Beaujolais, pentru toata lumea! (mic ghid nepretentios)

Marturisesc ca sunt un fan al zonei. E o regiune in care terroir-ul nu e un cuvant gol, o regiune de o diversitate fantastica, dar cu atat mai subtila cu cat 99% dintre vinuri sunt rosii si mai mult! sunt produse din acelasi strugure-gamay (pe numele complet gamay noir a jus blanc) O zona care-si joaca existenta intre cantitati enorme de "vin de merde", posirci sau vinutzuri nepretentioase si expresii elevate, interesante, unele cu potential mare de pastrare. Zona produce anual, in medie, nu mai putin de- cititi si va cutremurati- 190 milioane de sticle! O zona in care a luat nastere fenomenul "nouveau", dar si "gasca celor cinci"- varful de lance al vinului natural de la inceputul anilor '80 (mai multe despre asta in articolul aferent Morgon-ului Lapierre, catre care link il gasiti in lista de la sfarsitul prezentei). Si nu in ultimul rand, o zona ieftina, in care unele dintre cele mai bune exemplare pot fi cumparate la mai putin de 20 de euro.

Sub aspectul geografiei, zona se plaseasa undeva intre Macon si Lyon, marginita la est de raul Saona si la in sud si sud-est de raul Brevenne. De altfel, harta atasata mai jos este destul de elocventa.
Din alte perspective, sa amintim ca solul regiunii este compus din gresie, argila, roci calcaroase in sud, iar in partea nordica sist, granit si quartz. Fapt interesant daca ne gandim ca cele mai remarcabile vinuri provin din partea de nord a regiunii. Climatul este semi-continental cu influente temperate. Iernile sunt friguroase, primaverile ploioase, verile calduroase, secetoase chiar si au obiceiul sa se prelungeasca mult in toamna.

source: wikipedia

Daca tot am amintit ceva repere istorice, sa ne intoarcem putin la strugurele rosu- gamay. El isi datoreaza denumirea localitatii omonime din regiunea invecinata Beaune. Ei bine, pe la 1360 acest strugure foarte productiv se raspandea tot mai tare in Burgundia, amenintand plantatiile cu mult mai elegantul pinot noir, totul culminand cu un decret din 1395 al lui Filip al II-lea, Duce de Burgundia, care a poruncit distrugerea culturilor cu gamay, varietate considerata taraneasca, deci prea putin demna de papilele sensibile ale nobililor. Zis si facut in mare parte din Burgundia, insa din fericire pentru mine, care n-as fi avut azi ce sa scriu, soiul a supravietuit eroic, prin partile marginase cum ar fi mici parti din Loara si desigur in Beaujolais. Dar...trebuie inteles ca secolul 14 este borna primei atestari documentare a soiului, pentru ca de altfel regiunea este cultivata inca de pe vremea romanilor, dupa atestarile arheologice.
Sa mai zicem ca numele zonei provine de la localitatea Beaujeu, unde isi aveau resedinta nobilii locali.  In caz ca tineti mortis sa o vizitati sa stiti ca se gaseste in arondismentul Villefranche-sur-Saône.

Intorcandu-ne in actualitate si la regulile sale alambicate, sa precizam ca sub aspectul denumirilor de origine avem un prim nivel, anume AOC Beaujolais. Aceasta apelatie e responsabila de peste 50% din productia totala a podgoriei(de pe 10.000 hectare), dar si de marea majoritate a vinurilor de tip nouveau, care provin din regiune. Dupa regulile republicate in 2011, un beaujolais AOC trebuia sa aiba minim 10% alcool iar recolta maxima la hectar este de 60 hl. O mica subcategorie se numeste Beaujolais Superior si se obtine daca un beaujolais normal are peste 10,5% si provine dintr-o recolta un pic mai redusa la hectar- 58 hl. 

Regulile devin mai aspre in cazul apelatiei superioare- Beaujolais-Villages (6000 hectare, 25% din productia totala), iar diferenta dintre ele este data de conditiile pedo-climatice mai bune, in cazul ultimei, cat si de recolta maxima permisa de 50 hl/hectar. 

