O zi la Mall cu Provino Iasi 2012

Festivalul Provino a avut loc, in acest an, la Palas Mall. O iau cu inceputul. Cand am coborat din taxi a trebuit sa intreb pe cineva unde este intrarea, nu pentru ca ar fi fost ascunsa ci pentru ca sunt atat de multe:) Mall-ul e ca un orasel, cu mai multe cladiri, legate cu pasarele, etc. Atata maretie e cam bulversanta. La intrare- chiosc de informatii. Intreb cariatida: "domnisoara, unde e festivalul de vin?" raspuns: "langa Zara". "Aha, minunat si Zara unde este?" (remarcati ca n-am intrebat si ce este...) "urmatorul etaj si mergeti..." (cateodata un semn cu mana face cat 1000 de cuvinte).  Si asa am nimerit la targ, amplasat intr-un mare spatiu de la parterul (sau demisolul sau etajul 10, n-am reusit sa-mi dau seama). In jur magazine de haine, in mijloc un brad urias si o piramida de ursi polari dansatori. Nu spun asta ironic, vreau doar sa intelegeti decorul, atmosfera de sarbatori intr-un paradis artificial.  Obisnuiti cu targurile care au loc intr-un spatiu inchis, faptul ca a avut loc intr-un mall, cu intrare libera, a fost destul de indraznet din partea organizatorilor. Ideea de a aduce vinul direct in calea oamenilor nu e rea, insa nu stiu cum pot estima numarul de vizitatori (nu ca ar fi nevoie, dar inteleg ca asa masoara unii succesul). Ochiometric pot spune ca sambata seara era destula lume. Dar sigur, trebuie precizat ca Provino e conceput nu atat ca un targ de vinuri, ci ca un Festival, iar accentul a cazut pe evenimentele conexe. Chiar la parter era amenajat un spatiu deschis in care aveau loc diverse degustari tematice, iar masterclasurile si degustarile asistate undeva la un etaj superior. Mi-au cazut ochii si pe pahare, pentru ca anul trecut nu erau tocmai potrivite. Ei, na! De data asta nimic rau de zis, datorita parteneriatului cu un fabrica de sticla din Bistrita- Cristiro.

Achizitia de vinuri nu se facea direct de la stand, ci din magazinul evenimentului, cu bon de comanda si facturi/chitante, foarte corect. Cat am zabovit la standul cramelor Recas, am avut surpriza sa vad doi cumparatori care au venit direct sa cumpere vin, refuzand politicos degustarea, pe motiv de stiinta prealabila. Asta da consumator! Ca tot veni vorba, am gustat sauvignonul blanc si rose-ul din gama Sole, editia 2012, doua vinuri foarte bune. Rose-ul e cum il stiti, mai inchis la culoare, fin cu arome de cireasa si capsune. Clasic. SB-ul e ok, vine cu un nas parfumat, cu indicii de mosc si iasomie, banana, ardei gras, pare light, vegetal, cu tuse de mar. Am incercat un prosecco foarte bun, extrem de echilibrat si fin, Foss Marai pe numele sau. 

De la Budureasca am incercat etichetele negre care imi lipseau din palmares: shirazul 2011, un vin foarte bun cu buna tipicitate si expresivitate, in ciuda varstei. Feteasca Neagra, tot din 2011, m-a surprins, fiind foarte aproape de  canon, un corp mediu, cu prune si cirese, alcool excelent integrat la 14,5% (shirazul la fel). Am gustat si reserva 2008 (un cab, merlot, syrah, daca am retinut bine), un vin foarte serios si tenebros, de liga mare, cu nas alambicat, cu fructe negre, pielarie, cacao, si ceva carne in miez. Foarte lung, corpolent. 

