Iata alt vin de la divizia Pays d'Oc a lui Chapoutier care este o afacere buna. Licoarea de un rosu-rubiniu intens, cu arome puternice de zmeura, cirese, lemn dulce si condimente de cofetarie, joaca in liga de consum imediat, dar un an sau doi n-o sa-l strice, ci dimpotriva, pentru ca in 2016 vinul are o greutate tanica respectabila, e drept de granulatie fina, dulce-picanta, ceea ce ii confera baubilitate inca de pe acum. Interesant e ca nu s-a folosit lemnul in fermentatie sau maturare, asa ca putem pune taninurile si condimentele "dulci" pe seama maiestriei oenologilor.
Blog de somelerie culturală
M1 CRAMA ATELIER - Leat 6500 Cabernet Sauvignon 2012
Acest cabernet dobrogean are nevoie de timp pentru a se deschide si pentru a scapa de un usor cache de sticla. Impactul lemnului este evident, aducand arome complicate de trufa, conservă de porumb, un iz dulceag, care este moderat oarecum in gust de o aciditate buna. De Pasti e loc pentru multe vinuri, iar acesta langa preparate din oaie sau miel ar merge bine.
SAN SIMONE - Il Concerto Brut Prosecco
Prosecco devine o licoare obisnuita pentru iubitorii vinului, care nu mai asociaza vinul spumant doar cu aniversari sau alte momente festive, ci cu remediul dupa o zi lunga la birou sau dupa ore in sir in spatele volanului. Un argument al inflexiunii din ce in ce mai dese a vinului italian cu bule in vietile noastre e chiar numarul listarilor de pe unvinpezi sau vinometru. Nu aduce nici pretul, nici greutatea unei Champagne, nu propune arome bizare, ci descriptori accesibili (mere golden, pere, lime), este vivace, cu un usor rafinament, insa de consumat cat mai aproape de producere. Pe scurt e mai burghez decat aristocratic. Avantajul e ca poate fi baut si in pantaloni scurti, ba chiar in costum de baie! Ceea ce pentru o Champagne ar fi cam (prea) decadent!
EXTRA DRY PROSECCO Fantinel
In 1969 unii il ascultau pe Hendrix la Woodstock, iar in Italia un restaurator din Friuli, Paron Mario pe numele sau, cauta o vie mica pentru productia de spumante. A gasit-o si trei generatii mai tarziu bem spumant Fantinel in Romania. Probabil am putea si la Woodstock, compania devenind destul de mare, insa ce Dumnezeu am cauta acum la Woodstock? Spumant curat, cu arome de florale, de caprifoi, dar si surprinzator de "fructate" (nu e in DEX, anuntati politia!) pentru un spumant, cu pepene galben si citrice, nu din cale afara de acide. E un extradry, deci are peste 12 gr/l zaharuri, putand ajunge pana la 17, dar cu toate bulele inerente senzatia nu e deloc dezechilibrata pentru un spumant de aperitiv sau chiar de toata masa.
ONE & ONLY ROSE Fantinel
Azi avem un spumant Millesimato, produs prin metoda Charmat, din Pinot noir (pardon, nero) si Chardonnay. Sigur, faptul ca are an de recolta nu are exact aceeasi semnificatie ca la Champagne, dar e placut sa stii cat de proaspat este, sau mai bine zis e util ca sa eviti un vin care a stat prea mult timp prin depozite. In pahar se prezinta placut ochiului, cu perlatie regulamentara si cu arome frumoase, delicate de cirese, grapefruit si capsuni, "mouthfeel" finut, cu aciditate potrivita, cu o eleganta surprinzatoare, daca ne gandim la origine si pret. Se bea repede. Nu are cine stie ce remanenta, avand in vedere profilul si utilitatea, e ca si cum ai cere rezistenta la socuri de la un iphone X.
Burnout-ul diversitatii. Acelasi vin, zece zile la rand
Burnout-ul diversitatii. Acelasi vin, zece zile la rand
Nu exista inca un cuvant romanesc pentru "burnout". Dupa literatura de specialitate este un sindrom care "reprezintă o stare de epuizare fizică, psihică și emoțională produsă de stresul prelungit, în general la locul de muncă, fiind o consecință a dezechilibrului dintre cerințe, resurse și gradul de satisfacție profesională". La nivel didactic este deja inregistrat si "diversity burnout", adica o stare de epuizare adusa de contactul direct, prelungit, de nevoia constanta de autocontrol in relationarea profesorilor cu elevi proveniti de toate natiile, culorile si culturile. Ca sa nu mai vorbim de orientarile sexuale.
Desigur, as putea fi acuzat ca abordez subiectul ridiculizandu-l. Nu asta vreau. Stiu ca e o afectiune serioasa si n-ar trebui luata in gluma. Dar nu glumesc. Folosesc conceptul ca o analogie. Pana la urma analogia nu e inca politic sau altcumva incorecta.
