Lucruri Bune la Crama Stirbey (II): Vinurile

In articolul trecut am pus in scena degustarea, acum a venit vremea notelor de degustare si a impresiilor generale. Stiu ca unii privesc cu suspiciune meticulozitatea de a-mi nota impresiile despre vinuri oriunde ma duc (si este posibil), dar patru sute si ceva de posturi in 2 ani si peste mia de vinuri degustate nu apar la aceasta adresa din spuma marii. In orice caz, sper sa va fie de folos.

Vinuri albe:

Cramposie Selectionata 2010- pere, mere, si un final etern de suc de grapefruit. Plin, racoros, proaspat, autentic. Este cea mai buna cramposie din lume! :)

Feteasca regala 2010- limeta, mar verde, citrice, caisa, piersica, aciditate foarte buna. Tot un vin racoros, de vara, cu care nu puteti da gres. Ati zice ca nu are sanse de invechire, ca e un vin de an, caruia prospetimea ii dispare dupa un an-doi, si ia cu ea tot ce e placut. Ei, la degustarea surpriza de la finalul vizitei, ni s-a dovedit contrariul. Un vin alb, de 30 de lei, cu potential de invechire? Am innebunit, nu?

Sauvignon Blanc 2010- citrica, ananas, pipi de pisica (sunteti in delir, asa-i?), mi s-a parut ca nitel mai trupes i-ar fi stat mai bine. Proaspat, tipic, bun, oricum. Razvan Avram a semnalat foarte corect asemanarea in nas cu SB-ul argentinian Michel Torino, gustat si apreciat la un Goodwine (noiembrie 2010).

Cuvee Ileana 2009- un vin mai accesibil, de gasit in hypermarketuri, un cupaj de sauvignonasse si cramposie, mar, pepene galben, limeta, destul de bogat si proapat. De baut acum.

Tamaioasa romaneasca 2010 sec- nas tipic, cu boaba de strugure coapta dar si iz citric. In gust apare zarzara, piersica necoapta, boaba de muscat. Ca si sauvignonul e parca nitel apoasa, sau poate prea obisnuit fiind cu dulcele tamaioasei, varianta sec imi sugereaza ca-i lipseste ceva. In orice caz, este in prima linei la start, la formula sec.

Feteasca Regala Genius Loci 2007- stiu ca lumea o lauda, dar mie unul mi se pare ca ceva lipseste aici. Gustativ e un melanj de mar, citrica si note puternice de baric (cu toate bunele sale), dar aciditatea pare redusa, iar vinul e usor dezechilibrat.

Sauvignon Blanc Vitis Vetus 2009- imi pare rau ca m-a prins excursia aceasta intre facturi, adica fara bani, pentru ca altfel luam zeci de sticle:) Asa jumatatea de pahar mi-a spus ca e cel mai bun alb pe care l-am incercat la Stirbey, si la 48 de lei la crama este o afacere. Superb, seducator, complex. Soc, grapefruit, ierbos si plin, comparativ cu ruda sa "simpla". Aciditate excelent integrata. Aminteste oarecum de Solo Quinta, acelasi registru de prospetime si finete.

Tamaioasa romaneasca 2010 dulce- nasul e identic cu varianta sec, are aciditate ,poate ceva mai rezervata decat la 2009, sau poate zaharul e mai abundent. Acelasi finish tonic, surprinzator, cu impresii seci. Zaharul ii da corp si o voluptate specifica. Sta tot in primul rand pe grila de start.

Vinuri Rosii:

Novac 2009- culoare tinereasca, rosu-violet, aminteste de o prajitura de casa, pudra de cacao, visine, fructe rosii. In gust- afine, cireasa, fructe de padure dulci- oricand binevenit pe strada mea.

Negru de Dragasani 2009- rosu-purpuriu, condiment, piele, tabac, fructe rosii. In gura aduce note de lemn parfumat, fruct dulce, tuse interesante de nuca sau aluna de padure, corpolent si cu un final foarte condimentat.

Merlot 2007- nas de merlot proaspat, de boaba de strugure coapta, gust tipic, dar inca neasezat, cu note stridente de lemn.

Merlot Reserva 2007- acelasi nas, rustic, prospat, are un corp de fructe rosii, suculente, si pare o reala evolutie fata de varianta mai putin rezervata.

Cuvee Bratianu 2007- un blend pe baza de feteasca neagra(85%), in care pruna uscata face legea. Exista si o astringenta bine educata ce aminteste de gustul porumbelor, sau o pruna natur inca necoapta in totalitate. Valoare buna. De gasit in hypermarketuri.

Cabernet Sauvignon 2007 (in insemnarile mele- 2009, dar e posibil sa ma fi inselat, dupa cum spune Cosmin Grozea)- o prima impresie frumoasa, un vin stralucitor, mai moale si mai delicat decat ma asteptam, in coordonate oneste si tipice pentru acest strugure, dar binevenit oricand la masa mea.

Sa mai amintesc noul rose 2010, si in aceasta recolta la fel de crocant, sec si usor amarui, un rose pe baza de cabernet, cu o racoritoare prospetime. Mi-a facut pofta de o salata verde:). O optiune serioasa pentru orice iubitor de roze.

