Riesling: Oh, Wein, Mein Geliebten Apfelstrudel!

[…]şi-ntre timp ce-ar mai fi de făcut şi de spus/Eu nu ştiu, şi apoi, la ce bun poeţii în timpuri sărace? Însă ei, îmi spui tu, sînt ca preoţii zeului viţei, Ce din ţară în ţară mereu colindau în noaptea cea sfîntă” Friedrich Holderlin, Paine si vin

“Poeţii sînt acei muritori care, cîntîndu-1, pătrunşi de gravitate, pe zeul vinului, dau de urma dispăruţilor zei, rămîn pe urma lor şi, astfel, le arată muritorilor de un neam cu ei calea ce duce spre schimbare” Martin Heidegger, Originea operei de arta

Nu intru in amanunte de o inaltime culturala teribila (caci Alpii sunt mai inalti decat Carpatii nostri- pe unde-am ratacit in supla-mi tinerete, si potecile mai abrupte si mai periculoase!). Spun doar ca in momentul (pururi tanar, infasurat…) in care am citit elegia lui Holderlin, ma gandeam ca titlul ei este doar o parafraza biblica. De unde vin in tara bautorilor de bere?, ma intrebam cu ignoranta. Ei, poate terminatia “ing” din riesling ar fi trebuit sa-mi dea de gandit…

Peste ani, ajung in fata a doua sticle de vin german (alb, cum altfel). Mi-a fost mai greu sa-mi dau seama ce scrie pe eticheta si cum s-ar traduce pe limba si pe legea noastra, decat sa-mi fac o impresie despre vinul in sine. Sistemul nemtesc de clasificare semana cu al nostru si tocmai de aceea este mai greu de intelesJ.

Riesling, Mosel-Saar-Ruwer 2008, Germania, prod. Dienhard demisec, 11% 17 lei. Inchisa, comod, cu screwcap (ultima moda).

Este un Qualitatswein (QbA) care semnifica “vin de calitate”, si daca se indica si podgoria si locul specific este si mai bine. In acest caz Mosel-Saar-Ruwer (aceasta este o regiune viticola, mai degraba decat o podgorie: cum ar fi la noi Dealu Mare, de exemplu). Vinul in sine te pune pe ganduri, fapt deosebit pentru pretul sau modest. Culoarea este galben pai, cu fine nuante verzui. Denota evidente arome de flori de soc, de piersica si de portocala prea coapta. Interesanta este si scara de la sec la dulce, in zece trepte, de pe contraeticheta. Acest vin este la 4, deci aproape de demidulce. Acest aspect este evident in degustare, vinul parand sa alterneze in gura, intre senzatii de dulce si cea de acrisor. Apoi, inca de la primul contact, iti inunda palatinul cu un gust usor intepator, frizant, un vin foarte racoritor.

Apoi, trebuie spus ca diferenta dintre rieslingul german si cel romanesc/italian- etichetat explicit sau nu- riesling italian- este destul de mare. Primul este in mod evident un vin cu mare potential, versatil si divers, in vreme de neaosul vin de spritz (cel mai vandut soi din Romania dupa ultimele statistici- publicate in Vinul.ro) este comun, plat, acid, neutru- numai bun de mixat cu buna apa minerala (am fost ironic?!).

Cu siguranta nu este cel mai bun reprezentant al vinificatiei germane, dar la pretul de 17 lei (in Metro), te face sa intrebi producatorii din Transilvania si Banat (unde rieslingul german si variantele sale ar trebui sa fie ca la ele acasa; edit: a se inlocui cu "ca la o matusa acasa") daca se simt confortabil si cam ce au de gand in viitor.

Blue Nun, Rheinhessen, 2006, Germania, prod. H. Sichel Sohne, Qualitatswein, demidulce (dupa papilele mele), 10%, 25 lei imbuteliat intr-o atractiva sticla albastra, prevazuta cu screwcap (adio, tirbuson!).

Ei, pentru dibuirea soiului de vita folosit la fabricarea acestui vin a trebuit sa utilizez cativa megabiti de memorie cache, in lipsa unei indicatii clare pe eticheta. La prima vedere este un riesling (cum il dau si unele site-uri de degustari), ca doar daca zici vin german zici riesling, nu? Ei, nu prea, adica oarecumJ.

Specificatiile tehnice spun ca pentru fabricarea acestei marci celebre (si controversate) s-au utilizat struguri din soiurile Silvaner si Müller-Thurgau. Primul, care aparent ar trebui sa creasca si in Transilvania, este o incrucisare de traminer si alb austriac si este folosit in cupaje pentru a “indulci” cu aroma sa riesling-urile. Al doilea este o incrucisare din secolul 19 intre silvaner si riesling. Toate impreuna dau un vin nepretentios, lejer, cu o aroma florala, iar lipsa de descrieri precise o pun pe seama vinului care este doar o licoare dulceaga, cu aroma fructoasa, de boaba de muscat, usoara, cu post-gust s (doar "s" ca "scurt" ar fi prea mult) si care nu deranjeaza prea mult, dar nici satisfacut nu te lasa. Un vinisor!

L-as categorisi ca vin de aperitiv, desi presupun ca poate acompania si deserturi mai acrisoare. Vinul aduce cu grasa noastra cea de toate zilele. Sa fie de bine? Poate doar pentru vanzari…

Concluzie: Se poate manca o paine cu vinurile acestea, dar mai bine un crustaceu sau un peste, ba chiar un aperitiv!

Desi poate pica cam greu, se poate asocia si cu:

sau, pentru modernisti, cu: