citeste in fata publicului un pasaj din noua sa carte cu muschetari: "puse o mana pe spada[...]si cu una pe balustrada[...] si cu alta facu o reverenta catre doamna". La care un critic din public ii atrage atentia ca muschetarul din text are cam multe brate. Si scriitorul ii arunca cea mai plina de dispret privire si-i spune "dragul meu, n-ai pic de imaginatie!"

Apoi, ar mai fi dialogul dintre Logician si Batranul Domn depre labutele pisicilor, in care perfect logic se ajunge la concluzia ca cele daca doua pisici au sase labute exista mai multe posibilitati. Cum ar fi sa aiba cate trei fiecare, sau una patru si celalalta doua sau chiar o pisica cu sase labute si una fara niciuna. Oricum deductia e fost intrerupta de rinocerul care calca in picioare pisica.

Vinul in sine e mai putin absurd si ne ofera un "nas" de para si lamaie, o adiere florala, parfumata, specifica tamaioasei.  Gustul e initial viguros, cu textura de zarzara nu prea coapta si limonada.  Lasa in urma un usor iz salciu, care face sete. Deci se...auto-bea. E si un pic cam prea citric. Cine stie, fiind proaspat imbuteliat, poate se va domoli in timp.
Trei Brate este un cupaj de feteasca regala, feteasca alba si tamaioasa romaneasca, etichetat demisec, desi avand in vedere aciditatea, acest fapt ar fi doar cu mare greutate sesizat gustativ.
De unul singur e cam dificil de imblanzit, dar cum s-a nimerit sa-i dau cep in ziua in care toata Romania a mirosit a peste fript (adica Bunavestire) pot sa spun ca n-a curs rau la vale. A contribuit si procentul moderat de alcool: 12,3%. Am inteles ca va costa undeva in jur de 25 de lei. Eticheta de fata e in stadiul beta, adica asa sper.
In incheiere, iata alte lucruri cu trei brate:

Jean Auguste Dominique Ingres

Beciul Domnesc Grand Reserve 2010 Vincon

Beciul Domnesc Grand Reserve 2010 Vincon s-a prezentat la testul de ieri astfel: sticla serioasa, dopul mai putin, culoare rosie-rubinie frumoasa, nas de tutun fin, popcorn rece, ciocolata cu crema de iaurt si capsuni (nu radeti! fiica mea are 5 ani, cunosc mai toate bomboanele, acadelele si dulcegariile, va dati seama), compot de prune, cuisoare. Gustul aduce mai pregnant a fructe de padure, cafea, ciocolata aceea cu crema de iaurt si capsuni face un comeback pe final, care nefiind epocal ca remanenta, aduce totusi in plus ceva vegetal, ca de ardei gras, proaspat si racoritor. Pe ansamblu lasa impresia de vin polisat, bland cu papilele si prin urmare destul de fin. Nivelul de alcool (13%) e bine integrat.

Pentru gusturile mele temperatura de servire face o mare diferenta, in acest caz. Eu recomand-15-16 grade. Nu stiu cat costa, dar un lucru mi-e clar: n-o sa fie prea multi nemultumiti din perspectiva gustativa. 84 pct. (edit: conform informatiilor primite de la producator vinul pleaca din crama cu pretul de 22,32 lei cu tva. Marturisesc ca sunt nitel surprins de acest pret, ma asteptam sa coste mai mult)

Despre brand, eticheta si textul de pe verso nu mai zic mare lucru. O sa ma apuc de consiliere in acest sens, ca nu se mai poate. Stiu ca e unul din brandurile cele mai cunoscute din Romania, dar eu sunt mai republican de firea mea.

Vanat, gorgonzola si roquefort? Treburi des intalnite prin frigiderele romanilor. 

Grand reserve? Legislatia din domeniul vinului permite folosirea termenului "rezerva". Suna si romanesc si se intelege ca este un vin "rezervat" in crama pentru maturare, deci mai cu moț decat celelalte. Stiti cate etichete romanesti cunoscute exista cu aceasta mentiune? Va spun eu- una.

Totusi trebuie remarcata ceea ce pare a fi o schimbare de directie. Inteleg ca s-au produs schimbari in top managementul companiei. Poate fi de bun augur. Adica, va dati seama, mi-au trimis aceasta sticla ca mostra, fapt pe care-l interpretez ca o deschidere spre vinosfera fara precedent.