Asadar cred ca exista un soi de burnout al diversitatii si in lumea vinului. L-am experimentat de curand. Prea multe vinuri de degustat, prea multe texte de scris, ala e din Argentina, ala din Africa de sud, asta e din Dealu mare, ba nu, e din Italia. Stiu, e de ras, ma plang de ceea ce altii isi doresc. Cum ar fi abundenta de vin, mai mult vin decat e sanatos sa ai la dispozitie. Si presiunea. Malbecul acesta trebuie degustat azi si scris tot azi, Saint Emilion-ul pana joi, spatburgunderul rose tot joi si articolulul despre Feteasca neagra maxim sambata...
Asa incat la un moment dat am zis stop. Nu vinului, ci diversitatii. Urma sa plec intr-o vacanta si mi-am zis: la cina va fi un vin, un vin si doar atat, acelasi vin toata perioada. Am stat, m-am gandit la locul disponibil din portbagaj si a iesit castigator un bag-in-box. Stati, nu e tocmai acel tip de bag-in-box la care poate va gândiți: comun, demisec si ieftin. Ci un produs de o cooperativa din Cotes du Rhone, ale carei vinuri le-am testat si imbuteliate. Un producator terra vitis, cu filosofie "naturala", drojdii salbatice, sulf putin etc.
Ok, eu si acelasi vin vreo 10 zile. La prima vedere, e simplu. Degusti vinul prima oara, ala e, doar n-o sa se schimbe! Ca la un concurs, nu? A doua zi la fel, a zecea tot asa. Ei...ba bine ca nu!
As putea scrie un jurnal al degustarii aceluiasi vin 10 zile la rand. Unii ar zice "stiam ca habar n-ai, de aia ți-a ieșit diferit". Ok, baieti, bine ca sunteti voi destepti, cum se zice!
Lucru ciudat, nu?, sa ti se para acelasi vin la punga diferit in functie de ziua degustarii. Altfel in prima zi, cand era cald, altfel dupa pârtia pe viscol, mai taninos, apoi mai plat in seara carnatilor de mistret, foarte pe fruct in alta zi, cam "fierbinte" dupa 2 ore de călărie la -10 grade, incredibil de baubil, aproape fara nevoie de analiza sau scrupul, dupa 5 ore de condus...
Acelasi vin, atatea experiente diferite. Sigur, acesta nu e tocmai etalonul vinului de consum curent, desi de aceea l-am cumparat: pentru ca l-am mai baut candva si mi s-a parut perfect pentru consum nepretentios. Doar ca in ziua 4 sau 5, vinul asta mi s-a parut chiar adanc, profund. N-am mai regasit sentimentul in celelalte zile, dar voi ati mai regasit prima iubire dupa prima? Socul frumusetii unei piese muzicale a o mia oara? Ati resimtit aceeasi maretie la a doua lectura a unei carti celebre? Eu nu si va invidiez daca voi puteti.
Cred ca daca e vreo concluzie de tras din acestea, pe langa filosofia evidenta, a teoriei ca nu exista obiect estetic de unul singur, ci doar ca parte dintr-un fenomen, din relationarea dintre observator si obiect, dintre mine si vin, ca sa simplificam, ar fi ca intalnirea cu un vin este unul dintre miracolele mici ale vietilor noastre si care ar trebui tratata cu respect. In fond, nu stiu cat de vie e fiinta numita vin, despre care vorbește clișeul, dar accidentul coliziunii dintre mine si ea, ar trebui sa fie asa tot timpul: viu, unic și, pe cât posibil, irepetabil. Ce să-ți dorești mai mult de la un vin?
C'EST SOIR - BUSUIOACA DE BOHOTIN 2017 Crama Hermeziu
Iata un vin care, in ciuda denumirii, se poate bea si la pranz, ba chiar si dupa amiaza! Sticla este deosebita, inchisa cu dop de sticla, iar eticheta e semitransparenta, ca se se vada cat mai plenar rozul foaie de ceapa. Ma rog, gasiti voi un sinonim, pentru ca foaia de ceapa nu merge prea bine cu intentia romantica. Aromatica este cea asteptata, tipica soiului, cu trandafiri, strugure tamaios, exotisme discrete, profil curat. Surpriza vine in gust unde "demidulcele" este aproape anihilat de o aciditate puternica, care imprima un caracter suplu vinului. In concluzie, iata o busuioaca reusita!
FARINA - Bianco del Veneto (2016)
Appassilento este un cuvant jucaus de marketing, care nu trebuie confundat cu Appassimento, tehnica specifica vinurilor Amarone. Farina face si Amarone si probabil de aici a venit ideea. In practica e vorba doar de o fermentatie mai tihnita, cu mai mult timp pe drojdii. Rezultatul e un vin galben pai cu aromatica florala si de fructe exotice(mango si ananas) si un gust in care aromatica si o moliciune corpolenta, dulceaga, aminteste de mere golden si banane. Poate sunt alte detalii responsabile, dar pare usor mai amabil decat un sec luat dupa gramele de zahar rezidual. Pe ansamblu este un vin agreabil. PS zice-se ca e un mix de Garganega si Sauvignon blanc.