Am fost la SERVE si am baut vin

Ganditi-va cum ar fi sa va faceti un hobby din vizitarea fabricilor de profile pvc. Sa ramaneti singuri, fata in fata cu profilul de plastic, sa-l mangaiati, sa-l ciocaniti, sa evaluati culoarea si impresia generala. Sa scrieti pe blog ca profilul 1 e ok, dar profilul 4 e cam nerafinat si mai are nevoie de ceva munca. Palpitant, nu?

Din fericire, fara a minimiza cumva importanta tamplariei pvc, cramele sunt cele mai cool fabrici din lume. Pe langa sentimentul de plenitudine si comuniune cu universul pe care ti-l lasa produsul finit (da, sunt un pic ironic acum), in ele este curat, ordonat, civilizat, atat de curat si de civilizat incat contrasteaza cu drumul plin de gropi de pana la crama, cu caruta plina de vreascuri depasita cu greu, si cu parloaga de dupa gard, de unde incepe si pentru multi se si termina- Romania profunda si adevarata (din pacate).

Asa a fost si sambata 4 decembrie cand am ajuns la marginea comunei Ceptura, la Cramele SERVE, societate patronata de un conte corsican, a carui familie are ceva experienta in producerea si vanzarea vinului- Guy Tyrel de Poix - primul investitor strain din industria vinului romanesc (inca din 1994). Am fost intampinati cu umbrele de catre Dan Savulescu (mai mare peste marketing), plimbati prin zona de Aurel Rotarescu- vinificatorul si tatal vinurilor Serve, indrumati de doamna contesa Mihaela de Poix si d-l Louis Heriard Dubreuil- director comercial.

Ce ni s-a pregatit a fost diabolic, aproape peste puterile mele (am zis “aproape”), dar impreuna cu ceilalti bloggeri (Alin, Ciprian, Horia, Razvan Avram, Pivnicerul si vestik-ii lui, discretul incaunvin- atat de discret incat spre rusinea mea, l-am identificat vizual doar dupa citirea cronicii lui Alin, si jovialul Chinez, chinez ca orice maramuresan, adica), cu somelierul Sergiu Nedelea, si cu Vinul.ro, in frunte cu Cezar si Vali, am izbandit, ba chiar am infrant pe alocuri, mareea de vinuri si bucate pe baza de trufe, pregatite de celebrul maestru in arta culinara- Stefan Bercea. Acuma, trebuie sa spun ca pentru o ciuperca neagra si urata care creste sub pamant- trufandalele acestea sunt destul de bune : ). Si cand spun ca meniul a fost pe baza de trufe vreau sa spun ca pana si tortul din final a fost- ati ghicit- cu trufe!

Trebuie sa mentionez si concursul de asociat vinul potrivit cu tortul cu trufe si inghetata de usturoi, unde mi-am indeplinit cu oarecare competenta obligatia de jurat si am avut satisfactia sa constat ca prietenul galatean Sorin Pamint a fost unul dintre finalisti, si chiar mai important unul dintre detinatorii unei sticle rare si dorite de toti cei de acolo. Doar trei fericiti, finalistii consursului de asociere, au intrat in posesia a cate o sticla. Evident juratul din mine nu a participat activ la concurs, dar, ca o paranteza fie spus, planul meu diabolic de a pune mana pe sticla de Cuvee Alexandru 2007, a dat roade la intoarcerea in Galati, in urma nenumaratelor rugaminti si amenintari cu linsajul.

Si acum vinul, caci pentru el am depus atatea eforturi si sacrificiu de celule hepatice si neuroni:

Chardonnay 2010- mostra din baric- o mare promisiune, un chardonnay cu arome exotice, stratificat si corpolent (84 pct, pentru moment)

Verticala feteasca neagra Terra Romana:

2006- proba nedecantata- inchis si cu note de prizonierat, a fost desfacuta doar pentru a evidentia importanta aerarii.

2006- decantat 90 de minute: culoare rosie intensa, gem de fructe, cireasa, fragi, un vin matur cu aciditate inca foarte buna, dar cu subtirimea pe care vinurile din vie tanara o au. 76 pct.

