Incantation Limited 2008

The Sunset Limited este un film de televiziune produs de HBO, cu doar doua personaje, interpretate de Samuel L. Jackson si Tommy Lee Jones, care asigura si regia. Filmul este un talking-movie, ecranizare a romanului dramatic omonim (“The Sunset Limited- a novel in dramatic form”) a scriitorului american Cormac Mc Carthy, cunoscut mai ales datorita emotionantei povesti din The Road pentru care a primit premiul Pullitzer in 2007. Nu putem uita No Country for Old Men, ecranizat de fratii Coen cu oscaruri pe toata linia. Ambele romane au fost traduse in romana, primul la Humanitas, al doilea la Polirom.

Mc Carthy se pricepe la dialoguri. Cand structura narativa este compusa 99% din dialog, si asta fara sa te alunge din fata ecranului, a scenei sau a paginii, inseamna ca scriitorul stie cate ceva. Doi oameni cat se poate de diferiti stau o noapte fata in fata si vorbesc. Nu discuta nimicuri tarantinesti, ci miza este viata sau moartea. White (Tommy Lee Jones) este un profesor a carui tentativa de suicid, destul de prozaica- aruncatul in fata metroului, este impiedicata de Black (Samuel L. Jackson), un om de serviciu aflat prin preajma. Asta subintelegem pentru ca toata actiunea se petrece intr-o camera a apartamentului decrepit a celui din urma, si nu este altceva decat incercarea de a-l convinge pe sinucigas de inutilitatea gestului. Cam aceasta este miza povestii- infruntarea cu argumente filosofice, teologice si culturale dintre un om de serviciu, ucigas, fost puscarias,caruia pe un pat de spital i-a vorbit Dumnezeu, si un sinucigas educat, cult, ateu, deziluzionat si dezamagit de lumea inconjuratoare.

N-o sa va spun ca este cel mai bun script din lume sau ca profunditatea dialogului o sa va schimbe viata, dar e reconfortant sa afli ca se mai fac filme care sa nu se poata urmari cu sonorul dat pe “mute”. Am vazut atatea filme fara sonor in ultimii doi ani, de cand s-a nascut fiica-mea, incat mi-am dat seama cam cat de multe pelicule sunt dependente de resorturile emotive pe care le trage ca un papusar regizorul. O scena romantica fara viori in spate, o pastisa de suspans fara sunete infricosatoare? Te pufneste rasul! Incercati sa vedeti astfel de filme fara sonor si veti trage linie in ce priveste jocul actorilor, calitatea scenariului, si desigur a intregului edificiu.

Din fericire, nu a trebui sa citesc pe buze 90 de minute. L-am vazut la calculator cu castile pe urechi. Mi-a amintit de uriasul 12 Angry Men si chiar de distractivul A Man from Earth.

Aceasta poveste despre moarte si lipsa cronica a sperantei m-a facut brusc mai plin de viata, a iradiat o clipa, in mine, zacamintele neexploatate. Si pentru asta ma simt dator sa va recomand acest film.

Ma simt dator sa va recomand si vinul care m-a acompaniat si care n-a dezamagit. El se numeste Incantation, este din 2008, produs de Domeniile Urlati, si este un asamblaj de feteasca neagra, cabernet si merlot, 14% alc, 2000 de sticle produse. Pe mine m-a delectat sticla 609. Nu stiu daca face 100 de lei, pentru ca nu i-am platit, credit Rares Marinescu (unul dintre actionari).

Culoarea este rosie-purpurie intensa. Nasul indica un vin extractiv, glicerinos, si aduce note placute de lemn parfumat, flori uscate, scortisoara, piper, morcov ras (that’s a first!). Gustul indica un mix de easy-drinking si profunditati nebanuite: senzatii dulci de dulceata de cirese amare, ciocolata, visina, pruna, cafea, tutun, usoare note iodate, minerale (praf de creta), cerneloase, care apar dupa vreo doua ore de aerare. Finalul este ridicol de lung, cu senzatii zemoase de cireasa coapta si dulci, cu fructe confiate- curmala si pruna.

Tanini fini, destul de abundenti, aciditate mare- indicii ale unui potential de invechire mediu, un vin de corpolenta medie crescatoare, care evolueaza in pahar. Desi baricat 9 luni, trebuie spus ca influentele lemnului sunt evidente dar deloc deranjante, si a nu se confunda influenta pe care lemnul o are asupra vinului cu notele stridente de lemn cu care ne-au obisnuit sud-americanii, ca tot am in memorie Trio sau Max Rezerva. Mi-a placut, dar din pacate, din cauza pretului si a numarului mic de sticle produse- este putin probabil sa ma mai intalnesc cu el. Eu as trimite vinul acesta la Wine Advocate si Wine Spectator. Am banuiala ca ar fi pe gustul lor.

87 pct.