"De-am avea noi atatea castele cate vinuri pseudo-chateau, Valea Loarei ar fi nimica fata de Valea Oltului"
Observ ca acest cuvant pune stapanire pe discursul despre vin. Imi pare o noua notiune-fetish care folosita alandala inghite adevarul si falsitatea deopotriva. Toata lumea isi lauda terroir-ul, isi pune in evidenta conditiile de clima, tehnologia, know how-ul, etc.
De traditie, la noi, nu spune nimeni nimic. Sigur, pe contraetichete Stefan cel Mare, Mihai Viteazu, si o pleiada de alti voievozi- toti beau de dimineata pana seara, ba Cotnari, ba Vincoane, ba Prince Mircea, Matei, in castelele/chateaurile lor- care sunt peste tot: chateau Cotnari, Chateau Maracine, si preferatul tuturor: Chateau Bolovalu. De-am avea noi atatea castele cate vinuri pseudo-chateau, Valea Loarei ar fi nimica fata de Valea Oltului. Apoi, daca nu sunt castele trebuie neaparat sa fie “domenii”: Domeniile Coroanei, domeniile Tohani, si iar preferata noastra a tututor Domeniile Sahateni. Traditie? Ce traditie? Traditia nationalizarii, traditia distrugerii traditiei (a irecuperabililor chiaburi), traditia vinificarii comuniste fara principii, fara valoare, fara zahar (ah, pardon! M-a luat valul!).
A existat terroir romanesc? Presupun. De aceea inca mai exista in memoria colectiva vinul de dragasani, vinul de cotnari, de odobesti, etc.
Ca au numai o legatura cu cartile de istorie, si nu cu vinariile, asta e altceva.
Observ pe sticla de Feteasca Neagra val Duna (Carl Reh Wineries) ca strugurii sunt din potgoria Dealu Mare, Prahova, indicatie geografica Dealurile Munteniei, producator Oenoterra, procesul tehnologic e supravegheat de specialistii Carl Reh, vinul e imbuteliat la Crama Oprisor din Judetul Mehedinti si comercializat de Carl Reh Winery din Bucuresti. Sa nu ma intelegeti gresit- vinul e ok, cu un raport calitate pret chiar entuziasmant. Dar Terroir? Yeah, right…
Imi place si inteleg conceptul, mi-l amintesc cu nostalgie pe Lois De Funes in “Aripioara sau picior”, dar nu se merge cam departe cu notiunea aceasta? In prezent, cand exista fluxuri de productie computerizate, cand strugurii din
edit: Imi dau seama ca cele de mai sus sunt discutabile. Asta si sper.
Lansare Erotikon la Diamond Club
Cele trei vinuri accesibile publicului sunt o reinterpretare a terroir-ului din Zona Oprisor – Cetate si a tehnicilor de vinificatie utilizate pânã acum de cãtre Carl Reh.
Vinul - între magie şi industrie- interviu cu Sergiu NEDELEA, sommelier –
important este că totuşi conceptul de vin de calitate a venit prin această fuziune - un capital străin şi un terroir românesc - acel ansamblu creat de apă, sol, expunere la soare, vînt, curenţi de aer, tot acest context în care se coace strugurele. Şi omul face parte, mai nou, conform specialiştilor, din el. Iar terroir-ul românesc a primit tehnologie, know-how din afară şi, mai ales, înţelegerea unei investiţii pe termen lung, aşa cum este producerea de vinuri.
Oliver Bauer: Terroir, terroir, terroir
http://www.vinul.ro/interviu_oliver_bauer.html
Ce este Terroir-ul?
"A " terroir " is a group of vineyards (or even vines) from the same region, belonging to a specific appellation, and sharing the same type of soil, weather conditions, grapes and wine making savoir-faire, which contribute to give its specific personality to the wine.
Terroir = Region + Appellation + Grapes + Wine making"
The interaction of climate and terroir is generally broken down from the macroclimate of a larger area (For example, the Côte de Nuits region of Burgundy), down to the mesoclimate of a smaller subsection of that region (such as the village of Vosne-Romanée) and even to the individualmicroclimate of a particular vineyard or row or grapevines (like the Grand Cru vineyard of La Grande Rue). The element of soil relates both to the composition and the intrinsic nature of the vineyard soils, such as fertility, drainage and ability to retain heat. Topography refers to the natural landscape features like mountains, valleys and bodies of water, which affect how the climate interacts with the region, and includes elements ofaspect and altitude of the vineyard location.[1] "
taste and quality of wine. These include location; climate, which
determines the ability to grow grapes; vintage, the vagaries of which
can make or break a harvest; aspect, responsible for enhancing or
negating local conditions; and soil.
Deși sunt de acord în parte cu "revolta" ta, nu trebuie să uităm nici succesele obținute de viticultura românească pe perioada comunismului (gândește-te numai la cele 2 soiuri create cam pe atunci, Negru de Drăgășani și Crâmpoșie selecționată) și nici plantațiile de viță de vie, care au fost preluate cu succes - unele dintre ele - de actualii producători de vin de bună calitate. Crezi că Agricola Stirbey a smuls toată via pe care a preluat-o? Nu, ei chiar se mândresc cu anumite plantații mature care fac cinste locului și cumva fac o punte de tradiție, dacă vrei. Așa ajungem la ideea de terroir, care în exemplul meu nu este deloc o vorbă în vânt.
