In ciuda faptului ca sunt un avid cititor si cumparator de carti de bucate si nu scap un post al prietenilor bloggeri gastro, experienta mea in bucatarie este deosebit de redusa, ca sa ma exprim elegant. Nu am exercitiu, chestiune paralizanta cand vine vorba de pregatit ceva. Lucruri elementare, cum ar fi sa tai legumele pentru o salata, imi iau foarte mult timp...De aceea, ocazional, trebuie sa-mi maschez inabilitatea (si astfel sa-mi mai salvez din prestigiu) prin preparerea de treburi "savante". Niste oua prajite arse il fac penibil pe bucatar, dar daca nu-i ies retete mai ciudate este salvat oarecum.
Zilele trecute a fost momentul ficatului de gasca cu confit de ceapa. Ok, confitul de ceapa l-am cumparat de la magazinul lui Razvan Avram, cat am fost in Iasi.
Costachel spunea ca oricine il poate face. Se prea poate, dar eu nu sunt oricine:).
Bun, sa incepem. Se scoate vinul, confitul si ficatul din frigider. Se lasa sticla sa se aclimatizeze. Inteleg ca nu-i bine sa pui lichide reci in cele fierbinti, se pot intampla dezastre. In prealabil o puteti deschide si gusta. Trebuie descoperit daca e potabil. Nu vrem sa stricam mancarea cu un vin prost, nu-i asa? Gata, lasati paharul din mana! E ok, alb, aromat si dulce. Bun! Se spala ficatul, se pune intr-un castron, se adauga lapte. Sigur, puteam sa pun vin, dar sa fim economi. Mai adaug, probabil lipsit de orice fundament gastronomic, cateva picaturi de esenta de rom, pe care am zarit-o intr-un raft, cand am deschis usa frigiderului. Se pune la rece doua ore, cat iesiti cu copilul la plimbare, scrieti un blog, sau omorati niste monstri la calculator. Nu va uitati la realitatea, antena 3 sau sport.ro- se va taia sosul!
Ashea...Se scoate o tigaie sau o oala cu diametrul mic. Se pune pe foc, se taie un cubulet de unt. Ne uitam la el, si in ciuda prudentei medicale, ni se pare prea mic si mai taiem o bucata din pachet. Le aruncam in tigaie sa se topeasca. La foc mare. Se scoate ficatul. Daca aveti fois gras, draga miliardarilor excentrici, veti fi uimiti de castigarea in volum, daca folositi un ficat de la o gasca/rata provinciala, veti fi mai putin uimiti. Se strecoara, se arunca in tigaie. Foc mare, cum am spus. Tineti asa pana se rumeneste bine, ba chiar capata nitica arsura. Se intoarce ficatul, se adauga vinul, aproximativ un pahar, daca mai aveti. Se pune repede vinul la frigider, sau chiar la congelator, ca nu mai e mult. Se da focul la mic. De aici incolo ficatul se va fierbe in vin. Puteti adauga putina faina, amestecand pana se dizolva. O sa ingroase sosul. Se mai tine pe foc cam 10 minute. Sare, piper, alte condimente dupa gust (un praf de paprica iute imi vine in minte).
Se asambleaza dupa inspiratia fiecaruia in farfurie. Un ficat. O lingura de sos. O lingura de confit. Scoateti vinul de la rece. Voila! Bon Appetit!
Extra: In loc de vin se poate folosi Amaretto. In loc de confit de ceapa se pot folosi felii de para inecate si inmuiate in sosul preparat (pe ambele le voi incerca data viitoare). Si in loc sa-l faceti chiar voi, il puteti manca la restaurant, etc.
A fost destul de bun, recunosc cu modestie. Vinul folosit in excentrica mea calatorie in lumea luxurianta si necunoscuta a bucatariei a fost
Tamaioasa Romaneasca "Suav" 2009, produs de Senator Focsani, IG Husi, 11,5%, dulce.
Culoarea este aurie rezervata, culoarea verighetei, ca sa spun asa. Nasul este suav, nimic de zis, trandafiri, flori de tei, polen, fructe coapte (para- no.1, mere, caise, mango), miere.
Gustul continua impresia de fruct dulce, cu para din compot, pepene, mar ionatan. Mult zahar, dar contrabalansat de aciditate si prospetime. Finalul este extravagant, dulce tamaios, cu note usor amarui de coaja de para si o farama de condiment si ierburi aromatice. Lung, persistent.
Imi place ce fac cei de la
Senator, in ultima vreme. Dupa gama Monser, in care se gasesc unele vinuri mai degraba corecte, noile game lansate sau in curs de lansare denota efervescenta creativa. Sigur ca unii pot spune ca rochia de pe eticheta e luata dintr-o baza de imagini free, dar nu scria pe site-ul acela ca trebuie s-o pui pe o eticheta de vin, sa lipesti eticheta respectiva pe o sticla cu o forma destul de
stilish, si s-o umpli cu un vin bun, suav, deci conform cu conceptul. Sigur, e o gama destinata doamnelor, si indiferent cate contraexemple putem gasi, sa fim realisti si sa acceptam ca cel putin in Romania, statistic, doamnele prefera vinul alb, dulce.
Din cauza bogatiei aromatice si a zaharului mi s-a parut genul de vin de "un pahar", ca doar doamnele nu beau cu ulcica. E bine lucrat, are un scop precis si nu e din cale afara de alcoolizat.
In rest, trebuie sa marturisesc ca am dificultati in a-l puncta. Ei bine, nu atat de mari incat sa nu scot din joben 82 pct, he he:). Nu este extraordinar de complex, dar nici nu are defecte evidente, unde mai pui ca aromele sunt directe si bine definite. Poate de aceea a primit 90,5 pct la IWCB 2011. Prospetimea face fata zaharului. Costa 21 de lei si deci are un raport pret calitate foarte bun.
