Aventura mea in lumea vinului, desi dupa atatia ani cu greu as mai putea spune ca e o aventura, ci o relatie de durata si sper (oarecum in ciuda medicului meu de familie) de mare viitor, a inceput cam in acelasi timp cu aventura vinicola a lui Mihai Rotenberg, cel putin din punct de vedere al vizibilitatii comerciale.
De-a lungul timpului am gustat multe vinuri de la IT-istul pensionat cu o obsesie pentru Merlot, pe care, dupa cum multi stiti deja, il face in mai multe variante, inclusiv de culoare (exista si un alb de Merlot, daca va vine sa credeti).
Intotdeauna a fost ceva usor amuzant in legatura cu aceasta crama, de la pomposul slogan "cel mai bun Merlot din Romania"(actualmente retrogradat la mai modestul "probabil cel mai bun Merlot din Romania"), apoi de la tomberoanele de vinificatie initiale (nu glumesc, erau chiar tomberoane comune, din plastic, ce-i drept, nou-noute), apoi trecand prin niste budane conice care pareau asezate invers, continuand cu vechiul conac, cu pereti imbinandu-se in unghiuri cu tocmai drepte si tencuiala neuniforma, construit de nou pe fundatia unei magazii mostenite de la Cramele Prahova si pana la enorma ciuperca din tavanul etajului -2 (e o crama gravitationala, interesanta de vazut) care s-a dovedit a fi un banal repetor wifi.
Dar ceea ce e important e ca indiferent cat de experimental, si uneori nu tocmai senzational, vinul Rotenberg a propus intotdeauna altceva fata de mainstream, un soi de rustic extrem, care cumva functioneaza, individualizandu-i vinurile. Fie si cel mai ieftin produs al cramei, Rapsod, vin disponibil in mai toate supermarketurile, ofera un profil deosebit, distinct. Se simte sucul, vinul, lemnul, si acea tusa de afumatura care pare un trademark.
...
Exista multe feluri in care antipatica zi de luni se poate termina. Dar o degustare de vinuri e unul dintre cele mai fericite. Daca sunt vinuri bune, e si mai bine. Daca e o verticala, atunci cu atat mai bine. Iar daca e si in compania unor oameni ok (i don't do "frumosi", sorry), atunci e minunat!
Locul unde s-a intamplat chermeza e si el de marcat. Vino Winebar (Eminescu 71). Cozy.
Vinul a fost Emeritus. Merlot, nici n-ar trebui sa mai aprecizez. In mod normal costa vreo 60 de lei.
Asadar, de la origine si pana in prezent:
2014 initial tulbure, ulterior stabilizandu-se intr-un rosu rubiniu intens, cu aromatica de afumatura, baton cu rom, ierburi aromatice, alcool, aciditate moderată. Încă nu e gata, dar va fi in doi ani. E frumos sa vezi cum inca se matureaza un vin dealtfel de 3 ani, asadar nu imberb.
2013 aduce condimente pudra, vișine, pielărie, tutun, gust plin, robust, cu taninuri bine crescute, amabile, dar care dau volum. Lung, placut. Destul de gata, desi mai are putin pana la lansare. 87
2012. O combinatie suculent-intunecata. Ciocolata neagră, negresa, cirese. Mediu. 85
2011 Vin cu aciditate volatilă mai mare, ciocolata, boaba deshidratata, uitata în vie, smochine, furcte negre si visine. Multe vinuri de la Rotenberg au initial nota aceasta balsamica, insa reusesc cumva in timp sa o integreze. 85
2010. Nu s-a produs. An teribil.
2009 Nas clasic pentru Rotenberg: visina din visinata, ușor picant, floral, agreabil in gust, rafinat, post mediu, de sos chinezesc. 86
2008 Aici e miezul! Arome interesante, complexe, intrigante de leuștean uscat, ciocolata alba, fructe negre, cirese neagre, cu gust delicios, imbietor, final lung cu ierburi aromatice si cirese confiate. 90
2007. Primul. Imi amintesc si acum
intalnirea cu el. 90 pct in 2010 valorau mai mult decat acum. Inflatie, ce sa-i faci. A fost un vin usor bizar, bazat neobisnuit, pe taninozitate, care nu era, din fericire, barbara, ci metamorfozata in pliuri de para si visine. Acum aduce arome de vin matur, cu miere de rapita, zaharisita, caprifoi, insa gustul e in continuare foarte viu, dens, gratie amintitei taninozitati care sustine inca, cumva miraculos, vinul. Finalul e dulceag, prietenos. 87.
Nu e o intamplare ca vinurile mai vechi au parut mai in forma. E o indicatie ca stilul lui Rotenberg functioneaza, ca trecutul, demodatul, vinul fara prea multe aditionale e cumva, inca...de viitor.
