
Despre Mount Ventoux, cred ca stiti cate ceva, e un varf stinger, la periferia Alpilor, de 1912 metri, caracterizat printr-un peisaj selenar, cu gol alpin incepand foarte jos. Primul om care a ajuns pe varf a fost, dupa toate probabilitatile, preotul interesat de stiinta si filosofie, Jean Buridan, la inceputul secolului 14. Nu stim daca a urcat pe jos sau in carca magarului care l-a facut cunoscut postaritatii. Petrarca ar putea contesta acest fapt, fiind si el un pasionat montaniard, ajuns pe varful Ventoux tot in prima jumatate a secolului 14, dupa cum aflam din Epistolae Familiares.
In zilele noastre, faima acestui varf este sustinuta de Turul Frantei, unde catararea sa este intotdeauna un moment important prin dificultate.

Pare si soft si puternic in acelasi timp, cu impresii olfactive interesante, florale , o evidenta vinozitate, dar si tuse saline. Nu este baricat, desi iluziile unui cubulet de ciocolata apar in gust. Poate mi s-a parut. In rest, vin curat, corect, cu tonuri de coacaze si capsune, acid, cu taninuri bine echilibrate. Finalul e destul de persistent, cu usoara astingenta dulce, de fructe de padure coapte bine si piper. Alcoolul e bine mascat. De la noi seamana in stil cu Paganus, vinurile de la DDM Urlati.
Bun si la masa, e robust, nu se sperie de sosuri si altele. Necesita aer- 30 minute, ba chiar decantare, existand depuneri de tartrati, nu foarte abundente, e drept. Avand o tenta rustica, temperatura de servire ar trebui sa fie mai joasa, 14-15C.
Un cru de Rhon foarte prietenos, atat cu buzunarul, la sub 6 euro pe butelie, deci sub 30 de lei, dar si gustativ. 84 pct.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine ati venit! Va multumesc pentru vizita si pentru dorinta de a intra in dialog. Va sugerez sa utilizati un ton firesc, fara cuvinte jignitoare. Pe cat posibil as dori ca ideile sa se refere la articolul de fata. Daca aveti ceva personal cu mine atunci nu va referiti la articolul de fata, intrucat nu am obiceiul sa scriu despre mine insumi.