Cramposia lui Gabi Lacureanu e wow!

Am incercat cateva vinuri romanesti foarte reusite in ultimele zile. Unul dintre ele mi-a fost trimis de oenologul Gabriel Lacureanu, care s-a ocupat de recolta 2013 de la Intervitt, crama de la Zimnicea a miliardarului Ioan Niculae. Din cate am aflat, Gabriel isi va continua munca aici, dar din calitatea de consultant, deoarece cartea de munca, ca sa zic asa, si-o va muta la o crama inca nenumita, la care va avea si alte calitati decat cea de specialist in ale vinului. 

Cat despre Intervitt se pare ca au o suprafata cultivata respectabila, undeva peste 300 de hectare, toate plantatii tinere cu exceptia celor din care provine vinul de azi- cu o varsta de 30 de ani! Cum si cea din 2012 a fost destul de apreciata m-am grabit sa gust tocmai cramposia, in defavoarea vinurilor din soiurile internationale nou plantate. Fiind un vin in stadiu beta, adica inca nestabilizat si neetichetat, nu pot sa va spun decat detalii senzoriale- cum ar fi ca e un vin sec si are cel mai probabil mai mult de 13% alcool, judecand dupa vigoare. Se va regasi sub eticheta gamei Nobilitas, a caror exponate din 2012 se pot achizitiona si din unele hypermarketuri, la prima amintire- in mod cert- Carrefour. Asta daca nu se va inventa o gama noua si mai scumpa, sper sa nu le dau idei... 

Cramposia 2013 Intervitt poarta inca tribulatiile trecerii de la strugure la un vin in toata firea. Are nevoie de ceva timp ca sa-si piarda miresmele specifice. Dar cand se intampla asta- se transforma in cea mai buna cramposie pe care am gustat-o vreodata. Culoare galbuie spre auriu, cu nas de mar golden, lamaie, iarba, miere, sulf, o chestiune fireasca avand in vedere stadiul in care se afla. In schimb in gust e o lucrare! Daca la vioiciune ma asteptam, marturisesc ca am fost socat de bogatia si corpolenta licorii! Nu poti sa-i spui altfel decat gustos! Mar, caise, gutuie, flori de salcam, un pic de grapefruit pe final si senzatii dulci-acrisoare picante. Foarte gustos. 

Acest vin seamana, daca permiteti comparatia, cu un file apetisant dintr-un peste pretios, sa zicem- morun. Daca vinul imbuteliat, etichetat, etc va reusi sa conserve aceasta minunata consistenta pe care am experimentat-o eu, atunci stabilimentul e demn de stele michelin si o sa revin cat de des voi putea. Daca insa dupa filtrari si conditionari, din acest file fantastic se va coace o uscatura sau va fi distrus prin fierbere sau alte metode improprii, atunci va ramane doar dezamagirea inabilitatii de a fructifica acest noroc de care s-a lovit Intervitt prin achizitionarea unor plantatii vechi si dupa toate aparentele- bine intretinute.

Daca ar fi sa-l punctez acum i-as da sincer un punctaj care l-ar propulsa printre cele mai valoroase albe romanesti. Totusi am mai gustat, la alte crame, probe de tanc care erau la acel moment pline si gustoase, dar care dupa "magia" de dinainte de aruncarea pe piata s-au transformat in vinuri bune- nimic de zis- dar comune. Asa ca de aceasta data prefer sa nu ma grabesc. Asta nu inseamna ca nu ii multumesc mult lui Gabi pentru ocazie. Nu mi se intampla des sa gust vinuri albe care sa-mi lase o impresie atat de vie. 

As milita chiar sa se incerce comercializarea vinurilor de profil asemanator pe cat posibil in acest stadiu. Editii mici sau cu vanzare doar la crama, doar in unele restaurante sau magazine specializate cu rulaj mare, nu stiu metoda, dar cred ca mai multi oameni ar trebui sa beneficieze de vinuri atat de gustoase.

Babeasca Neagra La Sapata 2012

A doua editie a babestii ecologice de la Somova, jud. Tulcea, are 13,5% si presupun ca are acelasi pret decent (25-30 lei) din moment ce am incercat-o la 45, intr-un restaurant. 

Se prezinta cu o culoare rosie-rubinie, stralucitoare, medie ca intensitate. De aici iti dai seama ca nu va fi atat de densa precum cea de anul trecut. 

