Putine lucruri generatoare de viciu au produs un asemenea efort colectiv justificativ de atata intensitate si de atat de lunga durata ca vinul. Cate poeme, ode, pastise romanesti, eseuri ne vin in minte in legatura cu vinul, calitatile sale, etc. Pana si viciul asociat cu el este utilizat si partial justificat artistic- este decadent si romantic. Putem sa ii inchipuim pe Lord Byron si pe Shelley band porceste bere intr-o bodega proletara? Nu! Poate un coniac excelent sau un pahar de Chateau Lafite la lumina semineului din biblioteca supraetajata a unui castel. Jim Morrison- pe strazile Parisului, cu rasaritul in spate, impleticindu-se, cu o sticla de vin in mana, nu emana putina fascinatie?
Citeam un eseu al lui Tim Crane de la Institutul de Filosofie al Universitatii Londra, din volumul editat de Barry C. Smith- Questions of Taste (
Pentru a evita neplacerile intalnirii cu Hegel si Kant (asta ca sa pomenim doar cele mai inalte piscuri ale filosofiei moderne) alege o ruta mai comoda, dar mai lunga si complicata. Ia intotdeauna mai mult sa ocolesti un munte pe la poalele sale decat sa-l infrunti fatis, dar este mai putin dificil. Astfel, Tim Crane utilizeaza distinctia dintre opera de arta si obiect estetic, in care ultimul are o sfera mai larga. Cu alte cuvinte sunt multe obiecte estetice, unele din ele sunt opere de arta. Ceea ce face ca vinul sa fie un obiect estetic fara a fi o opera de arta, dar – comod- ii putem grefa toate caracteristicile unei opere de arta- fara a ne fi frica ca gresim (pentru ca…nu este o opera de arta pur-sange).
De ce ar fi vinul un obiect estetic? Pentru ca, pe de o parte, in mod evident utilizam sintagme proprii esteticii pentru a-l descrie. “Echilibrat, elegant, rafinat”, etc. Suna sofistic, si chiar este.
Apoi, adaug eu- deoarece consumandu-l, intram in contact cu un produs bun la gust (uneori un gust deosebit de complex), care are puterea de a ne schimba starea de spirit (Eh, iata-l pe Hegel!), schimbare pe care o putem asocia asa-numitului impact estetic. Dar sunt foarte multe lucruri care ne pot schimba starea de spirit- fara a avea vreo valenta estetica- cum ar fi un accident de circulatie sau o cravata straina cazuta langa patul conjugal.
Pe de alta parte, vinul este conceput pentru a delecta bautorii, neavand o utilitate precisa, o ustensilitate (de tip “ciocan-cuie-perete”), din nou asemanandu-se cu opera de arta din acest punct de vedere. Se poate spune chiar ca materialul este strugurele- un produs natural, iar vinul un obiect estetic care se rafineaza artistic de catre “artist” din material. Dar ati vazut vreodata o opera de arta care apreciata indelung sa te lase fara simtire intr-un sant?
Se pot spune multe in legatura cu vinul, multe dintre ele justificari savante ale unui simplu viciu. Dar tot la fel de bine nu se poate nega ca aprecierea unui pahar de vin bun necesita multa “educatie” si determina un impact senzorial foarte subtil. Exista o semantica a vinului care solicita receptorul la un efort considerabil- sunt vinuri care se releva pe mai multe paliere de gust simultan, cu arome mai evidente si altele mai subtile, vinuri lungi, vinuri scurte, vinuri noi si vinuri vechi- toate carand in ele un bagaj senzorial si ideatic atat de profund, incat pare pe alocuri transcendent (caci transporta). Exista vinuri tenebroase, vinuri decadente, vinuri proaspete si vinuri grele, exista atatea feluri de vinuri pe cate categorii de bautori exista sau asezonate circumstantelor prin care trec.
O ipoteza: vinul este o valoare estetica accesorie (cea mai ignorata dintre toate), in demersul receptarii operei de arta, poate avea aceeasi insemnatate ca rama tabloului, ca soclul sculpturii, ca scena teatrului, etc.
Trebuie, totusi, sa tragem o concluzie de bun-simt, care face tot demersul nostru sa para inutil (dar daca Ulise i-ar fi respectat de la bun inceput pe zei- de unde Odiseea?): vinul, oricat ne-ar place, nu este o opera de arta, este un produs pentru a carui receptare sunt necesare, e drept, resurse culturale si de “gust” deloc neglijabile.
Ilustratii:
1. Guenter Scholz- Figurine
2. Gustave Courbet- Batran cu o sticla de vin
Prima parte: aici
Einstuerzende Neubauten - Sabrina
Asculta mai multe audio Muzica
Interesant cometariul tau, chiar ma gandeam ca nu poate trece un asa subiect cu iz filozofic pe sub nasul tau cu doar comentariile pe care le-ai facut la prima parte si pe blogul lui Cezar! Hehehe!
RăspundețiȘtergereInteresanta si ipoteza ta - vinul ca accesoriu estetic - eu ma gandesc la cantitatea operelor de arta ce sunt admirate, vizual sau ideatic - estetic fara indoiala - create cu sprijinul acestui accesoriu. Sunt destule. Insa ma gandesc si la acel vin - cred ca orice iubitor de vin a trecut prin asta - generator al epifaniei primordiale (!), cea care ne-a deschis ochii si ne-a facut sa ne uitam din acea clipa incolo la vin ca la un altceva. Nu doar ca la o bautura oricat de mestesugita, ci ca la un obiect demn de admiratie, de studiu, de cunoastere aprofundata. De meditatie. Eu asa le spun acelor vinuri care ma fac sa inchid ochii, sa ma rup de mediul inconjurator in timp ce incerc sa le cunosc. Sunt vinuri care presupun ca determina aceeasi reactie din partea celui care le degusta precum cantecul sirenelor care ademeneste marinarii si-i fac sa le urmeze in adancuri. La fiecare inghititura altfel, diferite, cu ceva nou in parfum, cu noi asociatii de idei pe care ti le provoaca. Sa fie asta impactul estetic de care vorbeai? Poate. Sa aiba vinul valente estetice? N-am idee - tu esti filozoful. Eu sunt, doar, unul pentru care vinul nu poate fi explicat doar senzorial, pentru ca o mancare oricat de mestesugita nu a reusit sa ma faca sa ma pierd intr-atat precum a facut-o un vin de exceptie.
Ha, imi vorbea un prieten deunazi ca nici un vin nu l-a facut sa spuna "wow!". I-am spus ca n-a baut destul!
RăspundețiȘtergereProblema vinului ca vehicul catre "altundeva", asa cum spui, tine mai mult de "sofer" decat de transport. Tu esti "transportabilul"- si prin vin doar ti-ai gasit vehiculul potrivit.
Majoritatea oamenilor nu pot fi "trasi in afara" lor nicicum. Restul isi aleg drogul(muzica, literatura, iata! vinul si cate si mai cate) sau drogul ii alege pe ei.