In razboiul interminabil, infiltrat in toate aspectele vietii noastre, dintre neclintirea lui Parmenide si perpetua schimbare heraclitiana, ma surprind uneori gandindu-ma ca lucrurile erau mai bune in trecut. Aerul era mai pur, rosia avea un gust mai dulce, braga era braga, oamenii- oameni, nu ca acum, cand, uitati si dumneavoastra...Cred ca e un reziduu de gandire mitica si de falsa nostalgie dupa varsta de aur. Si la vinuri mi se intampla des sa constat ca parca licoarea de acum e mai putin buna decat cea de acum 3-4 ani, acelasi vin intr-o alta recolta, ca o degradare permanenta. Tot eu, insa, ma temperez stiind ca memoria falsifica, glorificand clipe din trecut, aruncand o patina de falsa valoare peste lucruri si stari care sunt de fapt la fel in prezent, doar ca nu beneficiaza inca de girul arhivarii interne.
@Vinariaveche |
Tocmai de aceea mi-au placut noile vinuri Gramma (aka Casa Olteanu), din 2011. Pentru ca mi-au dat sentimentul ca exista progres, ca sunt mai bune decat precedentele.
Feteasca Regala e un vin alb-galbui, cu arome de corcoduse galbene, verdeturi romanesti (patrunjel, leusten), si in timp se formeaza in continuarea acestei amprente vegetale, un compozit aromatic "universal"- glastra de flori sparta de fiica mea, un amalgam de pamant gras si aroma delicata a florilor zdrobite definitiv sub niste papuceii curiosi, care vor sa ascunda de ochii tiranilor micul accident. Da, e mai degraba imaginatie neingradita aici decat acuitate senzoriala. La nivel serios si clasic, mai apar in nasul complex tuse trecatoare de pepene galben si fagure de miere. Gustul e fin, denota o structura robusta, cu repertoriu gustativ trecand printr-un melanj de fructe- mere si piersici, cu tuse minerale si acide, picante. Finalul aduce o persistenta de mar dulce si tuse carnoase, de ardei gras. Mi s-a parut un vin mult mai bun decat versiunea precedenta. Si mai echilibrat, chiar pe fondul unui nivel de alcool serios (14%), dar bine, bine ascuns. 83 pct.
Cuvee Visan e acelasi blend de Feteasca alba, regala si Aligote. Vine intr-o culoare alb galbuie stralucitoare. Aromatic sta interesant, intens sub o zodie florala, cu pastise "verzi", vegetale. Gustul joaca intre note de mandarina, nectarina, pepene galben si caisa (in caz de nesiguranta chiar mar si pere), pare complex si cremos, dulce-citric, cu un final lung, acid- dand senzatii piperate si tuse dulcege, de mar bine copt. 84. La fel ca feteasca regala pare robust, inchegat, il poti incerca la temperatura camerei si cu toate astea structura sa nu se rupa, iar nivelul de alcool (14%) e miraculos ascuns.
Aligote. Aici n-am de gand sa va spun nimic:) Nu acum cel putin. Doar ca e usor sa-ti placa.
Pe ansamblu, repertoriul Gramma a devenit mai echilibrat valoric, nu mai exista un hit si doua B-sides. Chiar daca, ce sa-i faci, Aligote 2011 e o reinregistrare cu sound adus la zi al cantecului de succes din 2009. Si eu cred ca are toate sansele sa intre in heavy-rotation pe MTV!
" ..mi-au dat sentimentul ca exista progres, ca sunt mai bune decat precedentele"....Poate pentru ca de data asta sunt facute numai de Iulian Teliban ?! Oricum, cred ca cineva o sa se supere pe tine...
RăspundețiȘtergereNu cred ca "cineva" e atat de vanitos, si apoi fara contributia initiala a acelui "cineva" nu vorbeam azi de Gramma in termeni atat de pozitivi.
RăspundețiȘtergereDar mai e ceva adevarat: vinurile sunt mai asemanatoare acum, exista un filon comun, poate si pentru ca s-a folosit acelasi tip de drojdie la toate varietatile. S-a mers la sigur, ca sa zic asa. Iar Iulian Teliban a facut o treaba buna, nu cred ca cineva va gusta aceste vinuri si va spune ca nu sunt bune.