Nas frumos, parfumat, de boaba coapta de strugure, dulceata de cirese si condimente. Gustativ e mult mai tipica decat 2011, suculenta, cu arome de corcodusa, cirese, visine, niste taninuri mici si obraznice pe final, amestecate cu o dulceata unor curmale. Vinos, neaos, autentic. 

Exista opinia ca cea de anul trecut ar fi fost calea de urmat pentru babesti, ca ideea veche ca babeasca da un vin usor, light spre medium in corpolenta, undeva la mijlocul drumului dintre un beaujolais cru si un pinot, n-ar fi adevarata si ca s-ar datora tentintei de supraproductie a acestei plante. Se poate argumenta ca prin atentie in vie si eventual culegerea tarzie s-ar putea obtine un vin mai concentrat, mai serios. 

Dar...why so serious?, vorba lui Joker. De ce ar fi nevoie de seriozitate? Avem nevoie si de vinuri mai light, mai sagalnice, care sa nu scrie tratate de fenomenologie, ci sa se exprime mai batraneste, mai usor de inteles, printr-o pilda sau o povestire. A fi usor de inteles e o virtute pe care si oameni complicati precum Wittgenstein au apreciat-o. 

Pe langa faptul ca simplitatea se potriveste bine cu acest moment din an cand e de dorit sa fim impacati cu sinele, mai linistiti si mai impaciuitori.  Atat de impaciuitor incat n-o sa fac o mare teorie din faptul ca aceasta jivina jucausa care e babeasca de la Somova este adusa pe lume nu de un roman, ci de un italian, la fel cum in trecut si alte soiuri pure romanesti au fost tinute in viata de oenologi straini.

Oricum ar fi, am asa o banuiala ca vinul ar merge ca uns la pomana porcului ba chiar si la sarmale. Dar nici la o plachie de peste gras, cu un continut mai bogat de rosii, n-ar fi de alungat. 

Asadar cam aceasta ar fi licoarea prin care va urez Craciun fericit. Din pacate doar indemnandu-va sa-l incercati, dar  -cum convenabil se zice- intentia conteaza, asa ca nu ma judecati prea aspru :)

5 vinuri rosii de la Balla Geza

Intr-una din zilele saptamanii trecute comisia galateana s-a reunit pentru a trece in revista cateva vinuri de-ale lui Balla Geza, crama Wine Princess din Arad, vinuri din noua gama Stonewine, care reuneste- din ce am inteles eu - fostele varfuri, adica variantele reserve, premium, grand sellection, etc. Cum Cadarca am luat-o deja in verb, astazi vom vorbi despre:

Cuvee Diorit 2011 (Burgund, Cadarca, Merlot si Pinot Noir), 13,5%, este un vin fructat de corpolenta medie. Juicy, cu un feeling unguresc, sanatos si jovial:) Mi-a adus aminte de alt cupaj alambicat, dar extrem de simplu in final. Praf de cacao, legume tocate, fructe rosi, condimente. Nu e impresionat, dar e de baut mult si bine:)  80

Burgund Mare Stonewine 2009. 14%. Culoare frumoasa, stralucitoare. Nas interesant, afumat, floral, cu tuse de banană, impresii picante, dar si vegetale, ca de pastarnac. Gustul e suplu, usor uscat, cu vișina, pruna,  scortisoara. Bun, diferit. 84. 

Pinot Noir 2009 14% un vin direct, denotand visina din compot si cireasa, buna concentrare. Nu e cine stie ce ca diversitate, dar e un pinot, e curat, se poate bea cu usurinta si este versatil in ce priveste asocierile culinare. 82

Cuvee David 2010 (Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc, Merlot şi Cadarca ) este un vin cu un profil aromatic mai conventional, dar serios: cutie de lemn, condimente pudra, ardei gras, afine negre si un gust brut, de fructe negre, cu taninuri uscate, piperat pe final. Infipt. Dar...nu e foarte placut pentru moment, din pricina unor barbare taninuri uscate care-ti jefuiesc si incendiaza gura pe final. In prag de 80 acum, insa e posibil sa se linisteasca barbarii, sa se aseze la casa lor si atunci vom deschide relatii diplomatice mai joviale cu ei. Poate pana pe la 90, cine stie. Oricum se poate si acum dar are nevoie de preparate grele, pe care sa le "taie" cu foarta sa bruta.