Ne oprim aici ca sa remarcam un fapt evident unora: gamay este un strugure de mare productie si care are tendinta de supra-producere.  Interesant e faptul ca multi producatori care ar putea produce vinuri beaujolais-village lasa intentionat o recolta mai mare la hectar decat maximul legal pentru a fi "retrogradati" in categoria inferioara. Motivul ar fi ca nefiind vinuri renumite, nici cererea nu este prea mare, si prin urmare acei producatori nu considera ca beneficiile etichetarii intr-un AOC superior depasesc cantitatea in plus pe care o aduce inferiorul si simplul Beaujolais.  Insa exista si destule exemple contrare, dar succesul lor tine mai mult de numele producatorului decat de apelatia in sine.

Aceste doua categorii AOC pot produce deja celebrul Nouveau, care reprezinta aproximativ o treime din productia totala a regiunii. O sticla de nouveau va avea pe eticheta inscrisul Beaujolais Nouveau si apelatia, fie ea Beaujolais, fie Beaujolais-villages. Nouveau-ul este un vin diferit ca stil de producere fata de majoritatea vinurilor (inclusiv de celelalte beaujolais-uri), sa le zicem, normale, iar deosebirea consta in tipul vinificarii, care nu se bazeaza pe fermentatia alcoolica, ci pe maceratia carbonica. Practic boabele nu se zgrobesc ca sa produca mustul, ci sunt puse intr-un vas ermetic inchis, in care se pompeaza dioxid de carbon. Din reactia produsa se obtine un vin proaspat, lipsit de taninuri si foarte fructat, agreabil tanar, cu arome unice de banana si piersici, dar caruia ii lipseste structura necesara supravietuirii peste un an sau doi. Dar acest fapt nu reprezinta o problema din moment de vinul este lansat in a treia joi din luna noiembrie a anului de recolta si de regula se termina pana in primavara anului viitor. Cel mai ilustru nume din istoria nouveau-lui este cel al lui George Deboeuf, care a reusit in anii '80 sa aduca un vinisor cu renume cel mult regional la un fenomen mondial. Oricum pe langa bucuria de a-si vedea valorificata munca foarte rapid, a existat si un efect contrar: a impins cramele sa produca rauri-rauri de vinutz de soiul acesta, pana cand undeva prin anii '90 bula s-a spart, iar Statul francez a trebuit sa ia masura distilarii obligatorii. Oricum, cei care faceau vin mai de calitate au continuat s-o faca, iar cei care nu- au fost obligati din acel moment sa se straduie mai tare, sub amenintarea falimentului. Si cu asta am incheiat capitolul nouveau, care nu-mi face prea mare placere, sincer.

Astfel ajungem la varful piramidei: cru-rile Beaujolais (25% din productia totala) si care sunt 10 la numar. Exista multe opinii in legatura cu ele, dar in genere mai toti autorii sunt de acord ca pe langa Brouilly, Chiroubles, Regnie, Saint Amour, Cote de Brouilly si Fleurie, cele mai valoroase cru-ri sunt Chenas, Julienas, Moulin-a-Vent si Morgon. 

Fac o pauza deoarece documentandu-ma am descoperit ca beaujolais are o pagina .ro, datorata lansarii nouveaului in 2012. E singurul vin frantuzesc care, din ce stiu, si-a facut timp pentru asta:) Pe acea pagina putem descoperi (descrise pe scurt, dar destul de competent!) caracteristicile speciale ale diverselor cru-uri. Le citez aici:

