Traim intr-o tara in care profesori universitari si-au plagiat tezele de doctorat. Plagierea tezei a fost doar un ultim nivel pe lungul drum al imposturii. Si prea putinora le pasa. Adica e ca si cum ai copia la lucrarea de control. Ce, tu n-ai copiat niciodata?
Traim intr-o tara in care cei care ar trebui nu fac, iar cei care n-ar trebui nu mai prididesc sa faca. Mai simpatic e cand cei care nu fac mor de ciuda ca se face. Iar cei care n-ar trebui sa faca ii acuza pe cei care nu fac ca nu fac. E atat de amuzant ca poti sa te sinucizi!
Traim intr-o tara in care singura noastra revista de vinuri, ramasa cu doar doi ziaristi profesionisti, e nevoita, din pricina lipsei resurselor, sa admita texte scrise tot felul de persoane, cum ar fi un nene care rade la propriile spirite scrise sub pseudonim, avand un ego vizibil din spatiul extraterestru, precum si de un alt cetatean al carui zvac scriitoricesc este atat de minuscul, incat ai avea dificultati sa-l percepi si la cel mai performant microscop. Cum sunt cele achizitionate si nefolosite prin spitalele patriei, deoarece...sunt sigur ca e un motiv logic pentru care deoarece.
Traim intr-o tara in care singura revista de vinuri n-a clipit o secunda si n-a scris nimic despre Winebook of Romania, in afara de pastise din comunicatele de presa. Pentru ca asta face presa.
Traim intr-o tara in care acea revista da premii pentru bloggeri. Premii care nu sunt pentru ca au scris diverse, ci pentru ca au facut diverse. Unul dintre castigatori are mai putine articole in toata activitatea sa decat am avut eu la un moment dat in doua saptamani. E drept ca sunt de calitate Nobel, asa ca nu comentez. Iar altul, pentru ca face evenimente. Eu aveam impresia ca blogger inseamna altceva decat organizator de degustari si evenimente, dar stiti cum e in ziua de azi: nu deschizi facebookul vreo doua zile si deja nu mai intelegi nimic despre lumea in care vietuiesti!
Traim intr-o tara in care notiunile isi pierd intelesul. De exemplu, termenul de blogger si-a pierdut sensul de persoana care scrie online, periodic. A ajuns un soi de facila legitimare, in lipsa oricaror alte calitati. Nu-i bai! Poate credeti ca sunt amar, deoarece ma rod invidii cavernoase. Credeti-ma, in cei sapte ani de blogging am avut atatea ocazii sa-mi simt egoul maculat si numele injurat, incat cele prezente sunt scrise cu puls mai calm decat ritmul unui meci de fotbal din Liga II.
Traim intr-o tara in care un grup de pe facebook, intretinut de ziaristi cu zeci de ani vechime, te acuza de lipsa de profesionalism, si-ti arata usa casei la constructia careia ai contribuit, pentru ca urmaresti prea consecvent...stati, cum ii spunea? Hai, ma, ca am invatat la scoala...Ce lopsus, lipsus, lapsus...Ah, mi-am amintit: Adevarul! Asta era! Adevarul! Va amintiti, baieti, cum era? Cand aveai un fir si-l urmareai? Cu pasiune, cu entuziasm? A fost demult, asa-i? La Merano cum a fost? Era mult adevar?
De fapt, nu gnoseologia e importanta aici. Estetica este! Frumusetea, dom'le! Aranjarea, proportiile, feng-shui-ul!
Traim intr-o tara care spune: "e prea multa incrancenare, s-o luam mai usor, sa vedem si partea buna a lucrurilor! Uite, s-au facut lucruri, sunt realitati..."
Ati vazut Spotlight? Ce, Biserica Catolica n-a facut lucruri, n-a ajutat oameni in nevoie, nu le-a alinat durerile? Ba da, desigur, dar asta nu i-a împiedicat pe unii sa scrie ca divina institutie e plina de pedofili. Nu e asa ca trebuiau sa dea dovada de mai multa eleganta? Nesimtitii...
Cine a folosit subiectul ca sa-si exhibe latura de trol, rusine sa-i fie! Sa va purtati mai frumos, altadata. Daca ii spui "boule" unuia in online, ar trebui sa-i poti spune asta si in fata. Mai ganditi-va data viitoare. Insa asta nu inseamna ca nu puteti avea dreptate.
Traim intr-o tara in care chiar daca nimic nu are sens, important e ca ne intelegem. Chiar daca construim zgarie-nori pe fundatii de castele de nisip, nu e niciun motiv de ingrijorare! Sa ne bucuram ca se face! Se dau locuri de munca la oameni, sa manance si familia lor o bucata de paine. Chiar daca autostrada nu duce nicaieri si nici nu are vreo iesire, fii atent, cumetre, ca n-are nicio groapa!
Traim intr-o tara si admit ca a fost multa galagie, multa incrancenare, multe cuvinte, travaliu prea lung.
Traim intr-o tara, dar vedeti voi, prieteni, adevarul iese arareori la iveala imaculat si calm. Cum unii dintre voi poate stiti, metoda socratica de ajungere la adevar se numeste maieutica. Termenul provine din greaca veche unde semnifica "a moși". Iar ceea ce este extras, precum un copil la nastere, nu vine pe lume usor, nu iese elegant, nici curat! Ci, cel mai adesea, in chinuri si cu tipete.
Adevarul nu e pentru toata lumea. Daca e prea dizgratios, uitati-va in alta parte. Relaxati-va, beti un pahar de vin...Si totul va fi bine!