Cabernet franc 2009. Un vin din struguri culesi tarziu, cu 15,5% alc! Insa foarte bine ascuns. Nas vegetal, chiar usor floral, condimentat, cu ciocolată, tutun si paine prajita. Un gust catifelat si dens dar fara a fi intruziv, ca un nectar de fructe de padure negre, usor cremos, dar proaspat, agreabil. Cireasa neagra si coacaze. Si aici apar in letopiset niste taninuri uscate pe final, dar sunt civilizate si deja bine integrate in harta europeana. Cel mai cel din degustare. 86 acum, cu posibilitati de crestere si invechire! 

Majoritatea licorilor au exprimat un caracter aparte, exista o impresie de diferit, de diversitate, care pentru maniaci ca mine sunt muzica pentru urechi si delectare pentru papile. Tot la fel de prezente sunt niste taninuri uscate, pe care eu- bautorul- le-as fi vrut mai imblanzite. Toate sunt vinuri foarte puternice, in general acest aspect fiind foarte bine stapanit. Si desigur, ar fi de preferat sa se gaseasca o uniformitate vizuala, intrucat exista nu mai putin de trei etichete diferite pentru ceea ce pare a fi acelasi vin. Sunt sigur ca acest proces este in desfasurare, avand in vedere noutatea vinurilor si ca publicul doritor nu va trebui sa se simta bulversat de multitudinea lor. 

In rest, pentru mine a fost intotdeauna o placere intalnirea cu aceste vinuri din vestul tarii. Chiar daca nu sunt intotdeauna reusite plenare, ofera invariabil o autenticitate care suplineste in mare parte micile neajunsuri care s-ar putea sesiza, ici si colo.

Sa ne fie de bine, oameni buni! Noroc si...Egészségetekre!

Terra Romana Rose 2013 SERVE

Exista o categorie de vinuri in care expresia anului din care provine nu este esentiala. Nu pentru public, cel putin. Acestea sunt vinurile rose, vinuri care spre deosebire de cele rosii complicate, trebuie sa livreze aproximativ acelasi lucru an de an. Si sigur, aici intra in scena oenologul care trebuie sa-si puna inspiratia si cunostintele la lucru pentru indeplinirea acestui scop. 

Clientul amator de roze vrea sa gaseasca in pahar aceeasi prospetime si finete, aceleasi arome placute de trandafiri, zmeura si pepene galben ca in fiecare an. Si editia 2013 nu dezamageste asteptarile. Melanjul de feteasca neagra si merlot, 13,5% alcool,  aduce exact aceste repere asteptate. Un vin usor de baut, care isi joaca existenta intre o aciditate obraznica si o amabilitate delicata. 

Are si in acest an acelasi pret- aproximativ 35 de lei- si face banii. Eu zic sa nu stati prea mult pe ganduri, mai bun decat e acum n-o sa se mai faca. C-asa-i rozeul, fie si cel realizat intr-un stil mai elegant, cum e cazul de fata.
83-84

Viña Berceo Crianza 1981 (Rioja, Spania) si doua vorbe despre clasificarea din Rioja

Vina Berceo este eticheta principala si cea mai veche a grupului Luis Gurpegui Muga, firma mare care s-a intins si in alte regiuni ale Spaniei, ba chiar si peste ocean, in Chile.

Asadar avem un vin de Rioja, un tempranillo cu ceva mazuelo si graciano pe langa. E o crianza. Cred ca ati tot auzit de aceste clasificari spaniole. Ce sunt ele mai exact? 

Sunt diverse trepte de maturare a vinului, atat in butoi cat si in sticla. Ele variaza in functie de podgorie.

Un Rioja simplu, fara mentiuni, e vinul de baza, fara lemn. Nu necesita maturare obligatorie, dar in majoritatea cazurilor vorbim de ce putin un an de copilarie in crama.

Rioja Crianza inseamna ca vinul a stat minim un an in baric si inca unul in sticla. 

Reserva inseamna minim un an in baric si 2 in sticla

Gran Reserva numara minim 2 ani in baric si alti 3 in sticla, inainte sa fie aruncate pe piata. 

