Psihopatologia vietii cotidiene cu Feteasca Neagra Basilescu 2009

Pe cand scriam zilele trecute, cu paharul de degustare in fata, notele fetestii negre 2009 din gama Ingeri din micul Paris, de la Crama Basilescu, m-a pocnit senzatia de deja-vu. Parca mai facusem asta o data. Mi-am sondat memoria si mi-am dat seama ca undeva prin februarie, in miez de viscol infricosator si isterii politice, eu stateam intr-o galerie de arta si consemnam vinuri, picturi si oameni. Mi-am cautat in propriul blog, semn de decrepire ingrijoratoare, dar nu am gasit intrarea "feteasca neagra Basilescu 2009". Mai sa fie, de degustat imi aduc aminte ca am facut-o, dar de ce nu apare pe blog? Adica sunt unii care iau peste picior dedicatia cu care imi notez impresii despre vinuri oriunde as fi. Si tocmai acest vin sa-mi fi scapat? Ma uit peste articolul cu pricina, in care culmea, mai si promiteam o nota separata despre acest vin.  Si ma surprind intr-o poza, scriind de zor intr-un carnetel. Aha! Dau fuga la raftul unde sad foile, flyerele si servetelele cu note de degustare, rasfoiesc carnetelul si iata minunea consemnata in februarie:

"Feteasca Neagra 20009 Crama Basilescu 14,7% alc. Culoare rosie rubinie de intensitate medie, cu reflexii purpurii. Nas: baton cu rom, crini, vanilie, cacao, pruna, cerneala si morcov ras. Gust viguros, acid, cu pruna natur coapta, visina, condimente de cofetarie, finis lung, glicerinos cu pruna uscata si cirese amare. 87-88"

Ieri, alaltaieri eram la jumatatea consemnarii, relativ trunchiata de avalansa de stiri bune (stiti, e singurul buletin de stiri pozitiv din an, cel de pe 1 decembrie). Apucasem sa scriu telegrafic urmatoarele "nas dulceata de prune, ceva salin, in gust: corp mediu, prune natur, afine coapte. final: prune din compot si cafea aromata, prune uscate". Diferite sau nu, cele doua opinii reprezinta viziunea asupra aceluiasi vin in doua momente diferite in timp. 

Si iata ca dupa o anamneza aproape completa, pot zice ca cele aproape zece luni denota o transformare predictibila. Daca in februarie vinul era marcat de baric, in zilele noastre amprenta lemnului de stejar, cu toate picanteriile sale dulci, s-a estompat. Vinozitatea vanjoasa de mai-an s-a estompat si ea, taninurile si aciditatea prezente fiind mult mai integrate, dand impresia de suculent si proaspat. Gustativ pruna se exprima acum plenar, in toate formele sale. Stim unele merlot-uri care ofera un evantai de expresii ale visinei, ei bine, iata ca avem o feteasca neagra care face acelasi lucru cu pruna. Si din acest punct de vedere mi se pare cea mai tipica expresie a soiului, etalon descris de literatura de specialitate: pruna natur, dulceata de prune, pruna din compot, pruna uscata. Chiar si corpolenta medie pare tipica, in fond feteasca grea, extractiva, e mai mult o moda recenta, decat descrierea vinului din surse mai vechi. 

Am gasit un vin inca tanar, de baut acum pe fruct (desi nu e tocmai bine zis pentru un vin din 2009), dar cu siguranta are un potential mediu de invechire. Vom vedea, sper sa pastreze niste sticle pentru o verticala, candva in viitor.
Sigur pretul nu e foarte mic, aprox.  80-90 lei, dar la acest nivel nu exista chilipiruri, atat Davino, cat si Halewood, fiind tot pe aici, daca nu chiar mai scumpe.
Asa ca dupa cele spuse, sper ca intelegeti cat de importanta e notarea impresilor despre vinuri. Pana la urma dupa Freud (mda, "Psihopatologia vietii cotidiene" nu e un alt exemplu al delirului meu bahic, spre dezamagirea unora, ci o carte scrisa de numitul austriac), deja-vu-ul e o falsa amintire, rezultat al reprimarii inconstiente in fata unor traume. Ori pentru mine numai falsa nu a fost, ce sa mai vorbim de reprimare sau trauma. La asa vin ar fi si pacat!
Daca nu o dovedeste rasfirata mea memorie, atunci o arata negru pe alb carnetelul!