Hamsterul de doi metri si Chenas "En Papolet" 2009

Imaginati-va ce s-ar intampla daca un animalut simpatic si dragalas, cum ar fi un hamster, ar avea doi metri. Pun pariu ca incisivii aia din fata n-ar mai fi atat de amuzanti, iar mania de a roade orice ar fi prilej de teroare pentru specia umana (ia priviti aici). Sau o pisica de dimensiunea unui leu. Vai de capul nostru, la ce canini si stare de spirit capricioasa au jivinele astea cu ochi mari, ne-ar manca cu fulgi cu tot...
Ce vreau sa spun ar fi ca atare lucrusoare gingase atunci cand devin supra-proportionate nu mai sunt la fel de agreabile. Adica, intelegeti, o scobitoare de o mie de ori mai mare e o teapa de toata frumusetea.

Tot asa unele vinuri nu fac decat sa devina ciudate cand sunt facute mai mari si mai musculoase decat ar putea sau ar trebui sa fie. Chenas "En Papolet" 2009 Chateau des Jacques este un produs Louis Jadot, firma inca detinuta de familia cu acelasi nume, avand posesiuni de 154 hectare in Burgundia (inclusiv Beaujolais). De la acest producator am vazut prin magazinele noastre (inclusiv in Selgros) un pinot noir, , la pretul de aproximativ 80 de lei, daca asta intereseaza pe cineva. Cel de fata a facut 16 euro (vinatis.com).

Ei, vinul in sine nu este ce te astepti, de fapt asta e marele minus si marele plus simultan. E alta treaba importanta, e anul de recolta- 2009- "the best vintage in living memory", cum scrie pe site-ul producatorului, si in Beaujolais chiar ii credem, aici in saracia lor nu e fanfaronada ca-n Bordeaux unde e cate o "recolta a secolului" din doi in doi ani. 

Te astepti sa fie foarte light si juicy si dai peste un vin de 14% alc, cu pigment rosu serios (pentru un gamay, sa nu va ganditi ca-i grenache sau alte bobite patatoare), iti zice de cum il mirosi "pune-ma in decantor, ca altfel ai dat banii de pomana pe mine". Tabac fin, pielarie, fructe cu nemiluita, un pic de ciocolata. Gustul e foarte viguros si denota o aciditate cum nu se poate mai vie. Dar nu are caracterul jucaus al unui beaujolais, ci o seriozitate demna de rudele mai instarite din Burgundia, e mai spre negru, apar coacazele, mure si visine (infasurate in taninurile surprinzator de prezente), cu final extrem de condimentat si piscator de limba, dar si ceva dulceag, prelung, ca de cirese confiate. E mai intunecat decat asteptarile de la un beaujolais, mai greu de baut, dar e de calitate, fara indoiala. 88-89. Suna ciudat, dar daca ar produce cineva o babeasca asemanatoare as trambita asta o mie de ani. Asa, fiind un beaujolais cu 93 pct. Parker, ne permitem carcoteti.

E ca bancul acela de gradinita, in care soricelul si elefantul trec o punte care scartiie din toate incheieturile. Si soricelul ii spune gigantului: "Mai, elefantule, ce mai tropaim!"