Sigur ca aceste trepte indica uneori mai mult decat cat timp a stat vinul in baric sau in sticle. Poate semnifica si nivelul de calitate intrinsec al vinului. Dar, tehnic vorbind, daca cumperi azi o crianza si o pastrezi in pivnita minim un an- practic, in final, vei poseda o reserva in toata puterea cuvantului!

Vinul de azi ne intampina cu o culoare rosiatica, limpede, nu foarte intensa, cu usoare tuse de caramel, firesti oarecum dupa mai bine de 30 de ani. Aromatic ne alunga emotiile exprimandu-se amplu, matur, cu note de tutun fin, sapun parfumat, whisky, caramel si dulceata de nuci. Gustul te uimeste printr-o prospetime agrabila, un mix de fructe rosii (visine, afine rosii) si in subsidiar un iz de pruna supracoapta. Iti lasa impresia de suc de fructe, sec, neindulcit.  Nu va mai castiga prea multe de acum incolo, e un vin care trebuie baut acum, dar nu se va plange nimeni dintre cei care o vor face, credeti-ma.

De gasit pe Vinescu.ro.

Iacob feteasca neagra 2010 si cabernet&feteasca neagra 2011 (Davino)

Cele doua etichete care completeaza pentru moment gama Iacob propusa de Unicom (sau Davino Productie) sunt o feteasca neagra 2010 si un cuvee compus din cabernet sauvignon si feteasca neagra an de recolta 2011. Ambele au peste 14% alcool si un pret undeva intre 40 si 50 de lei.

Feteasca Neagra 2010 am mai incercat-o (probabil si unii dintre dumneavoastra, dragi cititori), pe vremea cand se numea Ceptura. Puteti citi aici notele de degustare precum si alte minuni care mi-au trecut prin cap atunci. Fata de acel moment, de acum 6 luni, pot zice ca vinul s-a asezat bine de tot si astfel prognoza de 84 pct se adevereste, cel putin pentru mine, si poate se va dovedi ca am fost prea zgarcit, cine stie.

In ce priveste cupajul de cabernet si feteasca 2011, mi-a amintit foarte clar de senzatia gustativa a primului Ceptura rosu, din 2009, cacao, cafea, fructe negre si lemn uscat. Mai degraba robust decat catifelat, transmite puternic seriozitatea cabernetului, cu impresii zemoase (coacaze, visine), acide, dar si dulci, glicerinoase, ca de curmale si prune uscate. Pe final- picant. Taria e parca mai evidenta ca la feteasca, nu atat senzorial cat ca impact. Intelegeti dvs. metafora scarii lui Iacob...Pe ea poti aluneca in ghenele infernului, pacatosule, tu care bei mai mult de doua pahare, dar poti si urca lin catre norii linistiti, daca il privesti ca vin de meditatie si de moderatie. 86 pct.

Fiind mai pacatos, dar si un fervent explorator al vinului de Rhone, in al carui stil par realizate aceste lucrari ale oenologului Bogdan Costachescu, daca ar fi sa aleg doar una as merge pe cuvee. 

Daca n-ar fi sa aleg, as merge pe amandoua:) La o pastrama de capra feteasca si la un steak de vita sanatos- cuvee-ul.

Vinul importat direct de hypermarket. Asa incepe

sursa foto:
passionatefoodie.blogspot.ro

Am mai scris despre unele "semne" discrete si posibil ingrijoratoare pentru producatorul roman de vinuri. Stiu ca lui nu-i pasa, dar asta nu inseamna ca semnalatul, "ceea ce se vede", nu este cat se poate de vizibil. Poate nu e inca vizibil pentru el si de aceea nu le baga in seama. Dar incepe sa devina evident pentru importatori si pentru magazinele specializate. Despre ce e vorba?

E vorba despre importurile de hypermarket, importul facut chiar de acel magazin anume si in unele cazuri, chestiune care abia incepe, de vinuri produse special pentru sau chiar de firma respectiva (sau de o firma din grupul din care face parte acel hypermarket).

Repet e vorba de vinuri de import, nu de un private label care, de cele mai multe ori, corespunde unei etichete proprii a respectivului producator roman.

O sa va descriu trei cazuri. 