RăspundețiȘtergereDe acord că lumea abuzează termenul big time, dar este cam singurul element oarecum "ezoteric" ce poate ajuta la individualizarea unui vin produs cu aceleași metode și instalații și know-how peste tot în lume. Altfel de ce ai mai încerca încă un vin, dacă nu ai fii convins de diversitate?
Ah, și din terroir mai fac parte, chiar legate foarte mult de locul respectiv, și drojdiile sălbatice, pe care unii producători pun mare preț. Ele contribuie semnificativ la stilu, la amprenta vinului produsă acolo și numai acolo.
Deci, deși terroirul este un termen foarte abuzat în scopuri de marketing, el nu poate fi ignorat sau negat.
Iata definitia internationala a acestui termen: Terroir-ul este un spatiu geografic delimitat in care o comunitate umana construieste de-a lungul istoriei sale, o stiinta colectiva de a produce, fundamentata pe un sistem de interactiuni intre un mediu fizic, biologic si un ansamblu de factori umani. Itinerarele tehnice realizate determina o originalitate si o reputatie a produselor sale, descriptibila si identificabila
RăspundețiȘtergereNumai bine!
@mihnea; alin: sunt de acord ca unele vinuri sunt inimitabile prin amprenta lor, care se datoreaza factorilor specifici. Ceea ce ma intriga este lipsa din ecuatie a traditiei, la noi. Deoarece aceasta nu prea mai exista. Cramposia de la Stirbey este altceva decat ce se putea bea candva sub acelasi nume. Sigur, undeva rezida reminiscente, aduce aminte. Mi se pare ca terroirul de Dragasani nu e reprezentat de soiurile specifice si solul si toate celea, ci Oliver Baurer. Vreau sa spun ca daca Baurer sau cine o fi la Oprisor, pleaca maine in Chile, exista o posibilitate extrem de mare ca vinurile pe care le vor face acolo sa fie la fel. Terroir de Oprisor din Chile! Cred ca terroirul actual este de fapt doar tehnologia folosita, cu amprenta vinificatorului, know-how-ul lui, si foarte rar(la noi inclin sa cred ca de loc) vreo traditie oculta, un spirit al locului. Sigur, un chimist mi-ar putea spune care sunt particularitatile unui strugure din potgoria x sau y, dar vinul nu (mai) este suc de struguri fermentat. Doi specialisti poate obtine vinuri extrem de diferite din strugurii aceluiasi butuc de vita de vie.
RăspundețiȘtergereNu prea-mi dau seama unde baţi cu tradiţia, mai ales dacă ne gândim că vitivinicultura nu este ceva static, ci în continuă evoluţie. Nici tu şi nici eu nu cred că ne-am bucura prea tare de un vin produs cu mijloacele şi după standardele de calitate de acum 50-100 de ani. Lumea vinului evoluează, şi e normal să fie aşa, nu numai la noi, ci peste tot în lume.
RăspundețiȘtergereCine producea pe vremuri Riesling sau alte vinuri albe în cuve de inox, printr-o presare extrem de uşoară şi gingaşă, pentru a obţine maxim de aromă primară? Nimeni! Însă astăzi este la ordinea zilei. Nu ai cum să rămâi ancorat într-o tradiţie care uneori lucrează împotriva ta.
Dacă ar fi totuşi să caut un argument în favoarea punctului tău de vedere m-aş gândi la modul de producere a lui Amarone, cu strugurii păstraţi la uscat pe rogojini sau în cutii de nuiele, aşa cum se făcea şi acum zeci de ani. Sau la maceraţia carbonică a Beaujolais-ului. Este adevărat, aici tradiţia se uneşte nemaipomenit cu noile tehnologii, rezultând vinuri adaptate vremurilor.
În cele din urmă tradiţia presupune continuitate, ceea ce la noi nu a avut cum să fie. Însă cred că deja s-a început crearea unei noi tradiţii româneşti în vitivinicultură, de care sper din toată inima că cei ce vor veni după noi vor fi mândri.
Trebuie sa spun ca tonul (ca si unele idei) au fost accentuate. Poate nu-i asa cum spun eu. Poate in Romania se vorbeste de terroir de cand lumea. Dar parca imi vine sa cred ca-i o noua notiune prinsa din zbor. Despre terroir de Oprisor sau de Dragasani vom vorbi peste 50 de ani, cand gustul deosebit si calitativ constant va intra in memoria consumatorilor. Pana atunci mi se pare o vorba goala, o noua gogorita de marketing
RăspundețiȘtergereAm uitat sa adaug: bun comment Mihnea!
RăspundețiȘtergereCum amintea si Alin, terroir-ul este indisolubil legat de traditie. Ergo...