2007- decantat 90 de minute: inca de la examenul vizual se infiripa idea unui mare progress. Rosu-purpuriu intens, mult mai corpulent decat precedentul, cu piele, tabac, pruna, fructe negre de padure si condiment. Frumos, tipic- 83 pct

2008- lemnul nu s-a integrat inca foarte bine, e mult mai dulce (nu zaharul rezidual, ci lemnul cu vanilia sa induce aceasta iluzie), plin de ascutimi inca nepolisate. 79pct

2009- asamblaj in lucru- mostra din vas- gliucerios, mieros, lemnul mai bine integrat decat precedentul- extract bun, smochine, caramel, condiment- promite multe. E realizat in alt registru decat versiunile anterioare si cred eu- promite mai mult-84

Cuvee Charlotte 2008 (45% feteasca, 30 CS, 25 merlot)- seamana fara indoiala cu 2007, are aceeasi structura fabuloasa, cu tanin abundent, elegant, cu ciocolata, cireasa, visine, pruna goldana, scortisoara- 87 pct, in acest stadiu.

Cuvee Alexandru 2007- Cabernet sauvignon cu 14% feteasca neagra. Voi scrie cuvant cu cuvant notitele de la fata locului, oricat de alandala par: “miere, elegant, cel mai bun vin al degustarii, rosu-rubiniu intens, piele, tabac, fructe dulci, taninos dar feminin, lemn, vanilie, scortisoara, cireasa neagra, coacaze, afine, si usoare note de eucalipt”. Nu l-am punctat la fata locului, cu teama temerarului care mai are un pas pana pe piscul muntelui. Dar e drept ca si punerea in scena a fost dibace regizata. O voi face acum: 90 pct. Daca ar fi sa aleg intre Uberlandul 2006 si Cuvee Alexandru, l-as insfaca pe amandoua si as fugi, chiar de as fi urmarit de comersantul furios cu ferocitatea jandarmilor in zi de derby.

Un vin foarte, foarte bun, din care sa fie vreo 5000 si ceva de sticle. Partea proasta e ca via care l-a nascut si-a dat obstescul sfarsit dupa 40 de ani de truda, si va dura ceva pana sa vedem un nou Cuvee Alexandru.

S-a mai degustat (de fapt, de la un punct incolo, s-a baut de-a dreptul:) Rose-ul Terra Romana 2010- la fel de proapat si incantator ca versiunea anterioara, cu notele frumoase de visina, fructe exotice, si adiind cu parfumul petalei de trandafiri si ceva drojdie rebela. 83 pct si fara indoiala unul dintre roseurile neaose de top.

La capitolul superlative sa mai amintesc de friptura de vita a d-lui Bercea- extraordinar de gustoasa si suculenta, acompaniata fericit de Charlotte 2007. That’s life, man! O clipa m-as fi dorit sa dispara toata lumea, sa raman singur cu Faramita Lambru, departe de toate si mai ales de mine insumi. Dar, dupa reverie, mi-am dat seama brusc de egoismul neimpartasit, si ca atata ospitalitate e pacat si stanjenitor sa se rasfranga doar asupra unui om.

La SERVE Ceptura, pe 4 decembrie, s-au dat lupte grele, epice si la sfarsitul zilei, la Conacul dintre Vii, mi-am dat jos paltonul greu de atata ploaie si oboseala, precum cavalerii medievali armura insangerata.

Of, tare greu e sa pui niste poze in ordinea dorita pe blogspot- asta, asa ca priviti-le alandala:

Furata de la Cezar Ioan, poza reprezinta niste lucruri bune:

Natura moarta la Conacul dintre Vii, unde am stat peste noapte:

Sorin Pamint (copilotul meu) si Cristina Stanescu (Vinul.ro) in finala pe aparate a concursului de asociere:

Doi titani ai oenologiei romanesti (Valentin Ceafalau- in stanga, si modestul subsemnat- in dreapta) jurizand cu neindoielnica competenta ce vin s-ar potrivi cel mai bine tortului cu trufe:
oricand, iubito:
Instantaneu pastelat: Contesa servind cu eleganta oaspetii si taran cu cusma (in planul doi):
Antreuri cu...desigur, trufe
Stefan Bercea si fiul la munca. No' amu eu credeam ca maestri in arta culinara doar tipa la subordonati prin bucatarie, dar se pare sa uneori chiar gatesc:
Maestrul in arta culinara Stefan Bercea:
Aurel Rotarescu si Dan Savulescu explicand utilitatea unor monstri mecanici:
No comment: