Micul ghid al consumatorului de vin

• Hypermarketul este un loc de unde poti cumpara vinuri de consum imediat.  Daca ti-ai facut pivnita si vrei s-o populezi pentru posteritate, nu cumpara vinuri de acolo, decat daca biblioteca ta e o butaforie din carton colorat.
• Daca costa mai mult de 40 de lei (10 euro) nu-l cumpara din hypermarket. Decat daca l-ai mai cumparat/baut si a fost ok. Risti un vin oxidat, imbatranit, copt.  Noroc ca nu sunt foarte multe in acest pret de gasit pe acolo, oricum.
• Magazinul specializat e solutia pentru problema amintita  la pct. 1. Nota: as evita magazinele de producator, decat daca stiti exact ce doriti. Daca nu stiti, alegeti unul unde sunt mai multe etichete. In majoritatea cazurilor, veti fi surprinsi de cunostintele vanzatorului. Nu de pomana ii spune “magazin specializat”.  
• Daca tot vrei sa cumperi ceva din Carrefour, Real, etc, tine minte: ia-le cat mai tinere! De exemplu in mai 2012 cauta albe din 2011 si rosii nu mai vechi de 2009. Nu te agata de cliseul “cu cat mai vechi cu atat mai bun”. Nu se aplica la vinuri de 20 de lei, ba chiar as zice ca nu se aplica la 90% din vinurile sub 20 euro. Daca stii unul sub aceasta suma- inseamna ca ai dat peste un chilipir.
• Daca esti din soiul care isi abandoneaza jumatatea in fata raftului de vinuri si nu te poti hotari ce sa iei, am un sfat pretios: cand nu-ti face nimic cu ochiul, cumpara un spumant! Macar asa va aprecia si altcineva(cat de cat) paguba inutila de a cumpara vinuri, cand petul de stramosesc se invecheste pe balcon. 
• Daca esti pasionat incerca sa cumperi vinurile mai de doamne-ajuta, pe care ti le doresti, direct de la crama. Numai pe Buzau-Ploiesti, cu scurte iesiri de pe national, poti sa-ti faci o colectie frumoasa. Dar atentie, ma refer la crame adevarate, nu la vinul lui nea' Ionel din Valea Calugareasca- 5lei litru, la pet.
• Daca iti plac vinurile straine atunci sa te ajute sfantul google (in 80% din cazurile comercializate la noi, o sa te intorci pe acest blog:)).
• Tot despre straine: nu cumparati Bordeaux, Burgundia, Rioja si alte apelatii cu nume celebre la preturi mici. Credeti-ma, sunt mai rele decat vinul de Vrancea la acelasi pret.
• Daca nu esti atat de pasionat, sau daca crama respectiva este in afara ariei de acoperire, atunci vei fi surprins ce poti face cu un mail. Sau doua.  Sau cu un telefon. Toti producatorii au distribuitori in zona ta. Sau chiar proprii oameni de vanzari. Daca nu iti pot furniza chiar ei vinul pe care ti-l doresti, mai mult ca sigur iti vor indica de unde sa-l iei.
• Uita-te la sticla: daca eticheta arata ca cele de pe vremea  lui Ceausescu e o posibilitate mare ca si vinul sa fie tot ca cel de atunci- adica prost. Faptul ca producatorul  are etichete modern si fatoase poate fi o indicatie a faptului ca investeste in propriul produs. Nu e o regula 100% eficienta, dar da de gandit.
• “Cel mai bun vin alb e grasa de Cotnari si rosu- pinot noir de Murfatlar”… Pentru circuitul turistic “amintiri din epoca de aur” va rog sa parasiti aceasta pagina.

• La Restaurant: Daca e cu staif si poseda sommelier, lasati-l pe acesta sa-si faca meseria. Nu ezitati insa sa refuzati vinul sau sa nu mai comandati alta sticla daca nu v-a placut. Daca locul unde sunteti este restaurant/pizzerie/sala de jocuri  puteti sa chinuiti ospatarul! Daca e o fata ingénua, cu 3 saptamani vechime in bransa- cu atat mai mult- e cazul sa ia contact cu realitatea!
• Uitati-va la pahare! Daca sunt din acelea turcesti, la 6,9 lei setul de 6, eu zic sa nu comandati vin. La asa pahare, asa vin si asa respect pentru consumator! 
• Conform zgarceniei carciumarului roman, pe meniul de vinuri va apare doar numele nu si anul vinului (ca sa nu tipareasca o pagina noua in fiecare an, va dati seama ce economie!).  In acest caz, nu ezitati sa intrebati ospatarul. In 99% din cazuri n-o sa stie, asa ca va trebui sa intrebe barmanul. In 80% din cazuri nici barmanul nu stie anul. Nu ezitati insa- daca ati inceput “sa faceti figuri” dati dovada de integritate si tineti-o tot asa:)
• Motivul pentru care e bine sa stiti anul nu este ca sa va dati mari cunoscatori ci pentru a evita surprizele neplacute. In cazul unui vin alb, sec sau demi, ieftin sau mediu, sansele sa-l gasiti in forma la mai mult de 2 ani de la imbuteliere sunt destul de mici. Plus ca putine restaurante au pivnita sau macar frigidere speciale. La roseuri nu mergeti mai mult de un an in urma. Daca se duce prospetimea, ramane o vata de zahar lichida, greu de inghitit. La acest moment eu n-as bea nici 2010, dar daca e nevoie, atunci na’…
• Daca restaurantul se respecta atunci se pot gasi in meniu si treburi onorabile. In acest caz, anul e din nou important, dar din alt motiv. Cu cat vinul e mai bun cu atat conditiile specifice din acel an au un impact mai mare asupra produsului final. De exemplu: Solo Quinta 2009 sau 2010 au fost/sunt vinuri vibrante, cu putin fizz. 2011, din pricipa aportului mai mare de chardonnay, a virat usor spre un vin mai elegant, dar parca nitel mai greu de apreciat in ocazii colocviale.  
• Daca niciun vin din oferta nu pare potabil, nu va framantati- e ok sa beti bere. Totusi e bine sa stiti cand sa va opriti- o portie de papanasi cu bere poate dauna sanatatii.

PS: Daca ati zambit un pic citind lista de mai sus trag nadejdea ca ma veti ierta pentru  tonul oarecum condescendent. Sunt convins ca multi dintre dvs. stiu (chiar mai bine decat mine) de unde, ce, si de ce trebuie cumparat si savurat un vin.

EDIT: Exista si un follow-up, dedicat alegerii vinului din vacanta petrecuta in tari straine.