Cred că deja nu mai e un mister pentru nimeni că în 2018 se împlinește centenarul Marii Uniri, realizată cum știm sub domnia regelui Ferdinand I zis și “Întregitorul”.
Prin cele de mai jos îi aducem un mic omagiu, deloc pios. În memoriile lui Crișan V. Mușețeanu (Lumea copilăriei mele, din Opere Alese I, Editura Muzeului de Istorie Galați, 2013) reputatul medic și cercetător ştiinţific la Institutele Robert Koch din Berlin şi Max Planck din Freiburg, amintește, într-un mic pasaj, plasat destul de vag cronologic, de un episod simpatic. Veridicitatea rămâne a fi de stabilit, întrucât, pe de o parte, regele era destul de vârstnic, iar pe de alta, Mușețeanu destul de mic, fiind născut în 1915. Probabil e o poveste de familie, bănuim ca din anii primului razboi mondial, dacă nu mai veche.
"Mă, m-a luat Vodă cu el aici, la mănăstirea Cocoș, să gustăm vinul care-i place lui. Am mâncat și am băut, ca la popi, la mănăstire. Trei zile și trei nopți. Ziua în trapeză, noaptea afară. Țineau frații, știi popii ăi mai tineri, făclii de rășină aprinsă. Ultima zi, către miezul nopții, Vodă a trebuit să plece, cică avea un consiliu a două zi și vrând să fie odihnit, s-a culcat în mașină, așa că n-am mai avut și eu loc cu el. Am rămas în continuare cu starețul la băut bărdaca păstrată anume pentru Vodă. Strașnic vin!".
Strașnic om și regele Ferdinand, dar până la urmă doar un om și el. Așa cum s-a văzut, cu aplecare spre cele sfinte!
După plecarea regelui, Oskar Spathy, cel care povestește episodul, a continuat cu starețul, s-a odihnit nițel, însă spre dimineață, când a cerut să își stingă "jigăria" de stomac, în loc de apă i s-a dat rachiu, moment în care s-a înfricoșat că n-o să scape viu și a fugit împleticit de la mănăstire, tocmind din sat o căruță până la Zaclău. A trecut fluviul cu bacul spre Galați și a apărut nebărbierit și cu hainele boțite în curtea fraților Mantu, unde îl cunoștea pe Nicolae, cu care fusese coleg de școală la Munchen. Nicolae Mantu a fost un artist plastic gălățean, cunoscut pentru ilustrațiile sale satirice din Furnica sau Moftul român, mai apoi pentru peisaje și picturi animaliere. În memoria sa, în municipiu îi poartă numele o galerie de artă, o școală și o stradă. Îi atașez poza nu atât din “patriotism” local, cât din admirație pentru acele mustăți maiestoase!
Mănăstirea Cocos se găsește în județul Tulcea, în apropiere de Issacea. Administrativ făce parte din comuna Niculițel. Mănăstirea este și astăzi întreținută de călugări și atenție mare, dragi enoriași, este posesoare de moaște! Și anume ale sfinților martiri Zotic, Atal, Camasie și Filip. Sunt primele moaște descoperite pe teritoriul patriei noastre! Un zăcământ de moaște, ca să zicem așa! Doamne, iarta-ne, mai glumim și noi.
Ei, 4 Sfinți se numeste și vinul de astăzi. Nu e întâmplător, deoarece este produs de Via Viticola Sarica Niculițel. Scuzați pleonasmul. Și desigur, e vorba despre cei patru mucenici amintiți.
Așadar, Cuvee 4 Sfinți 2016 este un cupaj din Cabernet Sauvignon, Merlot, Syrah și Fetească Neagră, iar la proba paharului se prezintă într-o robă roșie-rubinie, tinerească, cu arome preponderent de fruct, amintind de cireșe negre și afine, apoi ușor dulceag spre prune uscate și ciocolată. Gustativ are o corpolență medie, cu taninuri moi, neintruzive, bine polisate, cu un final tonic. Vin bun, de găsit în Selgros la vreo 22-25 de lei.
Nu știu dacă e la fel de bun ca cel de pe vremea Marii Uniri, dar face banii!
Acest competent reprezentant al podgoriei Rueda ni se infatiseaza intr-o culoare galben-pai cu nuante verzui, aromatica plina de fructe, cum ar fi ananas, mar verde, pulpa de grepfrut alb si note secundare de ierburi. Gustul este robust, cu densitate, dar usor de baut din pricina aciditatii bine potrivite cu celelalte componente. Finalul e tonic, usor dulce-amarui.