Poate asteptati o concluzie generala. Ei bine, iat-o: toate vinurile Stribey sunt diferite, cu personalitate, usor de deosebit, par ca-si doresc cu tot dinadinsul sa pastreze tipicitatea de soi. Toate sunt de calitate buna, peste medie, iar raportul pret calitate oscileaza de la corect la bun. Sigur, unii pot spune ca vinuri precum Negru sau Novac sunt nitel cam scumpe (pe lista- 58 lei), dar hei! sunt cele mai bune reprezentante ale soiurilor lor, nu numai din Romania, dar si din galaxie! Iar concluzia concluziei ar fi ca daca aveti de ales doar doua vinuri pe care sa le gustati, cate un alb si un rosu, as zice ca nu puteti gresi cu Cramposia si cu Novacul. Sunt de ale locului, nu alta.

Ca si cum frumoasa "biblioteca" de mai sus n-ar fi fost destul de plina, Oliver Bauer, vinificatorul sef al cramei, ne-a facut o frumoasa surpriza de a ne oferi o degustare pe orizontala a vinurilor din anul 2005. Miza a fost de a dovedi ca se pot produce vinuri bune, care pot castiga prin invechire, chiar si in ani dezastruosi (cum-fapt notoriu- a fost 2005). Daca faci vinuri de calitate, nu vei obtine aceeasi cantitate, si vei munci mai mult pentru ca putinul produs sa se ridice la cote acceptabile, dar asta nu inseamna ca ar trebui sa ne ferim de acesti ani sau sa ne alungam complet din minte ca vinurile in aceste conditii obtinute nu pot evolua.

Ordinea a fost urmatoarea:

Feteasca regala- n-as fi banuit ca o feteasca regala poate evolua astfel. Evoluata, ca un chardonnay de lume veche, cu bogatii de nuca, miere, condiment, nuante oxidative frumos integrate. Sigur aciditatea s-a moderat de mult, iar fanii vinului proaspat, de vara, n-o sa gaseasca aici vreo satisfactie. Totusi marturisesc ca transformarea acestui vin in cei aproape 6 ani de la producere m-a pus pe ganduri.

Sauvignon Blanc- inca are prospetime, cu note citrice, de mar verde, taninos pentru un alb. Se tine bine.

Vinurile rosii s-au subtiat destul de mult, culoarea, desi frumoasa, cu indicii de maturitate, dar nu de imbatranire, a devenit mai putin intensa.

Novacul m-ar putea pacali ca este un pinot noir. Culoare, corpolenta, delicatetea, toate indica in aceasta directie. Interesant.

Negru de Dragasani- un nas floral extraordinar, un adevarat buchet pe care nu l-ar refuza nici o femeie. Cam subtirel, apos. De altfel toate vinurile, cele rosii, in special, poarta acest "stigmat" al unui an deloc favorabil.

Cabernetul nu este deloc extraordinar, dupa spusele lui Oliver, dar nu toata lumea a fost de acord. Vinul poseda note vegetale si de ierburi aromatice bine evidentiate, de ardei verde, rozmarin, radacinoase usor amarui.

Merlotul s-a tinut cel mai bine. Miroase incantator (ca toate rosiile din serie), aduce note frumoase de vin matur, dar poarta si el o subtirimea nefericita a anului respectiv.

Oliver Bauer si-a demonstrat ipoteza, cel putin prin papilele mele. Daca anul nu a fost reusit, asta nu inseamna ca trebuie sa aruncam vinul sau sa nu-l bem, doamne fereste!, ba chiar, daca este facut cu simt de raspundere, are si un mic viitor!

Degustarea s-a inceiat cu o premiera, degustarea unui spumant din feteasca regala (alta premiera dupa cel lansat de curand si avand ca baza cramposia) aflat inca in gestatie. Si va mai sta asa cativa ani. Inca drojdios si naravas, a cucerit o parte a asistentei prin efervescenta si fructozitatea sa.

In rest, la un pahar inainte de plecare, Oliver mi-a suportat intrebarile dispuse la limita dintre naiv si incomod, ba chiar nu m-a injurat cand i-am sugerat sa produca si un spumant dulce. Dar de facut nu-l va face, in vecii vecilor:)

Intors in Dragasani, am luat la cunostinta cu dimensiunea "mamut" a unei pizza, dintr-o taverna recomandata de sofer. Probabil, judecand dupa marimea placintei italiene, daca au fost mamuti prin partile Dragasanilor, n-au indestulat prea multi neanderthalieni. Dar Taverna Karma (cum ii spune stabilimentului) este interesanta in categoria ruin-pub (intentionat si...mai putin intentionat), plina de vechituri, unele inutile si interesante. Hotelul Max, din centru, s-a dovedit un loc de odihna nou si curat, mi-a placut mobila masiva, cum rar mai gasesti si la case mai mari, dar si pretul decent de 100 lei pe camera dubla. A doua zi, o scurta plimbare prin centrul orasului, mi-a lasat impresia de targ plin de spatii verzi, curat, cu multe cladiri vechi, boieresti. Piata orasului are niste hale foarte asemanatoare cu halele vechi din Galati, ca si din alte parti presupun, de sfarsit de secol 19, cel putin asa pareau din departare. Am gasit si magazinul Casei Isarescu, da- acel Isarescu, si m-am pricopsit cu un box-set continand o cramposie si un negru de Dragasani, vinuri aflate acum in teste, si despre care va voi vorbi in viitorul apropiat.

A fost o excursie placuta, obositoare, care a intins lantul logistic al tihnitei mele existente, ca orice blitzkrieg enologic. Dar dupa ce oboseala se stinge, ramane o tusa melancolica care ma indeamna sa revin. In fond ce sunt 6-7 ore si cateva sute de lei? :)

credit foto: 6,8- avram.ro; 7- cazancuvin.ro; restul- Lucruri Bune via Sorin Pamint