 "AOC Brouilly: este cea mai întinsă podgorie din regiunea viticolă Beaujolais şi, de asemenea, cea mai sudică, cu Coasta Brouilly; este singura care permite adăugarea de alte soiuri în vinificare (Chardonnay, Aligote, Melon de Burgundia). Sunt vinuri fructate, suple, uneori puţin "pământoase" şi destul de bogate.
AOC Chenas: este cea mai mică podgorie din regiune şi este situată pe pantele de deasupra localităţii Moulin a Vent, ocupate înainte de stejari, de unde provine şi numele. Sunt vinuri pline, destul de generoase şi cei mai buni producători obţin vinuri seducătoare, bogate şi "stufoase".
AOC Chiroubles: situată pe înălţimi, deasupra câmpiei Beaujolais, este podgoria care dă vinul cel mai parfumat din Beaujolais. Uşoare, foarte fructate, sunt vinuri delicioase, de băut când sunt noi, chiar dacă, în unele cazuri, şi învechite sunt de apreciat.
AOC Côte de Brouilly: podgoria înconjoară, practic, Brouilly şi poate fi considerată "Grand Cru". Cele mai bune vinuri sunt pline, bogate şi aromatice. Partea fructată îl suprapune peste partea pământoasă a vecinului său Brouilly.
AOC Fleurie: este vinul cel mai "încărcat" din regiune şi cele mai bune sunt chintesenţa vinurilor Beaujolais. Împrăştie rapid un buchet floral şi intens. Nu este aşa delicat cum s-ar putea crede, structura lor taninică le permite dezvoltarea de-a lungul mai multor ani.
AOC Julienas: situat pe dealuri, deasupra localităţii Saint-Amour, Julienas este, probabil, podgoria cea mai puţin cunoscută şi mai subestimată din regiunea Beaujolais. Este bogat, condimentat, consistent ("a de la mache"- se "mestecă"), se dezvoltă bine de-a lungul anilor şi devine suplu prin învechire.
AOC Morgon: sunt vinuri destul de concentrate, iar cele provenite din Mont du Puy din centrul comunei, sunt încă şi mai concentrate. Se spune despre aceste vinuri că ele sunt "morgonnent", înţelegând prin aceasta latura lor tulbure, taninică şi corpolentă.
AOC Moulin à vent: este "regele" regiunii Beaujolais. Prin caracterul său excepţional de bogat, are puterea de a fi învechit pentru foarte mult timp. Vinurile au o culoare intensă şi o aromă de fructe extraordinară, de asemenea o excelentă structură taninică.
AOC Regie: este ultima podgorie apărută în Beaujolais (s-a alăturat celorlalte 9 în 1988). Vinurile sunt uşoare şi fructate şi au un potenţial scăzut de învechire.
AOC Saint-Amour: este podgoria situată în nordul regiunii Beaujolais, oferind vinuri fermecătoare, cu un buchet intens de fructe roşii. Se dezvoltă rapid, pe o structură suplă şi fructată."

Bon, oricat de diferite ar parea, ceva e comun. Sunt vinuri rosii de corpolenta usoara, cu foarte putin tanin si 99% fara aport de lemn. Sunt vinuri joviale, usor de baut, sunt- vorba lui Karen MacNeil (in the Wine Bible)- "singurele vinuri albe care se intampla sa aiba culoarea rosie", vinuri cu aroma nu tocmai comuna, fie florala (violete, liliac, bujor, trandafiri), fie de fructe la fel de neobisnuite in rosu- piersici sau corcoduse. Recomandarea sa fie baute tinere nu trebuie aplicata universal. Unele, dupa cum aflam de la diversi scriitori de vin,  pot avea capacitate de invechire mare (pana la 20 de ani), iar din experienta proprie as zice ca un cru de la un producator cu pedegree, din recolta 2009 (care a fost caracterizata drept cea mai buna din istoria podgoriei) poate cu siguranta depasi 10 ani de odihnit cu folos.
Tehnicile de vinificatie, cu exceptia metodei prin care se obtine nouveaul, sunt destul de traditionale, implica adesea presare manuala si vase de fermentatie din lemn (numite foudres). Producatorii traditionalisti trag vinul de pe drojdie, dar nu il filtreaza decat in toamna anului urmator, chiar inainte de imbuteliere. Astfel vinul fermenteaza in liniste, nefortat, pe o perioada extinsa. Mai exista o metoda, numita Vendage Grillée, si care implica un gratar din scanduri de stejar care se fixeaza de capacul vasului si  care preseaza usor strugurii in fermentatie, reducand astfel si contactul cu aerul. Daca ne gandim bine, nu e ceva foarte specific, in fond astfel de metode sunt utilizate si de catre podgorienii nostri. Ceva asemanator am vazut saptamanile trecute, la Ceptura, la Cramele Rotenberg.  Altfel, se practica si metode dependente de tehnologie cum ar fi fermentatia la temperaturi scazute, controlate, pentru o extractie mai buna a culorii, si chiar (tot cu aceleasi deziderate) termo-vinificarea care presupune o incalzire a a mustului (pana la 60-70C timp de 12 ore) urmata de o racire si stabilizare la 25. 

