Marturisesc ca acestea sunt raspunsurile mele repezite la survey-ul generat de Vali Ceafalau pentru materialul sau din Vinul.ro nr. 53.
Sunt desigur si multe alte motive pentru schimbarea in bine a vinului romanesc, pe care le puteti citi in materialul de care va spuneam.
Asadar, zece motive ale schimbarii la fata a vinului romanesc ar fi:
1. Dezvoltarea retailului. Omniprezenta magazinelor din mari lanturi de retail, dezvoltata permanent in ultimii 15 ani, a facut ca vinul sa devina brusc un produs accesibil, intr-o varietate imposibil de atins pana atunci. Dintr-o data aveam de-a face cu o adevarata alegere nu cea paguboasa rezervata la doua-trei sortimente coapte, de la alimentara din colt.
2. Investitorii straini. Aparitia pe langa investitia straina directa a unor strategii si planuri de dezvoltare care pareau din alta lume fata de vechile metode romanesti si care, prin relativul lor success, a produs emulatie, mi se pare unul dintre cele mai importante motoare ale industrie de vin de dupa revolutie. Ca de obicei e chestiune de management, de asumarea elementara a unei directii, nu atat de investitii. Fapt care ne lipsea inainte de aparitia unor investitori cum ar fi cei de la SERVE, Halewood, Oprisor sau Recas.
3. Oarecum legat de punctul precedent un alt aspect semnificativ este aparitia enologilor straini, care au adus un suflu nou, atat in vinificatie dar si in viticultura propriu zisa. De asemenea, studiile postuniversitare sau stagiile de pregatire in strainatate ale specialistilor romani au avut in efect asemanator.
4. Fondurile europene. Avand in vedere lentoarea cu care absorbim fonduri europene este intr-adevar miraculos cum industria vinului a tras 99% din fonduri. E practic un caz singular si care va produce efecte benefice mult timp de acum incolo, sunt sigur.
5. Aparitia consumatorului educat care doreste un vin conform cu statutul sau social si a educatiei sale. Cum acest specimen este si consumator de new-media vorbim relationat si de
6. Dezvoltarea new-media. Ca in orice domeniul al vietii, internetul a adus modificari si in lumea vinului. Informarea facila, accesibila fara efort, interactiva, a contribuit si ea la anumite imbunatatiri atat in calitatea generala a produselor dar mai ales la nivelul comunicarii dintre producatorii de vin si consumator. Indubiltabil portalul Vinul.ro are o contributie majora sub acest aspect, oferind in premiera o perspectiva critica asupra diverselor marci de vin. Impulsionati de aceasta pozitie sustinuta o serie intreaga de consumatori educati a facut pasul spre scoaterea in public a pasiunii lor si a propriului jurnal de descoperiri. Astfel a aparut vinosfera, blogurile specializate pe review de vin, din perspectiva neprofesionista (pana la un punct) dar onesta (tot pana la un punct) a consumatorului.
7. Pe langa carcotelile presei de specialitate si ale bloggurilor apare presiunea si cerintele pietei internationale, inclusiv aparitia importurilor dupa intrarea in UE. Atat sub aspectul calitatii conexate cu pretul potrivit, cat si asupra tipului de vin in sine. Vinul demidulce sau dulce rosu este pe cale de disparitie, cel putin la nivel de vin serios, iar vinul dulce-demidulce alb cunoste o migratie spre sec/demisec. E o migratie lenta, poate chiar prea lenta, dar ea se poate observa mai ales la marii producatori de vin care reduc nivelul de zahar rezidual in gamele populare. Cultul demisecului produce insa si unele efecte secundare nu tocmai dorite.
8. Cramele de cartier. Chiar daca de la nivelul consumatorului de vin premium, cramele de cartier aparute ca ciupercile dupa ploaie, cu vinul lor varsat adus de cine stie unde, de multe ori nefiscalizat, nu constituie tocmai calea spre progres, ele au indubitabil si rolul lor pozitiv: aduc vinul, indiferent de calitatea sa, mai aproape de consumatorul de jos, a carui realitate nu poate fi ignorata. Poate ca evidenta dezvoltare a acestui segment va produce un salt calitativ si la acest nivel, sa speram.
9. Tehnicile specifice de marketing. Lumea vinului din Romania are un fel de a face comert specific si cred eu- pagubos. Observ ca multi producatori folosesc un marketing autodistructiv (pana la urma), bonusul pe dop, exclusivitatile asemanatoare listarii de bere pe terase, sau furatul clientului intre 4-5 producatori, care motiveaza ospatarul/patronal de carciuma in defavoarea promovarii unui produs calitativ. Mai exista si o alta abordare, mai in partea segmentului premium: autosuficienta si privitul de sus atat catre consumator, dar si catre vanzator. Poate ca produsul e exclusivist, dar daca te vezi un soi de Petrus sau DRC o sa mori sub presiunea noilor saparzi care nu fac atatea mofturi si nu pun un pret de lista demn de vinuri mult mai bune din import. Exista si o abordare matura de partea unora, dar nu sunt suficient de multi sau suficient de mari pentru a produce un impact, o schimbare de atitudine pe piata. Mai observ ca fata de alte industrii, in mod aproape bizar, aceasta fateta a afacerii nu este dezvoltata la un nivel profesionist si potrivit produsului in sine.
10. Mandria locala. La nivel mai mult aspirational, mi-as dori o mandrie locala mai evidenta- sa poti gasi vin din zona la restaurantul X din localitatea Y, fie ea turistica sau nu. Fara acest aspect micii producatori fie vor muri, fie vor continua sa produca vin prost sau sa vanda struguri celor mari, multumindu-se astfel sa traiasca de azi pe maine.
Sa mai trecem si orgoliul excerbat si tipic romanesc al proprietarilor de crame de pe la noi, care pe principiul "daca ala a facut eu fac mai misto" (la cei mari si vechi) plus chestia asta ca trendy si feng shui sa iti tragi crama si sa te dai un mare si stilat cunoscator de vinuri bune (pentru cei noi).
RăspundețiȘtergereBine nu poti sa scrii asa ceva la revista..:)
Ar fi fost interesant de facut un top din punct de vedere al impactului ...cred ca aia cu fondurile europne ar fi decisiva. Daca scadem cramele care s-au bazat pe fonduri pentru a se dezvolta sau infiinta, mie teama ca ramanem tot cu cei vechi, dinainte: SERVE, Vinarte, Halewood, etc...
Patronul roman nu se preocupa de calitate si nu plateste oenologi "din banii lui"...ever..:)
Foarte bun articolul. Legat oarecum de punctul 9, acum inteleg de ce vinurile romanesti nu prea exista pe pietele externe. Nu stim sa facem comert, sau nu vrem, sau luam banii de la UE si ii bagam in buzunar. Am auzit ca mai acum ceva timp, cam un an, producatorii romani au luat niste bani de la UE pt a face publicitate pe pietele externe si presupun pt a intra pe aceste piete. In New York, unde locuiesc in momentul de fata, acei bani luati de la UE au constat in aducerea in unele magazine de cartier din Queens, si nicidecum Manhattan unde omul are bani si poate vrea sa incerce si un vin din tara lui Dracula, a unei brosuri cu zonele viticole din Romania. ATAT. M-am gandit ca odata cu acea brosura se gasesc si unele din vinurile expuse acolo, dar de unde. Aceleasi vinuri slabute de la Jidvei, Cotnari si Murfatlar. A nu se intelege ca acesti producatori au numai vinuri slabe.
RăspundețiȘtergereE bine ca se gasesc o caruta de vinuri din Georgia, Bulgaria, Croatia si alte tari cu renume....
Bun domne! Te-ai odihnit cum trebuie la mare :)
RăspundețiȘtergere@newyorkescu: vinurile romanesti nu exista afara pentru nimeni nu e interesat sa ajunga acolo, cu exceptia catorva producatori mai maricei. Consumatorul roman este suficient de neinformat (sa nu zic altfel) incat sa plateasca inzecit pe o posirca (sau vin bun), spre deosebire de consumatorul strain obisnuit de multa vreme cu acest produs.
@Dan: cred ca ideea era cele 10 motive care au influentat in bine vinul romanesc, dar eu n-am putut sa ma abtin. Iar alte motivatii pentru care cineva isi face crama, in afara dorintei de a produce ceva calitativ si onest, sunt destule. Si nu le-am inventat noi. O crama e un accesoriu, cool:)
RăspundețiȘtergere@newyorkescu: ce povestesti cu pliantul de prezentare, dar fara niciun vin in spate, suna foarte, foarte romanesc:) Cred ca multi dintre producatorii nostri nu targeteaza US ca piata. E mai simplu in China, din mai multe puncte de vedere.
@Berbecutio: ai ghicit, de fapt e primul lucru pe care l-am scris dupa excursia la tara, in Bulgaria.
Si as mai vrea sa zic ca vreo 7 din 10 teme erau deja pe lista lui Vali. Eu (ca si ceilalti chestionati) mi-am spus propria parere despre ele si am introdus cateva care mi se pareau nepuse in valoare.
RăspundețiȘtergere@George Mitea Pai nu e niciun producator roman acilea. Vinuri care sunt aduse in State sunt aduse de cineva care am impresia ca a plecat acum 100 de ani din tara si habar nu are de evolutia pietei vinului in Romania. Pe de alta parte am vb cu un nene amarat care facea livrarea la unul dintre magazine, care mi-a spus ca le aduc pe astea ca-s ieftine si ca romanii din astea beau, de unde trag concluzia ca cel ce importa nu se streseaza sa aduca vinuri pt americani, ci pt romanii de aici, romanii care habar nu au, as mai adauga eu ca sa fiu putin malitios. Interesant e ca producatorii romani nu sunt interesati de aceasta piata, dar cand au luat banii pt promovare presupun ca i-au luat si cu stanga si cu dreapta.
RăspundețiȘtergere@Berbecutio Consumatorul american de vin nu e cu mult peste cel roman in ceea ce privesc cunostintele in domeniu. Spre deosebire insa de Romania aci cand te duci in unele magazine mai mari de profil aia care le vand stiu mai mult decat producatorul despre vinurile alea. Dar astea sunt exceptiile. Si apropo de consumatorul american, o tanti imi zice ca Trader's Jos (un fel de MegaImage) au niste vinuri f bune la preturi si mai bune. Si m-am dus sa vad despre ce e vorba, si m-am lamurit. Cand vezi Rioja la $3 si crezi ca e ceva bun, nu prea sunt multe lucruri de spus.
Asa se intampla si in magazinele din Europa. Vinurile acelea nu sunt pentru spanioli, italieni sau francezi ci pentru romanii care traiesc si muncesc acolo.
RăspundețiȘtergere