La Gramma, am gustat noul aligote (2012), inca in dezvoltare, dar promitator, se simt levurile, dar si ceva floral, chiar si un pic de ciocolata alba. Gustul e plin si acid, cu piersica si mere, limeta, e lung si vegetal pe final. Foarte reusit! Am fost rapiti vreo ora si dusi la crama, unde am gustat diverse lucruri mustoase din cisterne. Mi-am expus marele plan de a realiza un private label personal cu vinuri naturale si mi s-a servit o feteasca alba, cu drojdii indigene, fara adjuvanti sau sulf (daca am inteles eu bine). Pacat ca nu exista piata pentru astfel de vinuri la noi, deoarece am gustat un vin foarte curat, tipic si agreabil. 

La Cotnari am stat un pic de vorba cu gama Colocviu. Doar tamaioasa romaneasca  sec poate justifica oarecum pretul de peste 50 de lei. Grasa sec si feteasca alba- nu. Dar e bine ca au inceput sa fie preocupati de calitate, si sunt convins ca perseverenta poate naste lucruri frumoase in viitor. Am trecut si pe la Senator. Am revazut babeasca Glia 2009, in care tusele foarte persistente de lemn ud s-au metamorfozat in miez de nuca. Apoi o feteasca neagra 2009, dintr-un lot nou, tot din Glia, o surpriza foarte frumoasa, pe cuvant, suculenta, acida, stralucitoare. O feteasca alba (Hereditas 2010) m-a intrigat, fara a fi rea, ci datorita culorii aurii. Aromatica si gustul trimit mai degraba spre un vin dulce invechit. Un vin bizar, pe care l-as mai incerca. In categoria certitudini intra si Senator Private Reserve, lot reusit (zic asa pentru ca exista o oarece inconstanta intre loturi, dupa cum am remarcat). 

Oprisorul m-a onorat cu Vestitor 2009 (din magnum), un vin foarte serios, dar si cu eticheta rosie 2010, un vin care pare bun, dar e mult, mult prea tanar. In schimb, shirazul La Cetate e reusit, ca intotdeauna, sa-mi atraga atentia. Eu cred ca ar trebui sa-l scoata mai in fata.  La Averesti s-au gustat vinurile 2012, toate bune, acide, nu mai zic de rpc-ul entuziasmant(15 lei). Am aflat de intentia de a lansa in vara anului viitor o zghihara "impregnata", un vin de vara aproape perfect (cum a fost si cea din gama Locurile, anul trecut). Vinarte a scos o Sirena 2001 la inaintare, moment in care diferite doamne au lesinat de placere. In ce-i priveste pe Husi (Casa de vinuri), Bucium, Lozawine (R. Moldova),  recunosc ca n-am avut placerea, dar ramane pe data viitoare. Au mai participat Avincis (sa recunoastem, Cuvee Andrei 2010 e un cab foarte bun, la fel Cuvee Petit 2011, un sauvignon blanc mai pe moda veche), un importator de vinuri frantuzesti de la 3 pana la 20 euro din Bordeaux si Languedoc. Si s-a dus ziua! La hotel (La Castel, recomand!) s-au continuat povestile cu sotii Bocse (Millesime, printrevinuri.ro), cu Ovidiu Gheorghe (director PNVV) si Otilia Chirita (Vinul.ro).

Concluziile festivalului Provino, asa cum vad eu problema, ar fi ca masinaria AB Plus (organizatorul) se incalzeste incet-incet pentru turatii  mult mai mari, am eu asa o presimtire. Chiar daca la nivelul expozitiei de vinuri alte manifestari sunt mai populate, la ce efort de PR, organizatoric, etc., am vazut la Iasi, potentialul e mult mai mare. Sper sa perservereze, orice ar fi. Discutand cu oameni din industrie a fost clar ca organizatorii inteleg ca nu se poate construi o reputatie instant. Si tocmai de aceea, de la editie la editie, vezi cum progreseasa, cum se dezvolta. Evenimentele conexe, conferintele, masterclasurile, degustarile asistate, etc., sunt insa lucrurile care diferentiaza Provino de restul evenimentelor de profil de la noi. Si asta nu poate fi decat de apreciat si sustinut!