Producatorului roman de vin, cu respect

Internetul este un mediu dinamic. Atat de dinamic incat daca scrii ceva azi, peste cateva saptamani se perima. Am facut un mic experiment de cateva ori repostand pe facebook linkuri ale unor articole scrise de mine in urma cu un an sau doi. Au fost accesate de ca si cum ar fi fost scrise azi, ba chiar si comentate. E firesc intr-o oarecare masura. Si oamenii care te citesc se mai schimba si putini au curiozitatea sa se intoarca la originile blogului. Internetul desi pare vesnic, traieste intr-un prezent perpetuu. Pe de alta parte ceea ce scrii tu poate sa nu fie atat de transant si memorabil incat sa dainuie in memoria cititorilor. 

Mi-am spus de nenumarate ori, in trecut, opinia despre producatorul roman de vin. Prin lumina paragrafului de mai sus, o voi mai face o data. 

Vrea sa intelegeti ca acesta nu este un portret particular. Stiti desigur ca unii producatori au fost clasati aici ca fiind de partea buna a vietii si pentru ei am toata consideratia. Dar ar fi nedrept, chiar pentru ei, sa privim imaginea producatorului roman de ca si cum totul ar fi in regula. Industria vinului in tara noastra nu este cu nimic mai buna decat alte fatete ale tarii. Nu suntem in stare sa facem o autostrada cap-coada de 20 de ani si vrem sa excelam la vin.

Aud bunaoara ca furatul propriei caciuli este o practica de masa. Faci un vin remarcabil, de succes, dar se vinde rapid. Ca sa capitalizezi de pe urma lui, introduci repede un vin de calitate inferioara sub aceeasi eticheta. Din inertie, pana se prinde lumea ca l-ai "stricat", tot o sa mai scoti un ban. Am auzit un zvon cum ca intr-un astfel de caz s-a cumparat vin de la un alt producator. Care la randul sau a vazut in situatie un bun prilej ca sa scape de o cantitate de vin nitel mai vechi si nevandut, si aici e chiar misto!: de alt fel, din alta varietate decat comandase primul. Nu s-a prins nimeni ca-i de alt soi. Doar niste bloggeri pe care nu-i baga nimeni in seama, oricum. 

Un alt aspect este dezastrul care se regaseste in segmentul entry-level. Multe vinuri sub 20 de lei sunt improprii consumului. Vreau sa accentuez: multe! Daca cineva dintre dvs a calatorit in tari gen Franta, Spania sau Italia, sau in tari care fara a fi producatoare de vin sunt mari consumatoare (gen Marea Britanie, Belgia, Olanda), ramai bulversat de ceea ce pare calitatea vinului ieftin. E o chestiune de punct de vedere, desigur. Pentru noi pare bun, pentru ei e exact cum trebuie sa fie un vin de 2-3 euro: corect si baubil. Daca punem la socoteala faptul ca aceasta categorie de pret, in Romania,  este si cea mai larga si cu volumul cel mai mare, ne dam seama de dimensiunea dezastrului: avem o piata mutanta, care are rost doar in interior si doar pentru nivelul de cultura al consumatorului. 

Daca iti faci reclama agasanta cu grasa de cotnari si cu sange de taur ce etalon poate avea consumatorul? Si uite asa ajungem sa bem vinul cu apa, nu pentru ca ar fi vreo traditie pur-romaneasca, ci pentru ca de unul singur e prea rau, si cu rest de zahar- pentru ca zaharul ascunde multe, inclusiv izul bahlit de butoi nespalat cum trebuie.

De ce ar fi producatorul roman de vin altfel? De ce n-ar merge si la el "asa". De ce sa nu lipeasca si el fisurile cu superglue in loc sa le repare temeinic. Toata lumea face asa, de ce sa nu fac si eu? Uite si X are DOC de Dealu Mare, dar cumpara struguri din Vrancea? De ce sa nu fac si eu la fel? Si Y zice ca este grasa de cotnari si de fapt e un cupaj din 2-3 alte soiuri. Cine sa ma pedepseasca? Cine sa-si dea seama? Oricum lumea n-are bani de vin bun, iar daca ma iei la rost iti trag un calcul elucubrant despre cum mi-am compus pretul si de ce e atat de scump, cum platesc eu echipe de marketing si tre' sa le iau laptopuri si masini. Cum ospatarul e de vina ca-ti zice ca are numai vinul X, pentru ca tata lui X ii da bonus la dop, etc.

Si apoi urcam nitel si ajungem sus de tot. Sunt exclusivist, fac vin bun, si o sa repet treaba asta pana o sa ma crezi, editie limitata, am facut doar 34 de sticle de pe un hectar, de asta costa 100 de lei o sticla. Tu nu intelegi valoare vinului pentru ca esti un sarantoc, ai strans si tu 3 luni bani pentru cuvee-ul meu si cand l-ai desfacut te asteptai sa cante ingerii? Vezi ce ridicol esti? Vinul meu nu-i pentru tine! Este pentru snobul cu bani care vrea pe masa restaurantului etichete domnesti, vrea sa strige in gura mare "baiete, ada cel mai scump vin!". Si daca omul vrea cel mai scump vin, de ce sa nu i-l dau? Sigur o sa faca si vecinul x un vin cu 2 lei mai scump ca al meu. Si atunci? Scot o noua gama si mai scumpa! Nu intelegi tu cum merge treaba cu marketingul! Zici ca ai baut ceva din Chile la fel de bun ca al meu (ca mai bun nu exista!) la jumatate de pret? Ti s-a parut! Sau e o exceptie, o eroare! Lasa ca la anul ma fac si eu importator si aduc vinul asta si-l scot pe piata la exact acelasi pret ca vinul meu. Si o sa zici ca l-ai vazut in Belgia la juma' de pret? Ia-l de-acolo, baiete! Ce mai bangui acolo? Ca ai vazut supervinul meu mai ieftin in strainatate? Nu intelegi cum vine asta? Pai stai sa-ti explic: voi sunteti prosti si nu stiti cat face vinul meu de fapt, aia de acolo stiu, si nu pot sa-l vand cu cat vreau eu, ca sunt pline rafturile de autraliene la aceeasi calitate, mult mai ieftine.

Si ar mai fi destule, dar m-am plictisit sa le desfasor: branding abisal, lipsit de orice orizont, cu 24 de game diferite cu vinuri asemanatoare, descriere senzoriala pe contraeticheta copy/paste de pe internet, feteasca care merge cu scoici St. Jacques, si tamaioasa cu deserturi din bucataria germana, sau si mai bine contraetichete comune tuturor gamelor, denumiri comerciale imposibil de pronuntat, sau atat de comune incat le uiti instantaneu....

Nu exista morala pentru cele de mai sus. Exista doar dezamagire si o farama de speranta. Cam asta-i spiritul romanesc, nu-i asa?