Istoria debuşonată ep.2: Toate-s vechi si noi sunt toate, 1785 si 2012

Trebuie sa spun din capul locului ca nu am intentia sa operez cu unelte de istoric profesionist, nu ca nu le-as intelege, ci pentru ca nu sunt unul. Aceasta serie- in masura in care voi gasi timpul de a continua, pentru ca cercetarea in sine e mare consumatoare de timp- nu se vrea un tratat sau mai stiu ce unealta academica, ci o citire in grila a marturiilor istorice, menita sa scoata la iveala treburi potential utile pentru unii, fie macar amuzante pentru altii. 

De obicei, dupa cum am observat cu totii, in ce priveste vinul romanesc, trimiterile la istorie sunt o suma de asertiuni lipsite de bibliografie, uneori chiar de logica, copiate de la carte la carte, in Introducere. Facem vin de 4000 sau 2000 de ani, Stefan cel Mare, Cotnari via Descriptio Moldaviae, medalii de aur prin secolul XIX la diverse concursuri la care participau 10 vinuri. Si asta e tot. Nimeni n-a stat sa rascoleasca in pic, sa gaseasca ceva inedit si nou. 

Nu se poate ca truismele amintite sa fie tot ce se stie. Daca avem traditie, ea trebuie sa fi foat consemnata undeva. Cum ai nostri nu au fost prea buni la consemnat, mi s-a infatisat evident ca diversii calatori in treacat pe aici trebuie sa fi scris cele vazute. Si desigur nu m-am inselat.

Bunaoara iata astazi ceva scurt. Opiniile a doi calatori straini in Tarile Romane: 

"Deoarece nu se face nici un export de vin, care ar aduce bani, ci acesta se vinde numai in tara, nu se depune prea multa sarguinta pentru o mai buna pastrare a lui. Cea mai mare parte din vin s-a terminat (in butoi!), cand da frunza de vita."

"Unul dintre cele mai mari plusuri ale vinului romanesc este si cel mai mare minus: Romania se numara printre producatorii relativ mari de vin din lume care sunt capabili sa consume tot ceea ce produc. Din acest motiv de multe ori nu exista o apetenta reala pentru piata externa"

Primul citat e din lucrarea Reise von Pressburg Nach Hermannstadt in Siebenbiirgen, Diinkelspiegel and Leipzig, semnata Johann Lehmann, de fapt pseudonimul lui Christopher Seipp, directorul unei trupe de teatru din Pressburg, azi Bratislava, capitala Slovaciei. Lucrarea a aparut in 1785. A doua opinie provine de la Angela Muir, si face parte din interviul luat de Vinul.ro, aparut in numarul pe septembrie 2012. Angela Muir, cetatean britanic, este unul dintre cei 300 de Master of Wine (distinctie considerata cea mai inalta forma de calificare profesionala in domeniul vinului).

Intre cele doua pareri, trebuie sa fiti de acord cu mine, destul de asemanatoare, au trecut 227 de ani. 

Intre timp s-au inventat: becul, penicilina, fisiunea nucleara, pampersii, internetul, dansul pinguinului si cana de cafea cu incarcare usb.
Intre timp, pentru noi, doar mijlocul de transport s-a schimbat. Carpeta insa a ramas la locul ei.