Partea de Romanie unde se gaseste crama Liliac si plantatiile aferente este a naibii de frumoasa. Atat de frumoasa, incat orice poza facuta cu telefonul pare o carte postala. Dealuri, pasuni, paduri, capite cu fan, bisericile catolice, luterane, etc, cu turlele lor inalte, lilieci...
Bine, liliacul nu e cel mai dragalas animal, dar e un tip destul de folositor in ce priveste combaterea unor insecte daunatoare. Si lilieci sunt destui in padurile de la Batos si Lechinta.
Nu gustasem pana acum vinurile acestei noi crame, stiam doar ca sunt primele si ca plantatiile sunt noi, dar tocmai de aceea am fost bucuros sa ma numar printre primii vizitatori ai locului. Am fost intampinati, la poalele colinelor, de "comitetul de primire" format din Ioana Micu (manager), Alfred Michael Beck (actionar), si cei doi enologi ai cramei- Willi Opitz si Rudolf Krizan. Dupa vizita in crama, utilata cu instalatii potrivite plantatiei mai mici de 50 de hectare, am inceput urcusul spre cabana de degustare, sau cum o vad eu- cea mai cool baraca din lume. O statie s-a facut la corturile unde se usuca vreme de cateva luni, pe rafturi, sub rogojini, strugurii de muscat din care se face vinul special al cramei. Am inteles ca volumul de must se reduce astfel cu 90%, dar ceea ramane este extraordinar de concentrat, cum va inchipuiti. Apoi, la trap, peste munti si vai, catre locul faptei.
Eu am ajuns mai devreme, sportiv cum ma stiti, si astfel m-am intretinut cateva minute cu Alfred Beck, de la care am aflat ca piata austriaca este deschisa la noutati, mai ales cand provin din "cenusa imperiului". De aceea, Liliac e marketizat ca vin din Transilvania si nu ca vin de Romania. In alta ordine de idei, am mai aflat ca finlandezii stiu cate una-alta despre vinul romanesc, si in fapt aceste doua tari sunt principalele tinte de export.
De altfel, brandingul pare bine agatat de ideea transilvaneana, liliacul fiind evident o aluzie si la alte personaje pentru care e cunoscuta aceasta provincie in lume. Motto-ul oficial este "Transilvania has never tasted more alive", iar cel neoficial "Liliac- bloody good wines", soptit ghidus la ureche de Willi Opitz, un showman prin excelenta, cunoscut pentru nazdravaniile sale de marketing- cum ar fi darul catre Bill Clinton, un vin numit Mr. President, dar si "portdrapelul" propriei crame, numit ironic "Opitz One" (un apropo la vinul cult american- Opus One). Tot domnul amintit a condus si degustarea, si cand spun ca a condus-o, vreau sa spun ca ne-a manipulat intr-un mare fel, seducator si insistent, pana cand ne-a anesteziat simtul critic. Nu la mine, se intelege, care sunt desigur imun la astfel de manevre...Desi citindu-mi puntajele initiale, incep sa am dubii:).
Nu gustasem pana acum vinurile acestei noi crame, stiam doar ca sunt primele si ca plantatiile sunt noi, dar tocmai de aceea am fost bucuros sa ma numar printre primii vizitatori ai locului. Am fost intampinati, la poalele colinelor, de "comitetul de primire" format din Ioana Micu (manager), Alfred Michael Beck (actionar), si cei doi enologi ai cramei- Willi Opitz si Rudolf Krizan. Dupa vizita in crama, utilata cu instalatii potrivite plantatiei mai mici de 50 de hectare, am inceput urcusul spre cabana de degustare, sau cum o vad eu- cea mai cool baraca din lume. O statie s-a facut la corturile unde se usuca vreme de cateva luni, pe rafturi, sub rogojini, strugurii de muscat din care se face vinul special al cramei. Am inteles ca volumul de must se reduce astfel cu 90%, dar ceea ramane este extraordinar de concentrat, cum va inchipuiti. Apoi, la trap, peste munti si vai, catre locul faptei.
Eu am ajuns mai devreme, sportiv cum ma stiti, si astfel m-am intretinut cateva minute cu Alfred Beck, de la care am aflat ca piata austriaca este deschisa la noutati, mai ales cand provin din "cenusa imperiului". De aceea, Liliac e marketizat ca vin din Transilvania si nu ca vin de Romania. In alta ordine de idei, am mai aflat ca finlandezii stiu cate una-alta despre vinul romanesc, si in fapt aceste doua tari sunt principalele tinte de export.
De altfel, brandingul pare bine agatat de ideea transilvaneana, liliacul fiind evident o aluzie si la alte personaje pentru care e cunoscuta aceasta provincie in lume. Motto-ul oficial este "Transilvania has never tasted more alive", iar cel neoficial "Liliac- bloody good wines", soptit ghidus la ureche de Willi Opitz, un showman prin excelenta, cunoscut pentru nazdravaniile sale de marketing- cum ar fi darul catre Bill Clinton, un vin numit Mr. President, dar si "portdrapelul" propriei crame, numit ironic "Opitz One" (un apropo la vinul cult american- Opus One). Tot domnul amintit a condus si degustarea, si cand spun ca a condus-o, vreau sa spun ca ne-a manipulat intr-un mare fel, seducator si insistent, pana cand ne-a anesteziat simtul critic. Nu la mine, se intelege, care sunt desigur imun la astfel de manevre...Desi citindu-mi puntajele initiale, incep sa am dubii:).
In concluzie, a fost foarte placut, zona e pitoreasca, oamenii primitori, ce mai, poate fi un clip de promovare a Romaniei pe Euronews:), dar sa incepem turul virtual, ca de asta ne-au chemat domnii acestia. Asadar,cu precizarea ca toate vinurile sunt din recolta 2011, si ca ele au venit insotite de cate un mezelic asociat, extrem de bine gandit, iata ce puteti bea de la Liliac (aka AMB Wines):
Feteasca Alba- culoare putin intensa, cu impresii verzui. Nasul sugereaza ca vom avea de-a face cu un vin crocant, untos, cu arome delicate, florale, campenesti. Are o prospetime revigoranta, poate si putin dioxid de carbon, si gustativ aduce a mere verzi, si e usor astringent si acid. Are un finish lung acrisor tonic, ca de limeta si pare un vin cu structura robusta, corect si destul de conform cu ce zice canonul despre feteasca alba. 83.
Feteasca Regala vine cu o culoare galbuie cu tente verzui. Are un nas de iarba si mere verzi, gutui, care apar si in gustul usor sarat, citric si usor efervescent, cu un final amarui, vegetal, pelinat. Se vede tineretea plantatiilor, dar se vede si maiestria enologilor. 81.
Chardonnay&Pinot Gris. O culoare aurie stralucitoare. Un nas de cofetarie, amintind de caramele si vanilie, banana rascoapta (o stiu bine, din rucsacul fetitei mele:). E soft si fin, compact, cu arome de fruct si condimente dulci, si are un finish persistent, dulce picant. 84.
Sauvignon Blanc. Un vin interesant, destul de unic in perisajul autohton. Bogat, cu arome de fum, ceapa coapta, soc, si desigur fructe tropicale- mango. In gust se prezinta foarte acid, citric, plinut, cu un final dulce-amarui, ca de grapefruit. 82.
Sauvignon Blanc Private Selection. Aromatic pare timid, cu tuse ierboase, si vagi impresii de mar si citrice. Are nevoie de putin timp pentru a-si amplifica paleta aromatica, moment in care merele par ceva mai coapte, si pisicile innaripate fugaresc soarecii innaripati (in germana liliacul e doar un soarece cu aripi- fledermaus). Sigur, in gust descrierea trebuie s-o ia pe alta cale- cea a socului si a fructului pasiunii (doua arome inrudite cu "marca" aromatica a sauvignonului), pentru a nu speria lumea. Altfel, gustul e corpolent, plin, apar si tonuri de mar copt, parfumat, iar pe final o persistenta atringenta de gutuie. 85
Merlot Rose. Are o culoare rose pal, cu nas de spuma de capsune, zmeura, dar si ceva intim, greu descifrabil, de vin alb aromat. Are o usoara perlatie si pare eteric, fin si dezirabil, continuand gustativ pe calea fructelor rosii delicate. Desi nu e foarte complex, mai ales dupa roseurile Murfatlarului gustate in seara precedenta, Like. E genul de rose spre alb 82.
Feteasca Neagra&Merlot. Culoare de vin tanar, intensa. Aromatic aduce a miere zaharisita si mustuiala de fructe rosii, cu note de ierburi aromatice, dupa o vreme apar si tuse cerneloase, grave. In gust se pastreaza linia de vin rosu, proaspat, alternand tonurile moi cu o oarecare fermitate si aciditate. Apar impresii de prune si afine coapte. Se zice ca vinul nu este baricat, dar ceva, ceva e acolo, o idee ciocolatie, care nu apare fara aport de lemn. 82.
Merlot Private Selection. Pentru acest tinerel care se prezinta respectos, duhnind a parfum interesant, intrigant, prefer sa-mi formez parerea la o intalnire ulterioara, acum parand trezit din somn, sau in fine din baric, si avand note disociate.
Nectar de Transilvania. Un vin de paie din Muscat Ottonel. Special, dulce, la 120 g zahar. Culoare galben auriu, cu aromatica intensa de gem de gutui, mango si miere de salcam. In gust e cum te astepti, dens, dulce, si mieros. Aduce tuse de vanilie, compot de lyche si coaja de portocala rasa, conservata in zahar. Finalul este evident dulce, cu amanunte citrice care il fac baubil. 88 pct. Asocierea cu panna cotta si mango a fost magistrala.
Eu va recomand sa le gustati (le puteti lua direct de aici) si (de ce nu?) sa schimbam cateva impresii.
Eu va recomand sa le gustati (le puteti lua direct de aici) si (de ce nu?) sa schimbam cateva impresii.
foto copyright: Liliac, Vinul,ro, Vinuldincluj.com
Frumos loc! E bine ca ne-ai avertizat in privinta puterilor de persuasiune ale enologului lor. :)
RăspundețiȘtergereSunt curios: care e impresia mai generala pe care ti-au lasat-o vinurile? (stil, potential, alea... :)
Lumea noua, dar totusi pastrand tipicitatea soiului. Feteasca alba are chiar o buna tipicitate, e asa cum citesti prin manualele vechi ca ar trebui sa fie, fara mari farafastacuri. Vinuri de baut acum, proaspete. Plantatia e tanara, si de aici niste limite. Dar se vede ca vor sa faca vinuri de calitate. Cel dulce este special, intr-adevar.
RăspundețiȘtergere