Terra Romana Milenium Alb 2012 si alte treburi induiosatoare

Milenium Alb 2012 13,5%- un cupaj de sauvignon blanc si riesling de Rin, care aduce in nas ceva tuse uleioase si de baric. Para si ananasul fac legea si pare ceva mai polisat si elegant decat jovialul precedent (n.a. Terra Romana sauvignon/feteasca 2012). 84 (21.09.2013)

Milenium Alb 2012 13,5%- miere,  tei,  vanilie, flori albe. Un gust untos, din care se recunosc pepenele galben si ananasul. Baricul s-a integrat mai bine fata de septembrie anul trecut si ofera acum o senzatie satisfacatoare de arome dulci si corpolenta. O remanenta buna, acid-dulceaga. 85 pct. (26.02.2014) 

De mentionat ca in compozitia amestecului, cupajului, asamblajului sau cum ne mai place sa-i spunem zilele astea, in procente mai mici si care nu atrag obligatia mentionarii pe eticheta, mai apar feteasca alba si chardonnay-ul. 

Eu cred ca la 31 de lei e unul din cele mai remarcabile albe romanesti baricate si se pare ca in 2012 a fost un pic mai reusit decat in anii trecuti. 

Pentru mine tusele calde, de cofetarie, mi-au amintit de cateva poze care au circulat pe net acum cateva zile. Asadar, v-o prezint pe micuta Lola si buldogul ei cu limba atarnand- Harper, importalizati de-a lungul timpului mama, fotograful  Rebecca Leimbach. 

mai multe si aici (hai, da click, nu fi chitra). Copii si animale, sa crape advertiser-ii de ciuda.

Traminer Roz 2013 Pivnita Takacs si 5 minute prin istoria design-ului

Piros Tramini 2013. Un vin auriu, mirosind intens a miere poliflora, trandafiri, compot de lyche, gust dens cu tuse seci, vanoase, producatoare de salivatie, textura amintind de cherimoya si papaya (puteti incerca si cu zarzara si pepene galben daca nu va vin in papile exoticele amintite), lung ca un sandvis dulce, cu umplutura sec. Bun vin. E totusi un demisec, deci asocierile gastronomice sunt ceva mai dificile, poate ceva asiatic cu gust dulce-picant, poate un desert fructat nu prea dulce. Oricum- 23 de lei pe site-ul cramei si 85 pct fara regrete de la mine!

Aceasta crama din Aiud si vinurile ei m-au dus cu gandul la doua stiluri diferite de design. De la Arts&Crafts, din a doua jumatate a secolului 19, la Bauhaus-ul interbelic. Daca meditati un pic o sa intelegeti de ce m-a dus gandul inspre aceste doua stiluri care ne influenteaza viata si acum, de la cerceii unicat ai sotiei la forma lampii de pe noptiera si pana la aspectul cladirilor in care locuim.

Ca sa va fie mai usor- iata mici animatii ilustrative, acompaniate de accentul scotian al lui Ewan McGregor

sursa foto: giony.ro

Trivia: soiul pe ungureste s-ar traduce traminer rosu,  la nemti e roten traminer, pe engleza tot red traminer. La noi, motiv de bucurie!, situatia sta mai roz:)
Motivul pentru denumirea "colorata" este culoarea pielitelor- dupa cum puteti observa in poza alaturata. Vinul obtinut e insa alb. Desi ma gandesc ca daca cineva si-ar dori neaparat, printr-o maceratie mai lunga, ar putea obtine si vinuri roze. Soiul e foarte vechi,  multe alte varietati de vita de vie avand in ADN urme din aceasta familie, din care, desigur, cel mai celebru reprezentant este gewurztraminer. Care se produce si el la Pivnita Takacs si despre care vom povesti intr-un articol viitor. 

Un Château Montesquieu 2009 in cinstea separatiei puterilor in stat

E un Côtes du Roussillon, produs de Maurel Vedeau, blend de grenache (50%), syrah (30) si carignan (20), cu repere usor de anticipat- rusu rubiniu de intensitate medie, picant, cu ierburi aromatice, un corp mediu si nuante de fructe de padure. In rest: usor afumat, usor carnos, lasa in urma o impresie placuta de vin fructat, suculent. Are si niste taninuri in dotare, dar nimic de speriat. E un vin foarte bun (84 pct) la 15 lei, cat ii e vremelnic pretul in Penny (atentie! In XXL pretul e in continuare normal- 25 lei).