Metro. Aici inca treaba sta mai romaneste, deoarece vinurile importate chiar de ei, chiar fiind ieftine in aparenta pentru noi, un 15-20 lei, sa zicem, sunt de fapt dublu fata de cat costa in magazinele Metro de afara. Sunt vinuri produse pentru reteaua Metro si sunt multe-multe din Italia. Am vorbit despre un astfel de vin si printr-o simpla cautare prin google am descoperit un catalog Metro din Italia unde sticla era la jumatate de pret fata de cel din Romania. Fara promovare insa e greu sa capeti vizibilitate, chiar daca unele vinuri sunt peste media raportului pret calitate romanesc, chiar si la pret dublu. 

Mega Image. Marturisesc ca orasul meu nu are in dotare asa ceva, dar pentru bucuresteni e imposibil de ignorat, deoarece in curand va fi cate unul la fiecare scara de bloc. Imi povestea un prieten de un anume vin frantuzesc, un umil cabernet de Pays d'Oc, importat si produs chiar de Delhaize (firma care detine marca Mega Image). Costa 8,99 si prietenul imi spunea ca in afara de eticheta de pret si poza din pliantele publicitare nu l-a vazut la raft. Pentru ca isi face cumparaturile seara. Intreband revoltat seful de raion de ce nu se gaseste acel vin la raft, i s-a raspuns calm ca raftul e plin de dimineata, dar pana seara se goleste. Daca vrea neaparat- sa vina la prima ora, sau sa spuna din timp, daca vrea mai mult de cateva sticle. Ei, poftiti!

Lidl. Lidl e un caz aparte, deoarece are o politica comerciala aparte, cu ofertele lor saptamanale si cu produsele care sunt de multe ori disponibile doar in acea saptamana. In ce priveste vinurile, dupa ce ani de zile am vazut un raion de vinuri destul de trist, din care straluceau niste private label-uri gen Chimarosa, vinuri industriale foarte ieftine (in jur sau sub 10 lei), din toamna lui 2012 s-a lansat o colectie de vinuri in principal frantuzesti, care- dupa cum stiti daca cititi vinosfera- a cauzat dese cumparaturi ale bloggerilor. Vorbeam in principal de vinuri de 25-50 de lei. Nu stiu exact cum le-a mers, probabil nu foarte bine (desi unele etichete excedeau in calitate pretul cerut) pentru ca in aceasta toamna noua colectie a coborat stacheta, propunand cumparatorului o selectie de vinuri in general sub 20 de lei. Diverse Bordeaux-uri, Languedoc-uri, dar si alte apelatii. Recent o serie de vinuri portugheze ne-a dat dureri de cap, la figurat, deoarece la propriu n-a fost cazul fiind vinuri prietenoase si corecte. Am scris despre atatea in ultima vreme, incat nici nu mai dau auto-link. Toate acestea sunt vinuri importate de Lidl si desi sunt disponibile doar aici, nu sunt in majoritate private-label ci vinuri care se pot gasi si pe alte canale, e drept- doar in tara de origine.

Dupa aceste descrieri presupun ca fiecare dintre voi a extras deja niste concluzii. O sa imi permit sa punctez si eu cate ceva:

1. aproape invariabil, raportul pret calitate la importuri este superior in cazul celor de hypermarket versus acelora care sunt importate prin filiera "conventionala" (adica exista un importator care le propune unui distribuitor care la randul sau gaseste canale de desfacere, fie ele de mare retail, fie prin magazine specializate sau horeca). Nu cred ca trebuie sa ne gandim prea mult de ce. Mai putini in lantul trofic, mai putine rate de leasing la SUV-ul fiecaruia (edit: scuze celor care n-au rate la SUV! lunea sunt mai tendentios ca de obicei :) Apoi, ca sa fim corecti, nici pretul de achizitie nu poate fi la fel. Un importator roman nu poate beneficia de aceleasi conditii de cumparare ca un lant international de magazine.

2. In mod cert exista un neajuns, un deficit de servicii pe care un mare magazin il are in fata magazinelor specializate. Nu insist aici, e evident la ce ma refer (consiliere, livrare la domiciliu, etc), dar...cumparatorul de vin la 15-20 de lei, nu il cumpara pentru revelatii oenologice ci pentru consum imediat, vinul devenind un bun de larg consum, in sensul propriu. Iti cumperi o paine cu seminte, o branza mai smechera si de rest pana la 50- o sticla, ca incape bine in coltul caruciorului, langa punga de detergent.
3. Eu cred ca impactul asupra segmentului de piata ocupat de importatorul conventional va fi devastator. Nu imi place sa folosesc cuvinte senzationale, dar cred ca pe nebagate in seama de catre restul lumii, managementul marilor hypermarketuri a sesizat ca in aceasta nisa a vinurilor de import ieftine e o paine de mancat. A fost mai greu pana s-au concentrat. Odata inceputa miscarea va fi foarte greu de oprit. Importatorul conventional nu va putea face fata, cu adaosurile si costurile sale din prezent, la ce propun in rafturi hypermarketurile. Repet, in segmentul low. Dar nici mai sus chestiunea nu e de ignorat. Eu, de exemplu, nu fac parte din publicul tinta al unui magazin gen Lidl, dar tocmai din pricina selectiei de vinuri, am devenit un cumparator destul de fidel. Ca mine imi inchipui ca sunt destul de multi.
4. Producatorul roman de vinuri, chiar daca nu imediat, va fi si el atins de aceasta (mai noua) tendinta. Aparent, nu ar avea de ce sa-si faca probleme, in fond e un razboi pe piata importurilor. Dar...am mai spus-o si doresc sa intaresc acum, ca fiecare cumparator multumit al vinurilor de import low-cost este un cumparator pierdut pentru producatorul roman, in ce priveste consumul casnic, mai ales. Sigur ca la nunti, restaurante, magazine specializate, romanul va continua sa vanda bine merci. Dar s-ar putea sa piarda sticla de vin pentru masa de duminica, si nu numai in cazul unui consumator obisnuit de vin. Asta pentru inceput. Ce il va impiedica pe viitorul ginerica sa ceara hypermaketului 20 de baxuri dintr-un anume vin strain de 8,99, pe care l-a incercat din curiozitate, impins si de ieftinatatea produsului, intr-o amiaza de duminica? Si cam asta e momentul in care va incepe totul la doara. Tare!
5. Piata romaneasca de vinuri e o bula. Totul are sens in interiorul ei. E relativ inchisa, pentru ca dupa 2007 n-am asistat la o invazie a vinurilor de import. De ce?  Am o parere personala in acest sens. Pentru ca unii din primii si din cei mai mari importatori de pe piata sunt si mari producatori de vinuri. Doar n-o sa se lase singuri in offside! N-o sa propuna in veci vinuri de import la preturi care sa faca propriile vinuri ridicol de scumpe prin comparatie. Importatorul pur-sange, dupa cum stim, se va alinia pe piata cu preturi comparabile la aceeași calitate. De ce ar vinde mai ieftin, in propria sa paguba?
6. Vinul ieftin si decent e un mare mister pentru producatorul roman. Nu-mi explic de ce nu e capabil sa propuna un vin imbuteliat de 2-3 euro care sa fie corect. Dar si ceva mai scump, la 20 de lei- deci in prag de 4,5 spre 5 euro, descoperim antimaterii in sticla! Nu e de mirare ca aceste vinuri straine de hypermaket se concentreaza mai nou in acest segment. Aici e o paine de mancat, in mod evident!

PS: puteti citi pe aproximativ aceeasi tema si "Ragetul de pe urma al dinozaurilor"

Inca trei vinuri portugheze de supermarket

Flor de Nelas (din podgoria Dao) 2009 nas afumat, urmat de trufe de ciocolata, cuisoare. Si un iz imbacsit, cernelos. Gustul e demisec,  cu impresii de stejar ud. Prune, afine. Final picant,  piperat. 76. 

Reserva dos Amigos, Vidigal (vin regional- Lisboa) 2011, nas direct de bomboane de ciocolata cu lichior de vișine, vin fiert, gust domol, dens, supracopt. Vin decent. A doua zi, se transforma: nas de spirt si ciocolata, fructul se exprima mai proaspat: afine, prune, ierburi. 77.

Quinta de San Pedro (Dao) 2009 nas de taierea porcului, carne macra si tuse sangvinice, un iz de ars, poate de hidrocarburi. Gustul e destul de curat, fresh, nu foarte taninos, cu tuse de afine, visine si usoare tuse de miez de dulceata de nuca pe final. Dupa o aerare prelungita nasul funky se calmeaza, dar gustul nu se schimba. 78, mai mult pentru imagistica aromatica cauzata.