In ce priveste vinul alb, acesta e de obicei un chardonnay. Nu sunt foarte multe beaujolais-uri albe, oricum, si dintr-un motiv mai ciudat, dupa cum vom vedea. Filiatia burgunda, pentru ca in fond Beaujolais este cea mai sudica parte a Burgundiei vinicole, se manifesta si in faptul ca unele comune din villages au dreptul, in ce priveste vinul alb, de a-l categorisi in AOC-uri vecine, cum ar fi Macon-Villages sau Saint-Veran, regiuni cu un statul ceva mai cunoscut in lumea vinului. Oarecum firesc, producatorii nu prea ezita sa beneficieze de pe urma acestui drept. Totusi, as vrea sa se consemneze ca unul dintre chardonnay-urile care mi-a ramas foarte sus in memoria gustativa este un exponent al Beaujolais-ului (puteti citi review-ul dand click mai jos pe link). Pana la urma vorbim de niste raritati, pentru ca doar 1% din productie este orientata spre vinul alb.
In rest, mai exista si minuscule cantitati de rose si chiar un spumant de Beaujolais (etichetat sub AOC Cremant de Bourgogne), de regula un blanc de blanc din chardonnay, fermentat dupa metoda traditionala.

Dintre licorile remarcabile ale acestei regiuni, si care mi-au trecut pe la nas, as putea mentiona si recomanda urmatoarele, cu precizarea ca din pacate foarte putine Cru-uri sunt accesibile direct in Romania (cu exceptia unui Julienas private label Cora).

Beaujolais Blanc 2010, J-P Brun, 91 pct!
Morgon 2010 Domaine des Terres Dorees, 91 pct!
Morgon 2011, Marcel Lapierre, 89 pct.
Chenas 2010, Quartz, Domaine Piron-Lameloise, 91 pct!
Chenas 2009 Chateau des Jacques (proprietate Lois Jadot), 88-89 pct (dar 93 Parker, pentru fani)
Cote de Brouilly 2010 Domaine des Terres Dorees, 87-89
Fleurie 2010, Domaine des Nugues, 84 pct.
Julienas 2010 Domaine Bergeron, 84 pct.

Alti producatori cu care nu puteti da gres, dar nu e o enumerare exhaustiva: Georges Duboeuf, Jean-Marc Despres, Jean-Claude Lapalu, Jean-Marc Burgaud, Château de Thivin sau Domaine du Vissoux.

In final as dori sa spun ca daca ar fi sa subliniez ceva anume, ar fi ca aceste Cru-uri sunt in mod clar de preferat. Asta nu inseamna ca un Village e de aruncat, dar depinde mult de numele producatorului. Iar la Beaujolais AOC- e aproape un miracol sa gasesti ceva intr-adevar remarcabil, dar nu imposibil. Bunaoara, intr-un an, cateva vinuri foarte bune ale lui Jean Paul Brun au fost retrogradate la statutul generic deoarece consiliul AOC a considerat ca nu indeplinesc niste specificitati aromatice si gustative. Dar socot ca e o exceptie. De regula un AOC Beaujolais generic nu ofera decat un vin rosu, netaninos si destul de prietenos, fara alte farafastacuri. In randul Cru-urilor, insa, putem gasi exemplare rasate, elegante, ceea ce va doresc si voua! Sante!