Exista o sintagma in Craii de Curtea Veche care a facut cariera: "La Arnoteni! La adevaratii Arnoteni!". "Adevaratii Arnoteni" nu erau porecliti astfel pentru ca ar fi existat si nisti falsi Arnoteni, ci asa cum va relua cu umor Mircea Cartarescu problema, nu se stie de ce li se spunea asa cu exactitate, dar e obligatoriu sa spui "adevaratii Arnoteni", asa cum spui Ahile "cel iute de picior". Sau "adevaratul Ronaldo", cand ne referim la Ronaldo-brazilianul. Sau "nea Gigi". Sau "batranul Gepeto".
In aceasta ordine de idei trebuie sa raportez ca am baut "Adevaratul Dry Muscat de Jidvei". Nici acesta nu pare absolut dry, dar macar e anuntat ca e sec, si nu demisec cum ironic este etichetata celebra sticla asa-zisa "fata-n iarba". Enologul responsabil este Ioan Buia, "batranul Gepeto" al celor de la Jidvei, care iata, dupa multe, grele incercari (uneori si pentru noi!) a reusit intr-un final sa dea viata unei papusi.
Pot spune ca acest Pinochio e unul dintre cele mai intrigante/bizare vinuri romanesti pe care le-am baut. Pentru mine acest aspect e sinonim cu "interesant", dar nu cred ca toata lumea ar avea aceeasi parere.
Debuteaza cu un aspect auriu stralucitor, tipic. Nasul foarte bogat si intens este dominat de aroma de fondante de trandafiri (sau dulceata de trandafiri), urmata de alte tonalitati florale, miere si mere parfumate, polen, cremene si o ciudata nota secundara de ou crud.
Gustul e oarecum lipsit de fizz, probabil pentru a accentua panta eleganta pe care ar dori sa urce acest muscat ottonel. A nu se intelege ca are o aciditate precara. Doar ca nu are prospetimea manufacturata pe stil nou. Apar impresii de corcoduse galbene, gutuie din compot si citrice. Si asa ajungem la cel mai bizar final al unui vin romanesc. E dulce, acrisor, picant, astringent, toate pe rand si in acelasi timp. Note care dispar, tocmai pentru a reapare o inghititura mai tarziu. E o simfonie ciudata de carcei de vita, miere de salcam, creta, citrice, piper si minerale. Final foarte persistent, care provoaca salivatie si cere de mancare.
Un vin interesant, sculptat cu destula grija si maiestrie (chiar prea multa, zic unii), schimbator in pahar si distractiv de amusinat. Poate gandindu-ma la acest ultim aspect- ii replic 85 de puncte. Daca in loc de propriile ganduri as avea o discutie interesanta si cu potential in fata, atunci ar fi de 80-81. Si m-as gandi la muscatul sec "Cocosul" de la Recas, care e mai putin intens aromat si mai varatec.
Sa mai spun ca face parte din noua gama "Owner's choice" care contine doua "Ana" si doua "Maria". Mostra nu a fost etichetata, dupa cum vedeti, de altfel deduc ca si sticla va fi usor diferita (nu ca forma), cu o emblema in relief. Oricum eticheta si forma sticlei vor arata cam ca chardonnay-ul. Daca nu va place sa stiti ca patronul garanteaza satisfactia (asa scrie pe contraetichete).
Pana la urma, mare surpriza acesta crestere in calitate, chiar daca se pare va veni la un pret pe care nu-l vor putea plati prea multi.
Mie, in conditii de targ, mi-a placut mai mult muscatul de la Recas (cocosul intre vii, asta cu eticheta noua..:)
RăspundețiȘtergereDar trebuie tinut cont si de stilul Recas: mai upfront, fructat, intens, etc...
Din punctul meu de vedere cred ca am fost explicit:) Cel de Recas e doar "cocosul dintre vii". Inainte de 2011 nu era inclus in gama.
RăspundețiȘtergere