Toate sunt cupaje avand la baza soiul Touriga National. Toate sunt vinuri cu 13% alc, toate sunt destul de prietenoase si baubile. Nu sunt insa extraordinare, dar la acest pret (costa 15 lei sau mai putin!) nici nu ma asteptam. Si da, se gasesc in Lidl. Care mai sapa putin la temelia importatorului roman, pentru care 50-100% adaos e o nimica toata.

Sezi bland si bea Cadarca. Stonewine Premium 2009 Balla Geza

Sunt mai multe lucruri pe care vreau sa le spun: ungur. :)

Eu ma intreb sincer cati ani vor mai trece si cate dusuri pe creier trebuie sa facem ca acest cuvant sa nu ne mai provoace pulsiuni, n-o sa ne irite instantaneu, fie ca suntem majoritari, fie parte din minoritate. Cati ani vor mai trece pana ca sentimentul de acceptare a multiculturalismului sa se raspandeasca si in Vaslui si in Bucuresti si in Sfantu-Gheorghe (CV)? Eu cred ca ar trebui sa ne mandrim cu diversitatea noastra etnica si sa nu ne mai ofuscam pentru orice. Vinurile de la Wine Princess,  Nachbil si mai nou- Familia Hetei (pentru a le enumera pe cele mai accesibile la nivel national) sunt un factor motivant!

Da, omul care a produs acest vin este ungur, cetatean roman, se numeste Balla Geza, este oenologul si proprietarul cramei Wine Princess din Arad, loc de unde periodic vine cate un vin care rupe gura targului.  Un cabernet 2003, un burgund 2006, un merlot 2007, si ceva mai des- cadarca- soiul rosu pentru care podgoria Minis este cunoscuta cel mai mult.   Imi plac vinurile facute de el si cu asta basta!

Stonewine Cadarca Premium 2009 este un vin de un rosu-rubiniu stralucitor. Asadar stii de la inceput ca n-o sa fii bombardat cu taninuri. Olfactiv aduce a nucsoara, scortisoara piper, dude, cacao. Gustul salveaza aparentele de monstru baricat propunand impresii de fructe proaspete, zemoase- mure, cirese si zmeura. Final condimentat ca un baton de scortisoara si cuisoare. Un vin puternic, de peste 14%, dar cu o mare "baubilitate". 86 pct. (50-60 lei)

Iti lasa impresia ca este diferit, desi pare ceva mai modern in exprimare decat cadarca Reserve din 2006, oricum altfel decat mare enorma de merloturi, caberneturi si combinatii intre ele. Plus ca asa cum apare pe contraeticheta- nu e un "vin rosu sec" precum 99% din suratele colorate de pe piata, ci un "rubiniu sec":)

Mai e ceva la care ar fi bine sa ne gandim: traditia! Orice am spune- traditia vinului de calitate din Transilvania este indisolubil legata de cei care astazi, in Romania, reprezinta minoritati etnice. Cred ca ar fi cazul sa ne bucuram si sa-i pretuim.

Imi imaginez un meci de fotbal intre Franta si Germania, pe Stade de France, in care stadionul sa urle "afara, afara, cu nemtii din tara!".
Adio, gewurztraminer si riesling alsacian! Absurd, nu?

Doua vinuri straine exotice si...ieftine

Harmonie 2012 AOC Ventoux (cupaj de clairette blanche, bourboulenc, grenache blanc si roussane) e un alb-galbui cu 13% alc si care miroase a toate fructele. Serios. Aproape orice iti poti imagina e acolo. Piersici, mere, fructul pasiuni, agrise, corcoduse galbene, caise, pere, banane, plus un iz de flori lamaita, musetel,  vata pe bat. Nu stiu ce drojdii au folosit, dar vreau si eu. Gustul surprinde prin tuse tonice de soc si calcar, zarzare, grapefruit pe final. Un vin foarte aromat. Insa dupa vreo ora doua- notele olfactive se mai amesteca si scad in intensitate. Produs de cooperativa Les Vignerons de Mont Ventoux. 83

