Tohani...Exista un revers atunci cand esti producatorul ilustrului Sange de Taur. Anume ca nu te ia nimeni de soiul meu in serios. Poti sa spui "stiti...am investit in tehnologie, l-am adus pe Michel Rolland, facem doua green harvest si doar 1000 de litri la hectar". Trebuie sa fii pregatit sa primesti raspunsuri de genul "Ihi, sigur ca da. Si cum se chema vinul asta de 10 hectolitri/hectar? Cumva Sange de Taur Superforte?"
De aceea am citit cu mirare lista castigatorilor de la Concursul Vinul.ro 2011. La vinuri rose seci de 5-10 euro, o busuioaca de Bohotin Princiar Special Reserve facuta de Domeniile Tohani, an 2010, a obtinut medalie de aur fiind al doilea vin al categoriei dupa Rose-ul bulgaresc Enira 2010! Mai sa fie...
Fiind sfarsitul anului 2011, un rose din 2010 ar fi trebuit sa se afle deja pe piata. Investighez problema si descopar vinul respectiv, cu numele si prezentarea ilustra, in cutie neagra, cu eticheta neagra in forma de scut. An? Incert. Ma chinui sa intorc sticla in cutie. Vad contraeticheta. E demisec si anul e in continuare incert. E imbuteliat la sfarsitul lui 2010. Nu cred ca asta e, imi zic. Daca e sa cumpar un vin de la Tohani, vrea sa fiu sigur ca este cel care a castigat ceva la un concurs organizat de oameni in care am incredere.Mai trec niste saptamani si ce vad in Selgros? Niste sticle cu etichete de fier forjat:) Stiti versul Parazitilor "daca sticla era de fier, ce brand aveam"?
Pai chiar, ce brand? Se numeste "Princiar". Are un scut manufacturat dintr-un soi de aluminiu, care imi aminteste de soldateii teutoni din plastic, cu care s-a jucat orice copil inainte de revolutie. "Teutonii" erau mai scumpi, se gaseau greu si nu se puteau compara cu soldateii obisnuiti de WWII, verzi si cu suportul instabil, pe care trebuia sa-l lipesti vesnic cu "prenandez", ca superglue nu exista pe vremurile acelea. Teutonul- mai ales cel calare- era o raritate si avea firesc- o valoare mare. Raportul de schimb cu alti soldatei ii era net favorabil. Valuta forte, ce mai.
Pe langa acest aspect, deducem ca soldatelul respectiv este anglo-saxon, pentru ca vinul se mai numeste si "special reserve", semn ca vecinatatea cu Halewood le-a dat idei nu prea originale. Vinul e demisec, ceea ce ma face sa ma gandesc ca ori au trimis la consurs o sticla fara eticheta pe care au scris cu pixul "sec", ori a fost alt vin, ori cei de la Vinul.ro au asimilat roseul demi in clasa sec.
Acuma, dupa ce i-am facut cu oua si cu otet, trebuie sa spun ca vinul e rupere! Nu ma asteptam la asa ceva de la Tohani! Are tot ce-i trebuie, mai putin tipicitate de busuioaca. Nasul aduce o prospetime entuziasmanta din care descoperim indicii de coaja de lamaie si grapefruit si doar ceva mic ierbos. Fara lac de unghii, acetona, alcool. Gustul e plin, usurel dar adanc, provensal, cu tuse de fructe rosii de padure si cirese albe. Aciditatea e super, exista si un usor fizz. Nu exista trandafiri, decat daca tinem mortis sa asimilam o usoara note vegetala cu petalele de trandafir (din soiul aspectos, dar fara parfum). In rest, ce mai, ca la carte! Finalul e persistent, cu tuse dulci acrisoare de coacaze rosii, fragi si un usor capat de linie dulce-amarui, in stilul pulpei de grapefruit. Absolut decent si chiar mai mult decat atat! Restul de zahar nu iese din context, alcoolul sta bine ascuns printre fructe.Ii cred pe cuvant ca este busuioaca de Bohotin, ma indoiesc ca cineva isi poate da seama de asta dupa rezultat. Poate de aceea eticheta zice "Rose de Tohani" si nu "busuioaca de bohotin", cine stie. Si in afara de asta: este sau nu este cules tarziu? Adica vad ca in cuvinte zic ca e late harvest, dar regulamentar vorbind zic ca e doc-cmd. Nu ca ar face mare diferenta, dar un pic mai mult profesionism n-ar strica.
Dar parol, la 25 de lei (Selgros) e chiar un best-buy, in lumea rose-urilor mioritice. Se gaseste pe acelasi nivel cu vinuri care costa cu cel putin 10 lei mai mult.
82 pct.
Si din pacate, ca si in in cazul Murfatlar si a altora, apare intrebara cu Sange de Taur..:))
RăspundețiȘtergereSincer nu am cumparat niciodata ceva de la ei (din ce imi aduc aminte)...desi am inteles ca in ultimul timp s-au mia dat pe brazda.
P.S. Sa stii ca mai era si indienii cu cowboy-ii care stateau binisor pe cal. Soldateii intr-adevar erau umplutura si de aceea eu ii foloseam la figuratie..:))
Deci sa-mi fac drum la Selgros de sarbatori... Dupa ce review ai scris crezi ca vor mai avea stocuri pana atunci :) ?
RăspundețiȘtergere@Dan: soldatei, memories...Cel mai simpatic soldatel modeieval pe care il aveam era un tip burtos, barbos cu un pistol la cingatoare. Iti dai seama ca il chema Taras Bulba:)
RăspundețiȘtergere@Vinuldioncluj: Eh, nu cred sa aiba probleme de cantitate. Doar e Tohani. Si oricum, influenta noastra este overrated:)Desi trebuie sa spun ca blink-blink-urile astea vand. Eram in Real si o doamna a cumparat mai multe special reserve-uri din astea. De cadouri, ma gandesc...
@George: Cred ca ii mai am si acum prin casa... ia sa fac un inventar..:))
RăspundețiȘtergereBine ca nu a luat Sange de Taur...Asa ca prefer si asa ceva pana la urma.
Am vazut in Bulgaria un merlot cu eticheta metalica. Ghici cum se chema? Rothenberg! :))
RăspundețiȘtergereFantastic. Ca sa fie coincidenta completa era tot merlot...
RăspundețiȘtergereHmm..chiar nu-i rau. Foarte bine integrat zaharul, bagi mana-n foc ca-i sec. Fizz-ul s-a potolit, pe al meu scrie ca-i imbuteliat in FEb 2012. Toate vintage-urile sunt atipice in materie de BB Tohani. E un 2003 la crama care se tine inca bine de tot, cu o A-tipicitate foarte interesanta. Tot asa, fara trandafiri. La IWCB a luat locul 2 din...2 - nu stim daca s-a mai prezentat cineva, iar Enira 2010 e un roze cu staif. Am gustat azi 2011-ele si nu mai are aceeasi aciditate si complexitate. (in paralel a fost treaba: 2010 cu 2011).
RăspundețiȘtergere