Acest vin provine dintr-o regiune care dincolo de cliseu este intr-adevar incarcata de istorie. Vorbim de tocul cizmei italice. Fosta colonie greaca/spartana (sub numele Taras, dupa eroul mitologic spartan) a fost cucerita de romani si a devenit Tarentum. Apoi, de-a lungul vremurilor, au trecut pe aici gotii, longobarzii, bizantinii, spaniolii (aragonezii), normanzii, sarazinii, ba chiar si turcii. E probabil coltul de Italie cu cea mai zbuciumata istorie.Dar oricum, nu de asta scriu aceste randuri, istorii zbuciumate aveam destule (sa dam si altora, as zice), ci datorita unui vin din respectiva regiune, vin produs de Casa Vinicola Apollonio, familie ce detine domeniul din 1870. Este o afacere de familie si in ziua de azi, vinificatorul mentionat pe eticheta numindu-se Masimiliano Apollonio. Acesta de fata este un asamblaj 50-50 de negroamaro si primitivo. De altfel, exista si vinuri monovarietale din aceste doua varietati, dar despre ele in viitorul apropiat.
Vinul a fost baricat 2 ani, ceea ce pare mult, si a mai stat inca minim un an in sticla. In practica insa vinurile parasesc crama cu un delay de 5 ani! Asta da invechire la producator. In Romania ajung prin Crama Musat, un magazin din Bucuresti, iar pretul este de 43 de lei, adica 10 euro batuti.
Culoarea este foarte intensa, foarte tinereasca, rosie-rubinie. In nas nuante moi, placute, de trufles belgiene cu praf de cacao, o nuanta cerneloasa si indicii condimentate. Ca fruct, desi in secundar, apare cireasa neagra, grasa. Gustul este carnos, plin, cu tonuri la fel de calde de ciocolata si coacaza, cafea, curmala. Aciditatea contribuie la echilibru, salvand tonalitatile lactate, amintind de iaurt, sa preia controlul. Tanini abundenti, dar bine crescuti, dulci. Finalul este ierbos, tonic, cu tonuri amintind de baric, dar si ciocolata neagra ori poate ceva din savoarea unei cirese amare. Interesant twist, care salveaza vinul.
Pe ansamblu, nu este un vin care sa exprime prea multe. Dar e delicios, plin, carnos, ar putea face fata carnurilor "dure", dar si pastelor cu sosuri grele. Sigur, e ultrabaricat, si unii ar putea spune ca aromatic se simte mai mult baricul decat strugurele, dar credeti-ma, bine ar fi sa fie toate baricatele de +1 an atat de baubile.
N-o sa gasiti istoria provinciei in el. N-o sa sesizati cine stie ce tehnica enologica de pe vremea lui Taras spartanul, fiul lui Leonidas, sau decadenta imperiala, sau obiceiurile bahice ale tuturor hoardelor de pradatori care au trecut pe acolo. Insa ceea ce veti descoperi este un vin carnos, plin, delicios, cu arome calde, atragatoare, un vin de 14,5 alc. fara urma de volatili neplacuti. Iar asta, doamnelor si domnilor, e traditie. Nu din secolul 7 inainte de Hristos, ci din 1870 de cand primul Apollonio a pus mana pe niste pamant.
N-o sa gasiti istoria provinciei in el. N-o sa sesizati cine stie ce tehnica enologica de pe vremea lui Taras spartanul, fiul lui Leonidas, sau decadenta imperiala, sau obiceiurile bahice ale tuturor hoardelor de pradatori care au trecut pe acolo. Insa ceea ce veti descoperi este un vin carnos, plin, delicios, cu arome calde, atragatoare, un vin de 14,5 alc. fara urma de volatili neplacuti. Iar asta, doamnelor si domnilor, e traditie. Nu din secolul 7 inainte de Hristos, ci din 1870 de cand primul Apollonio a pus mana pe niste pamant.
88 pct. 43 lei. Un import cu RPC foarte bun.
Si totusi, pe contraeticheta, este mentionat 1 an de baricare...hmmm
RăspundețiȘtergereStiu, dar atat gustativ cat si vizual tind sa dau crezare site-ului importatorului si producatorului...Oricum, daca as vrea sa fac un vin supra-baricat...asa l-as face:)
RăspundețiȘtergereMda, am observat si eu ca informatiile se cam bat cap in cap. E supra-baricat dar integrat bine, asa cum remarcai si in ziua cu pricina
RăspundețiȘtergereIndeed, ceea ce vreau sa transmit este ca...nu trecand peste...pentru ca aromele datorate baricarii sunt agreabile, in acest caz...vinul de fata face banii, si i-as da oricand din nou. Mai ales pe negroamaro, desi toate au cam acelasi nivel si metoda.
RăspundețiȘtergereAcea amareala foarte placuta incepe sa ma prinda si pe mine la Negroamaro. Cred ca de asta am si zis ca vinul asta are un strop de personalitate. Daca ar fi fost doar Primitivo sau altceva international, cred ca ar fi fost cu adevarat boring pt mine
RăspundețiȘtergereN-as fi asa sigur, if I were you. Mai am cate una din fiecare:)) Dar strugurelul asta, negroamaro, are ceva al lui. Nu stiu cat de al lui, dar oricat:)
RăspundețiȘtergereAre ceva al lui, fara ca acest lucru sa fie amareala pentru ca amarul din denumire vine de la denumirea greceasca pentru negru. :)
RăspundețiȘtergereAlin, buna completare, care se muleaza foarte bine pe istoria regiunii. Cu toate astea, toate negroamaro incercate de mine aveau ceva amarui pe final. Poate e un caz in care chiar daca amaro vine de la altceva, oamenii se asteapta, citind denumirea, la ceva amarui, drept care se vinifica in acest sens, cine stie.
RăspundețiȘtergereE posibil sa fie vinficat in aceasta directie, completata probabil si cu o doza buna de autosugestie din partea consumatorului...Pe mine unul nu m-ar lasa indiferent denumirea , la prima vedere, si as fi atent la notele amarui, chiar daca nu sar in fata mai mult decat la alte vinuri. Deh, psihologie..:)
RăspundețiȘtergereAbsolut, autosugestia e gratis si functioneaza de minune. Am sondat si eu aceasta potentiala problema. Dar...toto exista ceva amarui acolo:)
RăspundețiȘtergereExista clar ceva amarui, stiu ca n-are legatura cu denumirea soiului :) E ceva ca de migdala, deci placut
RăspundețiȘtergere