Quartetto 2009 vine din Alentejano, Portugalia. E un cvartet din varietati portugheze- touriga national, aragonez, alfrocheiro si alicante bouschet. Are 13% alcool.  E rosu rubiniu, si aromatic aduce tuse de condimente (cuisoare si scortisoara),  plastelina,  visine si coacaze. Dupa un timp insa nuantele de cacao preiau controlul. Suplu (taninurile nu va vor da batai de cap),  cu aciditate elocventa,  de fructe de padure fresh- afine si coacaze rosii, cu tuse de cacao.  Un vin  bun, nepretentios, mai ales prin prisma pretului. Produs de Herdade Monte da Cal, Lda. 81

Stiu ca unii dintre cititorii mei care se ocupa nemijlocit de vanzarea vinului prin magazinele lor specializate o sa aiba un mic rictus cand o sa spun ca aceste etichete se gasesc in oferta Lidl de saptamana aceasta, la fabulosul pret de 15 lei. Mai stiu si ca magazinul specializat e locul unde poti primi indrumare si recomandari, ba chiar poti participa la degustari, ceea ce in mod evident nu se intampla in supermarketuri. Totusi, chiar daca aceste vinuri sunt de larg consum, fara a fi spectaculoase, ele ar putea face fara probleme parte dintr-o selectie in rafturile...mai specializate. 

Syrah Anima 2011 Aurelia Visinescu

Iata un syrah romanesc foarte bun, dar care mi-a facut dor de un Crozes-Hermitage de la Guigal. De ce?

Pentru ca printre faldurile de lume noua, cu aromatica concentrata de condimente si fructe confiate se ascunde suculenta de cirese negre, mure si un praf de cacao care mi-a ramas in amintire de la pomenitul vin de Rhone.

Pe langa faptul ca este foarte bine lucrat, are totusi mici carente. Exista o oarecare subtirime, ca un sandwich care nu are mijlocul prea consistent si parca inca nu poseda nici concentratia unui Nachbil 2009, dar nici eleganta lui 2008, ca sa ma raportez la niste repere nationale. Desigur, din alt punct de vedere, se poate spune ca are cate putin din amandoua. 

Pana la urma daca ne gandim la denumire, vinul are unele profunzimi si voluptati. Fie ca inseamna suflet, ca la Aristotel, fie ca e o reprezentare a arhetipului feminin din inconstientul masculin a la Jung, Anima de la Aurelia Visinescu are un oarece uz meditativ.  

Costa in jur de 75 de lei in magazinele specializate, pret la care mi se face dor si mai tare de syrahul domnului Guigal. 84-85 pct

PS: materialul didactic a fost oferit de Ethic Wine

Vinul- acest șarpe care dansează

Iata textul ultimei strofe din Le serpent qui danse (volumul Les Fleurs du mal, al lui Charles Baudelaire):

Je crois boire un vin de bohême,

Amer et vainqueur,

Un ciel liquide qui parsème

D’étoiles mon cœur !

Si acum va invit sa cititi trei traduceri ale versurilor de mai sus:

Parcă beau balsamuri grele

De amar și glorii

Și-mi presară-n suflet stele

Bolțile cu norii. 

(trad. Ion Caraion)

Parcă aș bea deodată

Un vin cu-aroma grea

Și-un cer ce mă îmbată,

Sorbindu-l, stea cu stea

(trad. Octavian Soviany)

Parcă beau licoare rară,

Vin de glorii grele,

Cer lichid care-mi presară

Inima cu stele! 

(trad. Petru Dincă)

Un vin nu vorbeste de la sine. Are nevoie de un interpret, de un traducator. Stiti desigur expresia italiana "traduttore, traditore", care atrage atentia asupra faptului ca desi prin traducere universul cultural al unei limbi se largeste cu noile pagini "aclimatizate", inevitabil ceva se va pierde din sensul originar, ceva nu va face trecerea in noua limba.  Ambele variante mi se par adevarate.

O sticla de vin este ca poezia lui Baudelaire, iar bautorii- precum traducatorii chemati sa o talmaceasca. Unele traduceri vor fi mai muzicale, altele mai fidele, altele vor fi atat de departe de intelesul initial incat cu greu iti vei da seama ca in miez sunt acelasi lucru. Unii traducatori se vor inspira din inaintasi, alti vor cauta sa fie complet originali. Pentru unul poate fi o strofa minunata, pentru un altul o banalitate pretioasa, pentru unul o incantare, pentru altul platitudine si plictiseala.