Vinurile spumante sunt bauturi care insotesc un episod special. Nu suntem italieni sa bem prosecco la micul dejun. Nu bei sampanie in fiecare zi, nu-i asa? Sau daca bei, asta e o psihopatologie in sine* .
De regula, orice om scoate sticla de sampanie la ocazii deosebite. Asa am facut si eu, in masura in care simultaneitatea aniversarii, a onomasticii si a serii de Inviere poate fi considerata speciala, si atunci nu este de mirare ca mi-am intampinat invitatii cu un pahar de spumant Prince Stirbey, un vin pe cat de deosebit, pe atat de greu de gasit. A fost produs doar in 5000 de exemplare, si cine stie cate au mai ramas in lunile trecute de la lansare.
Este un extrabrut si un “brut nature”, ceea ce inseamna ca nu i s-a adaugat zahar in timpul fermentarii secundare in sticla. Am cateva nelamuriri in legatura cu terminologia si cu procesul de productie, dar o sa investighez problema mai indeaproape pe 1 mai, cand, cel mai probabil, ma voi reintalni cu acest spumant (dar si cu cei care l-au creat), chiar la el acasa.
Vinurile spumante au alte reguli de apreciere decat cele linistite, cum ar fi perlarea si efervescenta, sau dimensiunea si persistenta bulelor, dar per ansamblu principiul echilibrului si al bunului gust (si simt) se aplica si aici. Daca vinul iti sugereaza finete si echilibru, fiind in acelasi timp prospat si tonic, e de bine. Daca seamana cu o bautura carbogazoasa alcoolizata, atunci nu este atat de bine, si mai mult ca sigur de la un pahar in sus veti resimti “binefacerile” sale.
Din fericire, dar deloc surprinzator, spumantul celor de la Agricola Stirbey, din Dragasani, face parte din prima categorie. Ce m-a frapat (potrivit cuvant relativ spumantelor, nu-i asa?) a fost asemanarea greu de perceput la alte spumante, intre vinul de baza- obtinut in acest caz din cramposie selectionata si spumantul in sine. Aceleasi coordinate aromatice. Totusi printre notele fine de drojdie, carbonatia favorireaza una in special- cea de para. Atacul te surprinde. Nu este atat de energic si acid precum la alte spumante incercate. Este mai domol, mai usurel, fapt care ma face sa ma gandesc ca nu este destinat invechirii. Nuantele de mar si suc de grapefruit indulcit, sustinuta de senzatia revigoranta, fina, data de efervescenta, creaza un spumant foarte nimerit aperitivului, tonic si cu foarte putin zahar, cum sta bine spumantelor de clasa. Am remarcat, fara a fi vreun expert, ca spumantele extrabrute, care au sub 6 g zahar/litru, par mai fine si elegante decat rudele ceva mai dulci- brut sau sec.
Pret aproximativ: 80 lei. Punctaj: E bun:)
*Stati cu ochii pe Lucruri Bune in viitorul apropiat, pentru o trecere in revista a bulelor romanesti!
Din cate am inteles, acest Stirbey este pe 0 gr. zahar...
RăspundețiȘtergereAsa am inteles si eu, dar totusi extrabrut(pana-n 6) e altceva decat brut natural(pana'n 3). Asta nu prea inteleg eu, cum poate fi si una si alta.
RăspundețiȘtergereIn fine, poate la noi terminologia a altfel decat la ei:)
Mda, o fi ceva cu terminologia
RăspundețiȘtergereN-am avut onoarea sa-l intalnesc pe Prince Stirbey.Astept cu nerabdare urmatorul post depre bulele romanesti.
RăspundețiȘtergere@Lilly: e un spumant foarte fin, si, daca nu ma insel, unul dintre foarte putinele extrabrute (doar Jidvei mai face unul). Doar ca si pretul e pe masura.
RăspundețiȘtergereDe celelalte in viitorul apropiat, in masura acumularilor cantitative:)
Zero zahar se refera la faptul ca nu a fost adaugat zahar dupa degorjare. Vinul final are sub 2 g zahar rezidual.
RăspundețiȘtergereAha, deci incepi sa te dedai la placeri burghezo-mosieresti.
RăspundețiȘtergereCa sa revin la spumant, nu mi s-a parut asa simplut aromatic, insa in rest sunt de acord cu descrierea si concluzia finala. :)
@Raluca: Multumesc pentru lamuriri:) 2 grame? Wow. Nu prea vezi asa ceva.
RăspundețiȘtergere@Sunmirror: cand ma duc la cumparaturi si nu ma hotarasc ce vin sa iau, aleg un spumant:)