Gem de coacaze si gem ca nu-mi place

Am comandat mai demult unele vinuri din deja celebru magazin online frantuzesc Vinatis.com. Am tot amanat  sa scriu despre ele pana acum pentru ca, sincer sa fiu, s-au dovedit a nu fi genul meu de vin favorit.

Domaine Baptiste Boutes Minervois 2009, vin pe care l-am cumparat gandindu-ma mai mult la zbuciumata istorie a zonei dintre Carcassonne si Béziers, locuri unde, poate stiti, a fost fieful catarilor. 

In afara de asta, stiam la ce sa ma astept, fiind un GSM de 14,5% alc, de 7,5 euro, din Minervois, apelatie din mai largul Languedoc-Roussillon. Ceea  ce m-a surprins oarecum a fost moliciunea gustativa, anuntata aromatic- senzatia catifelata si densa a vinurilor specifice din struguri supracopti. Pe langa niste tuse herbale si picanterii intepatoare rezultat la imbinarea unor tuse minerale cu nivelul mare de alcool, totul e un fruct copt, zdrobit, lichid, in care aciditatea, atat cat e, isi face foarte greu simtita prezenta, prin iluzorii note de visine. In rest, fructe negre, lemn dulce, caramele, rom. 

Al doilea vin e teribil de asemanator, desi vine din nord, de pe valea Loarei- Cabernetul Franc 2010 de la Vignoble Claude Cogne. Aceleasi tuse supracoapte, vin dens, licoros, cu note de dulceturi de afine si coacaze, acelasi color intens, balsamic, si ideea ca aciditatea nu e foarte bine expusa. Noroc ca are doar 12% alc., fapt care-l face nitel mai agreabil pe termen lung decat Minevois. In schimb complexitatea, atat cat e,  sade de partea primului, care e ceva mai bombat si evident mai pe placul lui Parker. E drept: cabernetul de Loara e cu vreo 2 euro mai ieftin. 82 puncte de caciula.

Au acelasi numitor comun, supracoacerea, densitatea. Se vede ca imbatranesc, ce sa zic, au inceput sa ma enerveze usor unele lucruri.  Inclusiv ideea ca exista doua maniere de a face vin: A si B, unde A e lumea veche si B e lumea noua. Cam incep sa semene intre ele, serios.