Exista revelatii mari de tipul arhanghelului Gabriel care iti dicteaza o carte intreaga, un munte vorbitor care-ti spune care e sensul vietii, sau un graf deghizat intr-un copac care iti rezolva ipoteza Riemann, etc. Si exista, apoi, revelatii mici, revelatii intre ”, chestii de tipul “Wow! Nu stiam ca telefonul meu poate sa faca asta!”, sau sa descoperi portofelul gol (tata de adolescent fiind)- adica lucruri neinsemnate dar surprinzatoare!
O revelatie mica am avut si eu in acest week-end cand Piata Centrala din Galati (de ce ii tot spun astia care o administreaza- “centrala”, cand toata lumea ii spune de 100 de ani “piata mare”?) a gazduit o micăriadă numita Ziua Recoltei. Chestiuni provinciale. Singurul lucru bun a fost standul SDCVV Bujoru care comercializa must si cateva sortimente de vin. Pentru ca sunt un om cu frica lui Dumnezeu iar Dumnezeu iti da dar nu-ti baga in traista, am cumparat o Şarba si o Feteasca Neagra.
Asteptarile mele de la un vin produs de o statiune de cercetari (si care costa 8 lei) sunt modeste. Imi dau seama ca instalatiile lor sunt paraginite din lipsa de fonduri, dar in acelasi timp, imi place sa cred ca toti specialistii care lucreaza acolo stiu cum sa produca ceva bun. In al doilea rand, poti fi sigur ca ce bei este ce scrie pe eticheta. Daca nici cercetatorii in ale viei si vinului nu stiu ce-i o feteasca neagra, apai cine sa mai stie!
Trebuie sa marturisesc ca ambele vinuri au fost mici revelatii. In primul rand, acum pot spune ca am baut şarba. Versiunile anterioare (Vincon, Senator) au fost falseturi. In sfarsit, mi-e clar de ce e considerat un soi foarte pretentios.
Şarba 2008, IG- Dealurile Covurluiului, vin de masa, demisec. Sa incep cu defectele: vinificarea in demisec, si nu in sec, cum zice la carte; usor iz de tabla ruginita (de la instalatii, probabil), imbutelierea intr-un mod cam amatoricesc (cred ca folosesc cele mai proaste dopuri de pluta din cate exista, ba chiar refolosite). Si cam atat.
Lucruri bune: atacul este fructos dar discret, apoi in evolutie nu se intampla nimic pret de o fractiune de secunda, apoi boom! gustul inconfundabil de tamaioasa invaluie delicat dar prompt palatinul. Vin de culoare galben-pai, foarte usor, fin, cu iz de petala de trandafir, extrem de baubil. Şarba trebuie consumata tanara, caci unul din marile mistere ale lumii alaturi de clasicul “cum s-au construit piramidele?” este “unde dispare buchetul de sarba dupa cativa ani?”. Si apoi, “defectul” de a fi demisec poate fi un mare atu in lupta pentru ocuparea meselor de petrecere, pe langa faptul ca retine mai bine aroma specifica, si este- nu-i asa?- mai pe gustul romanului (amator de secaturi doar din patru in patru ani!).
Vinul a fost pus in valoare de o tarta cu ciuperci si piept de pui (credit: sotia mea si gospodini).
Feteasca neagra, 2008, DOC-CT, Dealu Bujorului, sec. Ei, da! In sfarsit o feteasca tanara care aduce in prim plan o aroma fructuoasa, de pruna uscata si stafida neagra. Exact cum ar trebui sa fie. Specificul fetestilor din comert care denota chiar din primul an note puternice de condimente nu se regaseste aici. Acelea seamana mai degraba cu pseudo-antichitatile din bazarurile straine- obiecte invechite artificial. Singurul defect este, din nou, izul nefericit dat de instalatii, sau de pastrarea in recipiente nu tocmai corespunzatoare. Trebuie sa spun ca nu exista pe piata o feteasca neagra atat de catifelata ca aceasta pe care am avut ocazia sa o degust. Acesta este punctul forte al vinului! Catifelarea este ajutata de o corpolenta de balerina, si tanini bine educati care imbratiseaza prietenesc papilele. Delicios! Singurul regret este ca probabil nu voi mai avea ocazia sa ma intalnesc cu acest vin, desi dupa cum apare pe site-ul statiunii (“dragi iubitori ai vitei-de-vie si vinului…”) dumnealor ne asteapta oricand sa ne convingem de ospitalitatea moldoveneasca.
A ajutat la ingerarea lina a unei pastrame usturoiate si piperate de oaie. S-a lasat cucerita de aroma neaosa si badaraneasca a pastramei, dar i-a imblanzit cu delicatete aperitatile ultra-condimentate. O ultima idee: chiar cu micile defecte, daca acest vin s-ar comercializa in retail ar putea costa peste 20 de lei fara probleme!
Extra: Şarba este un soi de vita de vie obtinut la statiune de cercetari din Odobesti la inceputul anilor ’80. Este o incrucisare intre rieslingul italian si tamaioasa romaneasca. Tipic! De ce imensa majoritate a familiilor internationale avand o componenta romaneasca sunt de tipul- barbat strain si femeie romanca?Asta ma pune pe ganduri. Sa fim chiar asa de rai? Sau femeile prea bune?
credit foto1: blog.dingalati.ro; foto2: 10pm scuze pentru intarziere!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine ati venit! Va multumesc pentru vizita si pentru dorinta de a intra in dialog. Va sugerez sa utilizati un ton firesc, fara cuvinte jignitoare. Pe cat posibil as dori ca ideile sa se refere la articolul de fata. Daca aveti ceva personal cu mine atunci nu va referiti la articolul de fata, intrucat nu am obiceiul sa scriu despre mine insumi.