In afara de vin, foarte bun la pretul sau, trebuie remarcat numele chateau-ului. Sincer sa bei un pahar din acest rosu galgaitor si sa priveste cateva minute stirile de seara in care tot felul de guzgani politici sunt gabjiti din vizuinele lor, luati pe sus de DNA, e o reala placere pe care nu mi-as fi permis-o acum cativa ani. Nu stiu ce s-a intamplat, nici cu justitia romana, nici cu Penny de aduce mai nou vinuri din acestea bune si ieftine, dar e de bine.
Sa vezi figurile stupefiate ale baronilor si altor politruci prinsi cu mana adanc infundata in buzunarul Statului, atunci cand sunt impinsi pe la state de mascati sau procurori, indesati pe bancheta din spate al unui banal Logan, imi da un sentiment de normalitate chiar prin furtunosul anormal al situatiei. Prea multa vreme timpul si ordinea si-au iesit din matca, iar acum inundatia morala se intoarce incet incet, dar hamletian, in albia ei.  

Pentru cei care nu inteleg legatura, sa amintesc ca cel mai important lucru, din punctul de vedere al teoriei politice, pe care Montesquieu l-a lasat in urma sa, este conceptul de separatie a puterilor in stat. Care incet-incet pare sa functioneze si la noi. Si din punct de vedere al vinului observ ca apare- dupa o lunga perioada in care pe piata vinului nu se intelegea om cu persoana- o ordine, un pattern. 

Asa ca, eu unul, in micimea mea, socot ca totul e bine.

Trivia: intre autorul "Scrisorilor persane" si vin mai exista o legatura: omul s-a nascut in Bordeaux, la Château de La Brède. A detinut si Château Bisqueytan cu viile sale. A fost un administrator bun al averii familiei, marind constant proprietatile si preocupandu-se de starea plantatiilor.
Multam, Ciprian, pentru tratatie.

Herkules 2013 Pivnita Takacs

Crama Takacs exista pe harta vinului din 2008. Arealul cultivat se intinde pe dealurile din jurul Aiudului. Filosofia cramei este muzica pentru urechile unui wine-geek. Nu se folosesc "chimicale", adjuvanti, fermentatia se face pe drojdia respectivilor struguri, vinul e lasat sa fermenteze natural, linistit, fiind tras de pe drojdie dupa 3-4 luni. Ideea principala este de vinificatie naturala, traditionala si de exprimare nealterata a soiului si anului de recolta. Pe langa acest aspect, crama are in cultura cateva soiuri unice (herkules si amurg) obtinute de profesorul (si scriitorul!) Csávossy György, care la venerabila varsta de aproape 90 de ani ofera si consultanta proprietarului cramei-Attila Takács. 

Trebuie sa marturisesc ca e unul din vinurile care mi-a cazut una din cele mai mari probleme de receptare senzoriala din modesta mea activitate de amator profesionist in ale nobilei licori.

Nota de degustare in sine ofera un indiciu de ce:

Herkules 2013 denota o culoare rosie cu tuse purpurii, stralucitoare, de intensitate medie. Olfactiv se impune prin usor detectabile nuante de otet balsamic, ardei verde, cacao si  flori ofilite. Gustul este initial socant de dulce, glicerinos si cu taninuri dulci, amintind de gemuri de cirese si prune, iar pe final apar si tuse date de taninuri, usor verzi-amarui, care se straduie sa contrabalanseze senzatiile coapte, dulcege.  

Senzatia gustativa corespunde unui vin rosu demisec. Chiar pronuntat demisec. Ulterior am aflat doua cifre din buletinul de analiza: 3,12 gr/l zaharuri si 0,72 g/l aciditate. Si eticheta deocamdata in limba maghiara ne ofera categorisirea corespunzatoare: sec.  Iata o lectie. Combinatia dintre un caracter sec sub aspectul raharului rezidual si aciditatea mica (un vin obisnuit ar avea peste 2 aciditate, dealtfel surse de specialitate ofera o valoare a normalului intre 3 si 6 g/l. Sigur ca aceste cifre difera in functie de soi si podgorie), fac ca tusele glicerinoase sa preia controlul papilelor cauzand impresia de fruct supra-copt, zaharisit, de dulceturi si sirop de compot. Sau poate e alt vin decat cel din butelinul de analiza si ma chinui eu prosteste sa gasesc motive.

In concluzie, e un vin interesant de analizat, pe gustul amatorilor de vinuri cu usor rest de zahar, desi in realitate- ati vazut- nu exista. Eu, nefiind un mare fan al vinurilor care ofera astfel de senzatii, l-as plasa in axiologia proprie pe la 75 pct. Pret in magazinul online al producatorului- 28 lei.

Insa, avand mai multe vinuri de la acest producator in teste, pot sa va promit ca veti citi in curand si despre licori mult mai reusite decat acesta.

Toate bune.

Sarba 2013 SCDVV Bujoru

Noi, cei care prin hobbyul nostru am devenit aproape profesionistii comunicarii despre vin, am ajuns ca prin dezvoltarea oarecum fireasca a gusturilor sa ignoram in totalitate segmentul de vin vrac sau imbuteliat in pet-uri si alte oale si ulcele nu tocmai proprii vinului. In aceasta ordine de idei, odata ce v-ati aruncat un ochi pe poza alaturata, presupun ca intelegeti ce vreau sa spun.

Statiunile de cercetari se lupta cu diverse plagi. Cadrul legislativ- care practic le paralizeaza, lipsa de finantare, politizare si probabil, in unele cazuri, un oarecare fenomen de "capusare", caci unde exista bunuri ale Statului exista si intreprinzatori gata sa profite pe cai legale sau mai putin legale de ele.  Nu spun ca acesta e cazul de azi, dar in alte circumstante observam niste curiozitati, mai ales in ce priveste vinurile de colectie, care provin in imensa lor majoritate de la statiunile de cercetari.

Am cumparat acest vin din Piata mare din Galati, unde exista o boxa in care se comercializeaza vinuri de la Statiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultura si Vinificatie Bujoru (Targu Bujor, jud. Galati).  Momentul cumpararii: 14.03.2014, Momentul imbutelierii: 14.03.2014. Pretul? 7 lei/litru. Evident, asa ceva aproape nu exista. Adica sa gasesti vin curat, din soi nobil si cu o provenienta clara (desi legal nu poate fi declarata- avand in vedere ambalajul) la 7 lei pe litru e ceva science-fiction pentru piata romanesca. Vinul in sine, de un auriu stralucitor, chiar daca sub aspectul zaharurilor- demisec, nu exprima un dezechilibru care sa-l faca dezagreabil, prospetimea (e indiscutabil un 2013 dupa papilele mele) echilibrand zaharul rezidual. Aroma e clara, curata, de trandafiri, chiar pe partea de serbet, sau rahat cu aroma de trandafiri. Apare chiar si ceva usor exotic, ca niste lyche din compot. Te astepti la ceva mult mai dulce in gust, dar descoperi cu surprindere ca tot e bine lucrat, chiar sesizeri o fibra placuta, rustica, o plinatate care nu se regaseste in majoritatea vinurilor de retail. E un vin ok, pe ansamblu, cu un duca-s-ar pe gat accelerat de sentimentul placut de chilipir. Nu ma indoiesc ca e popular la nuntile din zona. Nici ca vin la pahar pentru restaurante n-ar fi de aruncat. 

E un vin care te duce cu gandul la  bariera celor 80 de pct. 

Breaking News!!! Sa bem! Liberalia fericita!

Astazi orice roman fara diacritice s-ar fi veselit peste masura. De ce? Pentru ca pe 17 martie, ori -cum ar fi inteles ei mai bine- a treia zi dupa idele lui Marte, se sarbatorea Liber Pater, alintat de cunoscatori drept Bacchus. Ce se intampla in acesta zi e usor de inteles:  se medita la nemurirea sufletului, se dezbateau aporiile lui Parmenide, se numarau stelele de pe cer, etc. Glumesc! Era un festival dedicat acestui zeu al vinului, viei, amorului si bunei dispozitii. Pe langa acestea, tot astazi, baietii care implinisera 14 ani se transformau ceremonios in barbati cu acte in regula.

Liber Pater: de unde vine in limba noastra cuvantul libertate. Caci prin vin omul devine lipsit de constrangeri, uneori prea. Cum etimologia inseamna etimologic "a spune adevarul", nu putem decat a constata inca o data, daca mai era nevoie, ca justetea dictonului "in vino veritas" este de necontestat. 

In aceasta ordine de idei, asta seara voi ridica o cupa de vin in cinstea stramosilor nostri romani, pentru ca nu-i asa, cu toti de la Rim ne tragem. Ma rog, aproape toti.

Unde mai pui- coincidenta minunata- tot astazi e Ziua Sfantului Patrick. Deci merge si cu bere, in caz ca n-aveti vin prin casa. 

Cum zicea Ovidiu in Fasti: Bacche, fave vati, dum tua festa cano. Deci mi-am facut datoria. Sa bem, sa cantam si sa ne veselim! Azi e ziua potrivita!

Fara cuvinte: Riesling Auslese 1989 Thornicher Ritsch Weingut Geiben (Germania)

)

+ 

La Origine Sauvignon blanc 2013, Trei pesti psihedelici si Banksy de Galati

Acest vin este sauvignonul blanc care sta la baza cupajului Trei Pesti 2013. Asa imi explic de ce pe eticheta unei game intitulata La Origine, se zbenguie niste pesti desenati la intrepatrunderea dintre arta naiva si psihedelic. Adica e ca o combinatie intre un basm cu pestisorul de aur si Magic Mistery Tour. Plus ca in vreme ce pe eticheta vinului alb etalon de la Domeniile Dealu Mare Urlati (Trei Pesti) inotatoarele se invarteau in cerc, pe aceasta noua eticheta pestii sunt mai pupaciosi si atrasi intr-un soi de vertij. 

Trei pesti de aur
foto Vin2.ro

Trei Pesti  pe LSD.
In-A-Gadda-Da-Vida baby, na na

Ideea din spatele celor Trei Pesti a fost simpla- este un cupaj de sauvignon blanc, riesling italian si feteasca alba- trei vinuri care fiecare in parte se pot asocia natural cu mancaruri din peste. La scurta vreme s-a adaptat (de autorii de folclor bahic) intru poetica asociere celebra strofa cu autor necunoscut (si agramat, intre noi fie vorba):
Intr-o balta neagra
Sase ochi luceste
Ce sa fie oare?
Ochii a Trei Peste!
Ori brusc, acest vin prezent in rafturile Lidl (si Kaufland si Cora), a fost tras oarecum din zona de veselie si misto mioritic intr-o zona magica, mitologica, pentru ca nu-i asa- ne trimite "La origine", dar intr-un mod politicos si placut:)

Cat despre licoarea in sine, mare atentie! Vinul are miros de iarba,  flori albe, corcoduse galbene,  coaja de portocala.  Gust fresh si fizzy, proaspat, cu zarzara, pere, gutuie si ceva usor vanilat, mai ales pe final, semn al unui contact cu lemnul, probabil sub forma de chips.  Bun vin si la 20 de lei saptamana asta este un best buy indiscutabil. 83 pct. In mod normal face vreo 27 de lei, daca nu ma insel. Pe acest lot s-a uitat mentionarea anului de recolta, dar cred ca e o scapare, nu un mix de ani. E prea proaspat.

Oricum, pe langa somonul (tot la promotie) si niste borcoli onest- toata treaba a fost buna. Vinul se duce pe gat ceva de speriat. Bei ca un peste (ha ha).

Pestii astia, pe langa apetitul sanatos de galatean obisnuit cu inotatoarele, ma duc cu gandul la un graffiti pe langa care trec des. A aparut din senin, acum vreo doi ani, pe un perete urat, neingrijit. Parerea mea e ca un graffiti inteligent devine si util cata vreme infrumuseteaza respectivul loc. 

Nu stiu cine l-a facut, dar il anunt pe aceasta cale ca in semn de pretuire il asteapta o sticla de vin din partea mea. Sa-mi dea un mail si se rezolva:) 

Daca ar fi dupa mine i-as comisiona la primarie. Sunt atatea garduri si ziduri deprimante incat un graffiti de acest gen nu ar face decat sa eleveze impresia de oras in degradare, corupt si poluat pe care, de altfel, o si exprima desenul din imagine.

Asa ca draga Banksy de Galati agita spray-ul! Mai ai o gramada de lucru!