Daca ar fi si gratis ar fi perfect. Cramposie Via Sandu 2011

Nu spunea Fanus Neagu ca vinul trebuie sa indeplineasca cinci conditii: sa fie alb, sec, rece, mult si gratis?

In aceasta ordine de idei, Cramposia de la Via Sandu 2011 a fost aproape de perfectiune. A fost alba, adica cristalina cu urme galbui si reflexii verzui, a fost rece din vina frigiderului, a fost chiar si sec, un sec neaos, cu iz cand floral cand mineral, gust de merisoare verzi si o farama de piersica, acid, intepator, chiar cu usoara perlatie, un final tonic, cu tuse minerale si de grapefruit.

Light, de corpolenta medie spre usoara, baubil nevoie mare mai ales pe caldurile astea, autentica dupa canon si exact cum ar trebui sa fie o cramposie de Dragasani. Moderat, 12,5% alc.

Va dati seama din titlu ca nu e tocmai un vin perfect, unde mai pui ca sticla n-a fost chiar asa de mare pe cat ar fi trebuit, dar (orisicat) intruneste 75-77% din conditii. 

Caldura mare, la tara. Un BMV hodorogit cu numere de Bulgaria ridica praful pe ulita, sticla in caldarea de fantana, muzichia asta in boxe. Ce Europă, ce democratie, ia d'aici viata, tată! Like thatah!